Povestea neștiută a barajului din Retezat, ascunsă de autoritățile comuniste

Note secrete ale oficialilor americani din România anilor 1970, publicate de Wikileaks.org, oferă detalii mai puţin cunoscute despre unul dintre cele mai importante proiecte hidroenergetice din comunism: crearea Lacului de acumulare Gura Apelor şi a amenajărior hidrografice de pe Râul Mare – Retezat.

Proiectul de 250 de milioane de dolari urma să transforme ultimul râu sălbatic şi să producă mari schimbări în Parcul Naţional Retezat. Pentru realizarea proiectului demarat în 1975, statul român a cerut un ajutor de 50 de milioane de dolari de la Banca Internaţională de Reconstrucţie şi Dezvoltare. Împrumutul pe 20 de ani, plus cinci ani de graţie, a fost condiţionat şi de impactul de mediu pe care urma să îl aibă marele proiect.

 

Cu un an înaintea negocierii împrumutului pe care Guvernul României Socialiste urma să îl facă la Banca Internaţională de Reconstrucţie şi Dezvoltare, oficialii americani din Ambasada SUA atrăgeau atenţia, în note informative secrete, asupra faptului că proiectul din Retezat va dăuna mediului.

„Departamentul şi Banca Mondială ar trebui să fie conştiente că proiectul hidroelectric de pe Râul Mare va afecta una dintre puţinele arii naturale relativ neatinse din Carpaţi, inclusiv o zonă a rezervaţiei ştiinţifice a Parcului Naţional Retezat, care aparţine Academiei Române. Efectul va fi cel de distrugere a unei zone mari în care se află păduri virgine de fagi şi de molid, populate de urşi, cerbi, lupi, de plante nice. Importanţa sitului este cunoscută în întreaga Europă. Impactul asupra mediului va fi cu mult mai mare decât beneficiile modestului câştig al Kilovaţilor sau controlul marginal al inundaţiilor. Dezirabilitatea acestui proiect a fost contestată de câţiva scriitori activişti şi oameni de ştiinţă, din spatele scenei şi în cercuri restrânse, care deplâng pierderea potenţialului ştiinţific. Departamentul doreşte să ofere aceste informaţii Băncii Internaţionale de Reconstrucţie şi Dezvoltare, pentru a le lua în considerare, în privinţa acordării împrumutului”, se arată într-o telegramă din 23 septembrie 1975, trimisă de oficialii americani către Departamentul de Stat al USA, publicată pe wikileaks.org.

Zonă importantă din Retezat distrusă

În primăvara anului 1976, autorităţile din România Socialistă îi asigurau pe reprezentanţii Băncii Mondiale că impactul asupra mediului va fi minim, iar proiectul de dezvoltare pe plan hidroenergetic este extrem de important. O altă telegramă confidenţială a oficialilor americani din ambasadă, datată în 26 aprilie 1976, cu titlul „Impactul asupra mediului al proiectului Hidro Râul Mare”, atrăgea din nou atenţia asupra controverselor proiectului.

„Consiliul director al Băncii Internaţionale de Reconstrucţie şi Dezvoltare va lua în scurt timp o decizie asupra finanţării proiectului Râul Mare. Proiectul ridică, cel puţin în mintea noastră, câteva probleme importante privind politica, procedura şi etica la consideraţiile Băncii. Aprobarea proiectului va fi în acord cu politica Statelor Unite de a susţine independenţa şi viabilitatea economică a României. Noi suntem de acord cu aprobarea proiectelor de către BIRD în cazul României, ca regulă generală. Dar studiile privind impactul asupra mediului în acest caz este, în aparenţă, fraudulos şi născocit. Spunem <<în aparenţă>>, pentru că o cerere pe care am trimis-o în decembrie cu privire la textul studiului am eşuat în a o obţine”, se arată în documentul publicat pe Wikileaks, la patru decenii de la redactarea sa. Argumentele oficialilor americani se bazau pe observaţii personale şi din discuţii cu localnicii şi cu oficialii, precum şi cu reprezentanţii unor organizaţii de mediu. „Impactul proiectului de pe Râul Mare va fi de distrugere a ceea ce este poate ultimul râu sălbatic al României şi un rezervaţia ştiinţifică – sanctuar din inima Parcului Naţional Retezat. Prin <<distrugere>> înţelegem transformarea Râului Mare, o dată sălbatic, într-o băltoacă a cărei apă se deversează printr-o conductă imensă, plus cicatrizarea pădurilor din vale şi a ţinutului prin activităţi de construcţii. O problemă centrală ţine de proceduri. Dacă BIRD va lua în considerare impactul asupra mediului, va fi pregătită să accepte o înşelăciune a autorităţilor române care au interesul să ignore sau să minimalizeze distrugerea mediului?”, se arăta în telegrama confidenţială.

