Povestea Sfântului Nicolae și a tradițiilor marii sărbători

Ziua Sfântului Nicolae este una dintre cele mai importante sărbători ale românilor. Sfântul celebrat în 6 decembrie are o tradiţie bogată, păstrată de români din timpuri arhaice, unele deosebite de tematica religioasă.

Moş Nicolae este personificarea timpului îmbătrânit, care a preluat din calendarul creştin numele şi data de celebrare a Sfântului Nicolae (6 decembrie). „A fost un personaj real (episcop din Myra, mort probabil în anul 342), apărător al dreptei credinţe în Iisus, dar are, în tradiţiile româneşti, atribuţii străine de statutul său de sfânt: apare pe un cal alb, aluzie la prima zăpadă care cade la începutul iernii, păzeşte soarele care încearcă să se strecoare pe lângă el spre tărâmurile de miazănoapte pentru a lăsa lumea fără lumină şi căldură, este iscoada lui Dumnezeu pe lângă Drac, ajută văduvele, orfanii şi fetele sărace la măritat, este stăpânul apelor şi salvează de la înec corăbierii, apără soldaţii pe timp de război, motiv pentru care este invocat în timpul luptelor”, arată profesorul Ion Ghinoiu, în Dicţionarul de mitologie română (Editura Univers Enciclopedic Gold, 2013).

Stă la masă cu Dumnezeu

Tradiţiile arhaice ale românilor îl asociază prea puţin pe „moş Nicolae” cu episcopul de Myra, în schimb îi acordă moşului atribute fabuloase. „În nopţile marilor sărbători, când se deschide cerul pentru o clipă, oamenii pot să-I vadă pe Moş Nicolae stând la Masa Împărătească în dreapta lui Dumnezeu”, scrie Ion Ghinoiu. „Prin Bucovina se crede că Sfântul Nicolae este al doilea sfânt făcut de Dumnezeu, şi că în noaptea de către Sfântul Vasile, Dumnezeu şi Sfântul Nicolae stau la masă, arătându-se lumii în lumina mare, atunci când cerurile se deschid de trei ori”, afirma Tudor Pamfile, în volumul „Sărbătorile de toamnă şi postul Crăciunului” (1914).

Avea în grijă soarele

Sfântul Nicolae este păzitorul soarelui, scria George Coşbuc, citat în studiul etnografic realizat de Tudor Pamfile. „Soarele e pus de Dumnezeu să lumineze pământul, dar el, îngrozit de răutăţile câte le vede pe pământ şi sătul de răutăţile câte le vede pe pământ şi sătul de acelaşi drum veşnic, într-una vrea să fugă şi să scape de vederea pământului. Aşa cum umblă el de-a curmezişul peste pământ, de la răsărit spre asfinţit, tot îşi schimbă drumul şi fuge cu răsărirea, când spre miazăzi, când spre miazănoapte, că doară, doară, va ajunge odată să facă sfârşit pământul şi el să stea să se odihnească pe cer şi să nu mai aibă de înconjurat pământul. Iar sfârşitul pământului va fi atunci când soarele va ajunge să răsară de la asfinţit şi să sfinţească la răsărit, adică tocmai întors de cum e astăzi. Dar Dumnezeu nu voieşte lucrul acesta şi de aceea a pus străjer la miazănoapte pe Sân-Nicoară şi la miazăzi pe Sân Toader, ca să ţină calea soarelui şi să-l abată din cale”, scria George Coşbuc, citat în volumul „Sărbătorile de toamnă şi postul Crăciunului” (1914). O mulţime de povestiri circulă pe seama Sfântului Nicolae. Acesta era înfăţişat ca ocrotitor al casei şi al averilor şi ca personaj milostiv. În unele sate din Bucovina se crede că hoţii se roagă acestui sfânt ca să le ajute isprăvilor lor, afirma Tudor Pamfile. De asemenea, se crede că moş Nicolae este ocrotitorul celor ce umblă pe ape. Pescarii îi rosteau numele în clipe de primejdie. Gospodinele se roagă Sfântului Nicolae pentru ajutor, iar fetele pentru noroc. „Sfinte Nicolae, chiabur mare, / Pune munţilor hotare / Şi dă ruble ferecate /Fetelor nemăritate”, este o poezie din judeţul Dolj.

Sfântul Nicolae aduce iarna şi ninsoarea, de obicei, îmaginat ca un bătrân călare pe un cal alb. „Atunci trebuie să-şi scuture negreşit Sfântul Neculaiu barba lui cea albă, adică trebuie să ningă neapărat. Iar când se întâmplă câte odată ca la Sfântul Neculaiu să fie locul negru, atunci se zce: a întinerit Sf. Neculaiu”. Potrivit etnologului Ion Ghinoiu, sărbătoarea încheie ciclul de sărbători şi practici magice dedicate în special lupilor şi spiritelor morţilor, început la mijlocul lunii noiembrie (Filipii de Toamnă, Filipul cel Şchiop, Ovidenia, Lăsatul Secului de Crăciun, Noaptea Strigoilor şi Sântandrei) şi încheiat la începutul lunii decembrie (Zilele Bubatului, Varvara, Moş Nicolae), specific unui străvechi început de an autohton, probabil Anul Nou dacic.

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

doi + 1 =

ACTUALITATE
DEPOUL DEVASTAT. Ultima „redută” a mocăniței din Hunedoara a fost ruinată         Tribunalul Hunedoara decide soarta spărgătorului de la Castelul Corvinilor         Sfârşit de săptămână cu Târgului European al Castelelor. VEZI Programul evenimentului         Dungi si flori in noua colectie Sense primavara-vara 2017         OMUL CU CEL MAI STUFOS CAZIER RĂMÂNE LIBER. Cu magistraţii la Judecata de Apoi         Ce soartă va avea Pasul Vâlcan, zona turistică pustie dotată cu telegondola de 33 de milioane de lei         Ludovic Orban: „Nu voi tolera coconul acela care se formează în jurul fiecărui lider”         Accident într-o intersecție din Deva         Povestea fostului securist din fruntea minerilor care a condamnat România la CEDO         Percheziții la traficanți internaționali de țigări         Un polițist a salvat un tânăr de la sinucidere         Povestea marii tragedii aviatice din 1940: „Erau peste tot morţi, mutilaţi în modul cel mai îngrozitor”         Șofer căutat de Poliție după un accident         Accident rutier pe Calea Zarandului         SĂPTĂMÂNA POMENILOR. Danii de peste patru milioane de lei pentru ONG-iştii hunedoreni         MICII DUMNEZEI DE LA ŢARĂ. Primarul Mihai Irimie (PNL) lasă Şoimuşul pe sec         HUNEDOARA LIRICĂ, SCHIMBARE ÎN PROGRAM. Municipiul Hunedoara va avea două seri de festival         Fostul dealer al brățărilor dacice din Sarmizegetusa Regia a fost trimis în judecată         Ultimele pregătiri pentru deschiderea Ștrandului Corvina         Hoțul de la Castelul Corvinilor a cerut eliberarea