PREDECESORUL FENOMENULUI PRISLOP. Povești cu sfinți din satul ciobanului „căruia i s-a arătat Dumnezeu”

Fenomenul pelerinajelor la Prislop are un corespondent în istoria recentă a României: în urmă cu şapte decenii, mulţimi impresionante se îndreptau zilnic spre Maglavit, locul în care ciobanului Petrache Lupu  (1907 – 1994) i s-ar fi arătat Dumnezeu. Bătrânii satului oltenesc bătut de arşiţa verii, în care deseori seceta şi grindina sunt considerate „pedepse de la Dumnezeu”, recunosc că abia dacă au auzit de Arsenie Boca şi de minunile sale. Unii dintre ei confundă chiar numele călugărului de la Mănăstirea Prislop cu cel al mai cunoscutului pentru ei Gigi Becali, ctitor al mănăstirii din Maglavit, cu portret pictat în biserică.

„Sfântul” din Maglavit, născut, crescut şi desăvârşit pe uliţele înfundate de ţărână a făcut ca la mijlocul anilor 1930, așezarea să devină loc de pelerinaj pentru milioane de români. „Petrache Lupu a făcut mari minuni. La el veneau oameni şoimăniţi şi se vindecau, veneau orbi şi oameni cu tot felul de copii bolnavi. Pe urmă nu mai făcea el minuni, că îmbătrânise. Şi nici nu i se mai dădea voie, el fiind persecutat de comunişti. L-au ţinut şi prin puşcărie”, spune Elisabeta, o bătrână din sat, care l-a cunoscut în carne şi oase pe ciobanul căruia i-a atribuit puteri miraculoase.

„A fost un om sfânt căci lui i s-a arătat Dumnezeu. Aproape de Dunăre, unde este o cruce mare, acolo i s-a făcut lui un chip de umbră albă şi acela a fost Dumnezeu. L-a văzut la faţă şi i s-a dus vestea. Apoi el a spus lumii să se pocăiască şi să fie cinstită, să se înţeleagă oamenii”, adaugă Elisabeta. Vasile, un alt vârstnic din Maglavit, oferă o versiune diferită poveştii lui Petrache Lupu.

„De mic copil, nu sugea vinerea la mamă-sa. Aşa a fost, de la Dumnezeu. I s-a arătat Dumnezeu în vale, la biserică şi de atunci i-a rămas numele ca sfântul”, spune Vasile. Pentru Aurel Florea, apariţia divină a fost una mult mai spectaculoasă. „Petrache mulgea oile la stână şi a venit un nor aşa negru, iar el a fugit. A vărsat şi găleata cu lapte şi a fugit prin pădure, strigând: „Uite e Dumnezeu, uite e Dumnezeu”. I s-a arătat Moşul lui, căci aşa îi spunea. După aceea a plecat prin sat şi i-a rămas denumirea de sfânt”, spune Aurel.

Locuri pustii

La opt decenii de la întâmplările miraculoase prin care a trecut Petrache Lupu, Maglavitul şi-a pierdut faima locului de pelerinaj din anii 1930. Petrache a murit în urmă peste două decenii în satul în care şi-a trăit cea mai mare parte a vieţii, iar locul său de veci este la mănăstirea a cărui piatră de temelie a pus-o. Aşezământul înconjurat de o pădure de salcămi este mai tot timpul pustiu. Oferă, totuşi, un sentiment liniştitor şi o energie puternică, spune Daniela, venită din Bucureşti la Maglavit, pentru a vizita mănăstirea. Femeia, îmbrăcată în costum popular de sărbătoare, a luat din pădurea de la Maglavit câteva ghinde, pentru a le planta la întoarcerea acasă. Alţi pelerini au ales ca amintiri fotografiile care îl înfăţişează pe Petrache Lupu, oferite de maici alături de cadourile religioase, icoanele cu sfinţi şi portretele duhovnicului Arsenie Boca. Petrache Lupu atrage atenţia amatorilor de suveniruri dintr-o imagine alb-negru, în care a fost înfăţişat alături de un personaj diafan. Scena întâlnirii celor doi s-ar fi petrecut la câteva sute de metri de mănăstire.