Împrumut de 50 de milioane de dolari

În primăvara anului 1976, statul român prin Banca de Investiţii şi Banca Internaţională de Reconstrucţie şi Dezvoltare semnau acordul privind împrumutul de 50 de milioane de dolari, pentru finanţarea investiţiei. „Guvernul a acordat atenţie minimalizării efectelor negative ale proiectului asupra mediului. Proiectul este adiacent unui parc naţional care include o rezervaţie ştiinţifică. Ca rezultat al recomandărilor unui studiu detaliat al Guvernului pe această temă, tunelul de aducţiune a fost relocat de pe partea dreaptă a râului pe partea stângă, pentru a evita efectele negative asupra parcului naţional. Un alt tunel, secundar, va fi excavat în afara zonei rezervaţiei ştiinţifice, iar drumurile de acces vor fi aranjate astfel încât să cauzeze tulburări minime. Captarea de apă prin tunelul secundar a fost restricţionată în conformitate cu recomandãrile ecologice, din studiu. Misiunea de evaluare consideră că aceste măsuri sunt adecvate”, se arăta în documentele acordului.

Barajul Gura Apelor a fost inaugurat în 16 aprilie 1986, după 11 ani în care s-a muncit la construcţia lui. Zeci de kilometri de galerii au fost săpaţi în munte pentru a devia cursul pâraielor din Retezat spre lacul de acumulare. La acea vreme, Gura Apelor era considerat cel mai mare baraj de aroncamente şi miez de argilă din Europa. Pentru mai bine de un deceniu, mii de mineri şi constructori au fost implicaţi în cel mai mare proiect hidroenergetic realizat în istoria judeţului Hunedoara: construcţia Barajului Gura Apelor, din Masivul Retezat. Barajul Gura Apelor (sau Gura Apei) a fost construit la marginea Parcului Naţional Retezat, la capătul unui drum de 40 de kilometri ce porneşte din Haţeg şi se afundă în munte. În vremea inaugurării lui, în 16 aprilie 1986, era cel mai mare baraj de anrocamente (bolovani) şi argilă din Europa, iar potrivit reprezentanţilor Hidroconstrucţia, dimensiunile întregului baraj le întrec de trei ori pe cele ale piramidei lui Keops. Potrivit reprezentanţilor Hidroconstrucţia, lacul contribuie la atenuarea viiturilor pe Râul Mare. Dacă barajul nu ar fi existat, torentele ar fi avut efecte devastatoare pentru comunităţile de pe Valea Streiului.

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

doi + 15 =

ACTUALITATE
Nicolae Gherghin, colecționarul de timp         3.000 de sancţiuni au fost aplicate de Poliţia Locală Deva         Peste 30 de proiecte de hotărâre sunt supuse dezbaterii şi aprobării Consiliului Local Deva         Schi-alpinismul, recunoscut drept sport olimpic. Selecţia pentru lotul naţional, la finele lui ianuarie         Până acum, 820 de concurenţi vor alerga la înălţime. Pe 17 iunie, la Retezat SkyRace Intersport!         Tragedie pe un bulevard din Hunedoara. Un tânăr a fost implicat într-un accident mortal         Gealaţii lui Arion către secretarul general PNL Hunedoara: „Îţi sparg faţa şi maşina”         Mesajul lui Traian Berbeceanu către ministrul Justiției         Călători străini prin judeţul Hunedoara: „O mică Elveţie!”         Când va fi dată sentința în dosarul de proxenetism al lui Daniel Pleșcan         Peste 100 de jandarmi vor asigura ordinea în stațiunile Hunedoarei         Hoț arestat după ce a atacat paznicii unui transport de cărbune din Valea Jiului         AU DEPUS JURĂMÂNTUL. Poliția Hunedoara se întărește cu 60 de agenți         PROCESUL DECENIULUI. Domeniul Kendeffy din Retezat, la ultimul termen de judecată         Violatorul care și-a mutilat fosta iubită a cerut eliberarea         Tribunalul Hunedoara decide soarta fostului primar Cornel Resmeriță         Ce șanse mai au proiectele de restaurare din Hunedoara depuse la ADR VEST         DOSARELE „PETRU GROZA”. Răfuielile din presa hunedoreană a anilor interbelici         ÎNGRIJORĂTOR: Numărul diabeticilor nou depistaţi a crescut cu o treime în ultimii patru ani         Bibliotecarul Avram Iancu vrea să străbată înot cei 2.860 de kilometri ai Dunării