Povestea neștiută a barajului din Retezat, ascunsă de autoritățile comuniste

Note secrete ale oficialilor americani din România anilor 1970, publicate de Wikileaks.org, oferă detalii mai puţin cunoscute despre unul dintre cele mai importante proiecte hidroenergetice din comunism: crearea Lacului de acumulare Gura Apelor şi a amenajărior hidrografice de pe Râul Mare – Retezat.

Proiectul de 250 de milioane de dolari urma să transforme ultimul râu sălbatic şi să producă mari schimbări în Parcul Naţional Retezat. Pentru realizarea proiectului demarat în 1975, statul român a cerut un ajutor de 50 de milioane de dolari de la Banca Internaţională de Reconstrucţie şi Dezvoltare. Împrumutul pe 20 de ani, plus cinci ani de graţie, a fost condiţionat şi de impactul de mediu pe care urma să îl aibă marele proiect.

 

Cu un an înaintea negocierii împrumutului pe care Guvernul României Socialiste urma să îl facă la Banca Internaţională de Reconstrucţie şi Dezvoltare, oficialii americani din Ambasada SUA atrăgeau atenţia, în note informative secrete, asupra faptului că proiectul din Retezat va dăuna mediului.

„Departamentul şi Banca Mondială ar trebui să fie conştiente că proiectul hidroelectric de pe Râul Mare va afecta una dintre puţinele arii naturale relativ neatinse din Carpaţi, inclusiv o zonă a rezervaţiei ştiinţifice a Parcului Naţional Retezat, care aparţine Academiei Române. Efectul va fi cel de distrugere a unei zone mari în care se află păduri virgine de fagi şi de molid, populate de urşi, cerbi, lupi, de plante nice. Importanţa sitului este cunoscută în întreaga Europă. Impactul asupra mediului va fi cu mult mai mare decât beneficiile modestului câştig al Kilovaţilor sau controlul marginal al inundaţiilor. Dezirabilitatea acestui proiect a fost contestată de câţiva scriitori activişti şi oameni de ştiinţă, din spatele scenei şi în cercuri restrânse, care deplâng pierderea potenţialului ştiinţific. Departamentul doreşte să ofere aceste informaţii Băncii Internaţionale de Reconstrucţie şi Dezvoltare, pentru a le lua în considerare, în privinţa acordării împrumutului”, se arată într-o telegramă din 23 septembrie 1975, trimisă de oficialii americani către Departamentul de Stat al USA, publicată pe wikileaks.org.

Zonă importantă din Retezat distrusă

În primăvara anului 1976, autorităţile din România Socialistă îi asigurau pe reprezentanţii Băncii Mondiale că impactul asupra mediului va fi minim, iar proiectul de dezvoltare pe plan hidroenergetic este extrem de important. O altă telegramă confidenţială a oficialilor americani din ambasadă, datată în 26 aprilie 1976, cu titlul „Impactul asupra mediului al proiectului Hidro Râul Mare”, atrăgea din nou atenţia asupra controverselor proiectului.

„Consiliul director al Băncii Internaţionale de Reconstrucţie şi Dezvoltare va lua în scurt timp o decizie asupra finanţării proiectului Râul Mare. Proiectul ridică, cel puţin în mintea noastră, câteva probleme importante privind politica, procedura şi etica la consideraţiile Băncii. Aprobarea proiectului va fi în acord cu politica Statelor Unite de a susţine independenţa şi viabilitatea economică a României. Noi suntem de acord cu aprobarea proiectelor de către BIRD în cazul României, ca regulă generală. Dar studiile privind impactul asupra mediului în acest caz este, în aparenţă, fraudulos şi născocit. Spunem <<în aparenţă>>, pentru că o cerere pe care am trimis-o în decembrie cu privire la textul studiului am eşuat în a o obţine”, se arată în documentul publicat pe Wikileaks, la patru decenii de la redactarea sa. Argumentele oficialilor americani se bazau pe observaţii personale şi din discuţii cu localnicii şi cu oficialii, precum şi cu reprezentanţii unor organizaţii de mediu. „Impactul proiectului de pe Râul Mare va fi de distrugere a ceea ce este poate ultimul râu sălbatic al României şi un rezervaţia ştiinţifică – sanctuar din inima Parcului Naţional Retezat. Prin <<distrugere>> înţelegem transformarea Râului Mare, o dată sălbatic, într-o băltoacă a cărei apă se deversează printr-o conductă imensă, plus cicatrizarea pădurilor din vale şi a ţinutului prin activităţi de construcţii. O problemă centrală ţine de proceduri. Dacă BIRD va lua în considerare impactul asupra mediului, va fi pregătită să accepte o înşelăciune a autorităţilor române care au interesul să ignore sau să minimalizeze distrugerea mediului?”, se arăta în telegrama confidenţială.

