1.7 C
Deva
marți, martie 19, 2024

Premieră turistică şi de aventură: Traian Urieş, „Rătăcit în Hunedoara”

Un hunedorean parcurge peste 1.000 de kilometri pe jos pentru promovarea judeţului

Când i-a venit „nebunia” asta frumoasă de a pleca la un drum lung şi istovitor – peste 1.000 de kilometri pe jos, mai bine de o lună încheiată, habar n-avea ce-o să-l aştepte. Pornise de la un proiect mititel, în care încerca să vadă cu ochii turiştilor, care ajung la Hunedoara ca să viziteze Castelul Corvinilor, cam cum se vede fostul oraş monoindustrial prin ochi străini:

„Hunedoara, Deva, Petroşani… Cum văd turiştii oraşul, asta am vrut să redau în imaginile mele. Fac fotografii din copilărie”, mărturiseşte Traian Urieş, în cea de-a opta zi a traseului său, după ce a parcurs pe jos, mai bine de 120 de kilometri.

Rătăcit în splendoarea hunedoreană

După ideea de proiect cu oraşul său natal, Traian s-a gândit să meargă mai departe. Şi-a extins proiectul la nivel de judeţ şi a plecat la drum. Zice că a umblat un pic prin Europa: Italia, Austria, Grecia, pe care o iubeşte, dar… tot mai bine e acasă. În România Traian Urieş se simte ca peştele-n apă, iar asta se vede de la o poştă, după pasiunea cu care cutreieră „coclaurile hunedorene”. Uşor nu i-a fost, după cum singur recunoaşte. După numai opt zile de umblat prin sate, pe dealuri şi prin păduri, zice că se simte ca un fel de Robinson Crusoe. Îl ajută partenerul său de traseu, un splendid ciobănesc german, pe nume Cezar. „Ştiţi, nu că ar fi drumul în sine greu, dar e singurătatea asta… povesteşte Traian, hunedoreanul pasionat de fotografie şi umblătură. Cezar m-a ajutat mult: mai vorbesc cu el, eu am grijă de el, el de mine. Chiar şi acum… Tocmai ce m-am întâlnit cu un cioban şi câinii, imediat ce ne-au zărit, au sărit la noi. Am avut noroc că i-a mai potolit un pic Cezar. Şi… că tot se numeşte proiectul ăsta al meu «Rătăcit în Hunedoara»… De data asta, mergând dinspre Sălaş, înspre Râu de Mori, chiar ne-am rătăcit un pic. Asta pentru că eu întrebasem nişte oameni încotro să  o apuc, ei, de multe ori îţi spun de câte o scurtătură, iar acum… ne-am rătăcit puţin… Însă nenea ăsta, cioban, cu care m-am întâlnit, mi-a zis că dacă ţin drumul tot înainte, într-o oră sunt în Râu de Mori”, povesteşte hunedoreanul, căţărat pe unul dintre dealurile splendidului ţinut al Ţării Haţegului.

Jurnal de Robinson

Ca să-şi ţină „echipa” la curent cu tot ceea ce se întâmplă, dar şi pentru ca prietenii şi hunedorenii care îşi iubesc oraşul şi judeţul să-i poată urmări aventura prin judeţul Hunedoara, Traian Urieş are şi un jurnal online, pe Facebook. Un fel de jurnal de Robinson foarte succint, de unde poţi afla cam pe unde a ajuns fotograful hunedorean, ce greutăţi a trăit şi care i-au fost bucuriile zilei: „Sfârşitul zilei 4. Turistul Rătăcit a intrat în zona 2. Am făcut Valea Jiului în 4 zile. Trei corturi şi circa 80 de kilometri. (…) Horaţiu mi-a adus algocalmin. Buna treabă. Durerile de spate au dispărut ca din senin. La Sălaşu de Jos, zece perechi de virşli, una bonus. Să fie primită. Mai ales că erau proaspeţi. Să fii iubită, doamna Tania, din Sălaşu de Jos.” „Ziua 5. Am dormit pe o saltea. Seriossss. Wow. A fost mirific. Dimineaţa m-a trezit Radu. Un voluntar care s-a dus să sară cu parapanta la Clopotiva. Dar nu a putut fără să mă vadă şi mai ales fără să aducă una-alta: energizant, pastile, tricouri şi stickere cu «Rătăcit în Hunedoara». Azi fac pauză. Pe seară vine echipa la mine. În rest, bine. Obosiţi, dar mulţumiţi!”