Acolo, „la buturugi” s-au petrecut multe miracole, spune o călugăriţă, care îi îndrumă pe turişti. La capătul potecii prin pădurea de salcămi, într-un luminiş, o salcie bătrână, înconjurată cu un gard de fier, marchează locul apariţiei divine. În urmă cu opt decenii, zeci de mii de oameni veneau aici în căutarea vindecării şi cu speranţa unor minuni făcute de omul „căruia i-a apărut în față Dumnezeu”. La salcie, câteva lumânări şi candele arse şi bancnotele de un leu aruncate la rădăcina buturugii susţinută cu pietre şi ciment, arată că locul n-a fost cu totul părăsit. În sat, Petrache Lupu are o statuie în vecinătatea primăriei, iar o uliţă îi poartă numele. A rămas însă amărât, povestesc oamenii, până la sfârşitul vieţii, deşi ar fi putut profita din plin de celebritatea dobândită în tinereţea sa.1-20160821_135707

Pădurea minunilor

Povestea prin care Petrache Lupu a devenit cunoscut a început în primăvara anului 1935. Ciobanul peltic, suferind de o formă de debilitate, avea 28 de ani şi păştea oile la marginea satului Maglavit de pe malul Dunării. „În ziua de 31 mai 1935, era într-o vineri, trecând Petrache Lupu în dreptul a trei buturugi din pădure, i-a ieşit în cale un moş cu barbă albă şi lungă până la brâu, cu mustăţi foarte lungi şi împreunate cu barba. În loc de îmbrăcăminte avea peste tot numai păr alb ca mătasea, care îi acoperea corpul până la degetele picioarelor, ca un fel de sarică ciobănească. Sta în aer, la vreo souă palme de pământ. De la el venea un miros aşa de frumos cum nu se întâlneşte la nicio floare pe câmp sau în grădină, ceva care aduce cu mirosul de smirnă”, scria medicul Gheorghe Marinescu, membru al Academiei Române, în cartea „Lourdes şi Maglavit”, publicată la Tipografia ziarului Universul în 1936.1-20160821_201243_001

Personajului misterios i-ar fi apărut de trei ori lui Petrache Lupu, potrivit mărturiei ciobanului, şi l-ar fi îndemnat să le spună sătenilor să se îndrepte în credinţă, altfel „va fi foc”. Vestea s-a răspândit repede, după ce a fost mediatizată în ziarele vremii. La scurt timp după mediatizarea poveştii lui Petrache Lupu, satul său natal şi pădurea unde i s-ar fi arătat Dumnezeu au devenit locuri de pelerinaj pentru zeci de mii de oameni. Pelerinii se îndreptau spre Maglavit pentru a-l vedea pe cioban, devenit un personaj important al vremii. Din 1936, la Maglavit a început construcţia unei mănăstiri, în apropiere de locul unde „Moşul” i s-ar fi arătat lui Petrache Lupu. În perioada 1935 – 1938, circa două milioane de pelerini au ajuns la Maglavit, potrivit statisticilor vremii. România a intrat apoi în război, iar fenomenul pelerinajelor în locul miracolelor din sudul Olteniei s-a diminuat şi apoi s-a stins. La opt decenii de la „minunea de la Maglavit”, drumurile multor pelerini se îndreaptă spre Hunedoara, unde Mănăstirea Prislop le oferă aceleași motive pe care românii din anii 1930 le găseau pentru a porni în pelerinaj.

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

cinci × unu =

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

ACTUALITATE
Prima fântână arteziană de noua pietonală a intrat în probe         O APRECIERE OFICIALĂ. Sarmizegetusa Regia, model de bună guvernare a monumentelor UNESCO         Cât a mai rămas de executat din Lotul trei al Autostrăzii Lugoj – Deva, după cinci ani de lucrări         ALDE HUNEDOARA. Michael Meltzer: „Viitorul termocentralei Mintia este pe gaz”         Femeie înșelată de o necunoscută         Centrul pietonal din Hunedoara va fi inaugurat de Ziua Europei         Cea mai vârstnică femeie din Deva a împlinit 105 ani         DESCOPERĂ FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE SOCIALE A UNIVERSITĂȚII „1 DECEMBRIE 1918” DIN ALBA IULIA – Reușită prin vocație!         Complexul Aqualand Deva se redeschide sâmbătă         Se închide provizoriu circulația rutieră în dreptul pasajului de cale ferată de pe str. Hărăului din Deva         O tânără și mama sa au trecut prin momente cumplite         Costel Avram, luat în balon de actorii din Valea Jiului: „Rugby nu e teatru”         Spațiul expozițional al Galeriilor de Artă „Forma” din Deva va fi reamenajat         Transgaz a donat bani pentru spitalul din Brad         Bugetul județului va fi dezbătut vineri         Aleile din cartierul OM vor intra în reabilitare         Poliția Locală Deva, gazdă pentru elevi în cadrul săptămânii ,,Școala Altfel”         CONCURS INTERJUDEȚEAN. “Tehno – ART”, ediția a XI-a         DE ZIUA BIBLIOTECARULUI. Întâlnire cu un titan al Renașterii         Localnicii au transformat ruinele combinatului din Hunedoara în groapă de gunoi