Împrumut de 50 de milioane de dolari

În primăvara anului 1976, statul român prin Banca de Investiţii şi Banca Internaţională de Reconstrucţie şi Dezvoltare semnau acordul privind împrumutul de 50 de milioane de dolari, pentru finanţarea investiţiei. „Guvernul a acordat atenţie minimalizării efectelor negative ale proiectului asupra mediului. Proiectul este adiacent unui parc naţional care include o rezervaţie ştiinţifică. Ca rezultat al recomandărilor unui studiu detaliat al Guvernului pe această temă, tunelul de aducţiune a fost relocat de pe partea dreaptă a râului pe partea stângă, pentru a evita efectele negative asupra parcului naţional. Un alt tunel, secundar, va fi excavat în afara zonei rezervaţiei ştiinţifice, iar drumurile de acces vor fi aranjate astfel încât să cauzeze tulburări minime. Captarea de apă prin tunelul secundar a fost restricţionată în conformitate cu recomandãrile ecologice, din studiu. Misiunea de evaluare consideră că aceste măsuri sunt adecvate”, se arăta în documentele acordului.

Barajul Gura Apelor a fost inaugurat în 16 aprilie 1986, după 11 ani în care s-a muncit la construcţia lui. Zeci de kilometri de galerii au fost săpaţi în munte pentru a devia cursul pâraielor din Retezat spre lacul de acumulare. La acea vreme, Gura Apelor era considerat cel mai mare baraj de aroncamente şi miez de argilă din Europa. Pentru mai bine de un deceniu, mii de mineri şi constructori au fost implicaţi în cel mai mare proiect hidroenergetic realizat în istoria judeţului Hunedoara: construcţia Barajului Gura Apelor, din Masivul Retezat. Barajul Gura Apelor (sau Gura Apei) a fost construit la marginea Parcului Naţional Retezat, la capătul unui drum de 40 de kilometri ce porneşte din Haţeg şi se afundă în munte. În vremea inaugurării lui, în 16 aprilie 1986, era cel mai mare baraj de anrocamente (bolovani) şi argilă din Europa, iar potrivit reprezentanţilor Hidroconstrucţia, dimensiunile întregului baraj le întrec de trei ori pe cele ale piramidei lui Keops. Potrivit reprezentanţilor Hidroconstrucţia, lacul contribuie la atenuarea viiturilor pe Râul Mare. Dacă barajul nu ar fi existat, torentele ar fi avut efecte devastatoare pentru comunităţile de pe Valea Streiului.

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

4 × doi =

ACTUALITATE
Demisie în spital, după moartea fetiței de un an și zece luni         PLATOUL VÂRTOAPELOR. Locul de unde ghioceii, ca nişte clopote ale tăcerii, ridică liniştea lumii la cer         Mămicile au protestat în Hunedoara, după moartea fetiței de un an și 10 luni         Spărgători din Hunedoara capturați de polițiști         ÎMPĂDURIRI. Peste 7.000 de arbori vor fi plantați pe „muntele sfânt al dacilor”         SECRETELE HUNEDOAREI. Mănăstirea Prislop supravegheată de securiști în anii 1950. Informator: „Se roagă să revină regele Mihai în țară”         Protestul mămicilor după moartea copilei de un an și 10 luni în spitalul din Hunedoara         Ca-n ţara comandantului Mocanu! Mai avem de aşteptat după rezultatul anchetei Corpului de Control al IGPR         Ziua Mondială a Apei, marcată în școli din mediul rural         Scandalul continuă: Angajaţii UM Orăştie ameninţă cu greva         Mircea Muntean reacţionează         Câinele salvat de pompieri din flăcări, îngrijit la adăpostul din Hunedoara         Un copil a furat o mașină și a ieșit cu ea la plimbare         Spărgător de automate de lapte prins în Deva         Incendiu în pădurea comunei Romos         Cum va fi celebrată Ziua Poliției în Deva și Petroșani         Fetiță decedată în spital         Cum a lovit „blestemul aurului dacic” satele din umbra Sarmizegetusei Regia         EXCLUSIV. Alpiniştii daţi dispăruţi: “Cea mai mare problemă a noastră a fost că nu am putut să comunicăm cu nimeni”         ANGAJAŢII DE MEDIU, PROTEST SPONTAN. Aroganţa Guvernului PSD dinamitează atragerea de fonduri europene