Impresionat de ospitalitatea haţeganilor

„Sfârşitul zilei 6. Am avut oaspeţi. Doi oameni faini din Hunedoara. Ne-am salutat, am schimbat păreri şi am pus stickerul pe maşină. Cezar a primit conserva preferată. Am primit şi un mesaj de încurajare din partea primarului Hunedoarei. Mulţumim. Ne băgăm la somn. Mâine plecăm prin Ţara Haţegului. O seară frumoasă tuturor hunedorenilor. Traian şi Cezar.” „Azi e ziua mamei. A mamei mele. 88 de ani bătuţi pe muchie. Îţi multumesc din suflet că exişti, mamă dragă. Indiferent cum au fost, cum sunt, nu vă uitaţi mamele. Dacă le mai aveţi nu le uitaţi. Dacă s-au dus amintiţi-vă de ele. Cândva ne-au dat viaţa. Iar viaţa trebuie apreciată.” „Ziua 7. Farmacie. Furazolidoane. În rest bine. Cred că nu ne urnim nici azi. Revin cu detalii. Deocamdată somn de voie.” „Doi oameni faini care m-au vizitat. Localnici. El canadian, ea sălăşancă, plecaţi pe jos, prin pădure. Au adus ciuperci, iuţari… Să facem ouă şi slană. Roşie galbenă, mulţumim Alisa Bencău, un rest de pui, usturoi, energizant şi un Cezar relaxat. La masă, toată lumea. Poftă mare!” „Ziua 8. Bună dimineaţa tuturor. Am ridicat tabăra. Plec spre Râu de Mori – Sarmizegetusa. Ieri am fost cu stomacul în piuneze. Acum suntem ok. Te salut, Sălaşu de Sus, te salut şi-ţi mulţumesc Mihai Bursesc. Sălăşenii-s oameni faini.” „Azi m-am vizitat cu vicele din Comuna Sălaşu de Sus. Nimic politizat. Primar n-am gasit. Oameni faini. Am schimbat impresii, am anunţat că m-am rătacit în comuna lor faină, mesaje în jurnalul de călătorie. Am povestit cu cei de la Centrul de Informare Turistică. Azi vreau să vizitez cetatea de la Mălăeşti. Ne revedem. Salutări tuturor. Cezar e bine… Eu cu furazolidoanele, dar sunt ok”, povesteşte Traian, impresionat şi de ospitalitatea unei femei din Ţara Haţegului, care s-a grăbit să-i ofere, la schimb, ardei şi roşii proaspete, din grădină, pentru resturile de pâine veche pe care hunedoreanul i le-a lăsat pentru „orătănii”.

Azi în Hunedoara, mâine-n toaţă ţara!

Potrivit planului pe care şi l-a făcut, Traian Urieş încă nu a parcurs nici măcar o jumătate din drumul său. Pe tot traseul îl susţine o echipă de prieteni inimoşi, care îi aduc hrană şi medicamente, astfel încât el să nu se încarce cu o greutate inutilă. „Când am plecat au fost o mulţime de oameni care au sărit: «Te duc eu cu maşina!» Însă nu asta era ideea mea! Am acceptat doar să mă ducă până la Uricani, în sudul judeţului, de unde a plecat traseul. M-au dus şi m-au lăsat acolo. Eu vreau să-i inspir pe oameni să se rupă de poluare, măcar pentru o vreme să nu mai folosească maşina ca să meargă până la colţul străzii, pentru a-şi lua pâine şi ţigări. Iar la sfârşit, cele mai frumoase fotografii ale traseului meu se vor regăsi într-un album, menit să promoveze judeţul Hunedoara. Şi, ulterior, voi încerca să extind proiectul acesta şi la nivel naţional!”

Știri Similare

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Stai conectat

17,116FaniÎmi place
110CititoriConectați-vă
7,410AbonațiAbonați-vă
spot_img

Știri Recente

/*ADNOW*/