Potenţialul turistic „tăinuit” din zona Valea Roatei: Cavernele preistorice de pe Cheile Petacului

Peşterile de pe Valea Roatei, pitite în miezul verii în spatele vegetaţiei luxuriante, i-au făcut pe hunedorenii care ieşeau aici la “iarbă verde” în fiecare sfârşit de săptămână, încă de prin anii ‘70, să se întrebe ce secrete ascund pântecele muntelui. O vreme, oamenii au ştiut doar că într-una dintre peşterile de la intrarea în defileul de la Valea Roatei a fost amenajat un depozit de muniţie. Foarte importante pentru arheologii interesaţi de paleoliticul mijlociu şi superior, peşterile sunt situate la întâlnirea dintre partea estică a Munţilor Poiana Ruscă şi culoarul depresionar al Cernei, la o altitudine de numai 300 de metri. Potrivit istoricilor, primele cercetări au fost făcute aici cu aproape 140 de ani în urmă, acestea fiind începute de Zsofia Torma în 1876 şi continuate în 1877 şi 1879. Situl arheologic avea să intre în uitare vreme de 80 de ani, până când, în 1955, Constantin Nicolăescu-Plopşor a reluat săpăturile. Cercetările au fost continuate de Marin Cârciumaru, spre finalul anilor ‘70, şi de Alexandru Păunescu, în anii 1997-1998.

 

Locuite din Epoca bronzului

 

În urma săpăturilor făcute în Peştera Curată, s-a descoperit că grota a fost locuită pe durate îndelungate în paleolitic, iar apoi – doar temporar – în neolitic şi eneolitic. Pe înţelesul celor mai puţin iniţiaţi în istorie, asta înseamnă că Peştera Curată, dar şi caverna mai mică din imediata sa vecinătate, Peştera Spurcată, au fost locuite inclusiv în epocile bronzului şi fierului. Şi în Peştera Spurcată au fost făcute descoperiri paleolitice, dar resturi scheletice umane nu au fost descoperite deloc în peşterile de la Nandru. Doctorul în istorie Cristian Roman spune că în jurul anilor 35.000-28.000 î.Hr., putem vorbi de locuirea peşterilor. Potrivit lui Cristian Roman, profesorul Cârciumaru a fost cel care a descoperit urme de polen şi, pe baza asocierilor de specii, a stabilit şi o evoluţie a climei. El a demonstrat că au existat perioade de răcire a climatului, urmate de perioade de încălzire.. Cât priveşte locuirea peşterii, aceasta este motivată de ceea ce istoricii numesc”strategii habitaţionale.

 

Peşterile de pe Valea Roatei: cele mai sigure adăposturi

 

Oamenii din paleolitic au găsit în aceste caverne locuri sigure, unde pereţii nu se prăbuşeau, intrarea nu risca să fie acoperită, puteau să întreţină vetre permanente de foc şi să cioplească unelte de piatră, pentru că în zonă există surse de cremene sau silex. De altfel, nu doar peştera curată, ci toate peşterile de la Valea Roatei au furnizat resurse oamenilor din vechime, aceştia găsind aici silex, minereuri feroase şi neferoase, iar omul de Neanderthal a fost strâns legat de resursele de materii prime, ele găsindu-se în apropierea siturilor. Expertul hunedorean mai spune că cele mai recente studii, demonstrează că aceste comunităţi umane s-au adaptat la sursele locale (jasp, opal, calcedonie). În plus, animalele mari treceau, în perioada migraţiilor, pe Valea Cernei, în sus, şi apoi pe Valea Mureşului, aşa că intrarea în peşteră constituia un excelent punct de observaţie, care putea să aibă – dacă era cazul – şi rol de apărare.

Peştera curată: o „burtă” de 15 metri

Dovezile arheologice de până acum fac greu de stabilit cu exactitate câţi oameni trăiau în Peştera Curată. Nici relaţiile de rudenie dintre strămoşii noştri, care locuiau odinioară cavernele de pe Valea Roatei nu sunt cunoscute, pentru că niciunul dintre oamenii din vechime nu a fost îngropat într-una dintre grotele care au fost cercetate până acum. Totuşi, în interior s-au găsit foarte multe unelte de piatră cioplită, piese de os, arme, podoabe, pandantive din colţi de cerb, de urs, de lup, alte accesorii şi vetre de foc, delimitate de bolovani. Puţină lume ştie, însă, că în defileul de la Valea Roatei există nu mai puţin de 23 de peşteri, dintre care doar în şase dintre acestea s-au făcut săpături. Peştera Curată este cea mai mare dintre peşterile de pe Valea Roatei, cercetate sistematic de arheologi. Distanţa de la sol şi până la plafonul peşterii depăşeşte, pe alocuri, 15 metri. Profesorul de geografie şi speologul Adrian Sopincean, adaugă că acestea au fost propice locuirii şi pentru că sunt orientate cu faţa spre est, aşa că ofereau lumină, dar şi căldură, mare parte din zi. În plus, peşterile Curată şi Spurcată, situate chiar la capătul cheilor Petacului, oferă o vedere panoramică asupra defileului, dar şi asupra văii. Câteva câteva mii de ani, în zonă mişunau nu doar turme de animale mari care migrau în căutarea hranei, ci şi o mulţime de animale sălbatice, printre care lupul, hiena, dar şi calul sălbatic.

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

șaptesprezece − treisprezece =

ACTUALITATE
Imagini de poveste realizate pe un traseu dificil din Retezat         Sărbătoarea Greco-Catolicilor din Orăștie         Fii satului Văleni s-au strâns laolaltă         De jale și dor la Capela din Orăștie         FOTOGALERIE. Autostrada Lugoj – Deva: peste 170 de utilaje și 500 de municitori au fost mobilizați pe Lotul IV         Cine este tânărul condamnat pentru incendierea mașinilor șefilor din penitenicar         Motociclist rănit după ce a evitat un biciclist         Două femei rănite într-un accident rutier         A incendiat gospodăria vecinilor         FOTO. Carla’s Dreams a concertat în Hunedoara         DACFEST. „Sub semnul lupului” pentru a opta oară         DEZVOLTARE URBANĂ. Deva a primit bani europeni la mica înţelegere         JOCURI DE CULISE LA DEVA. Ovidiu Moş (PSD) a „premiat” consilierii PSRo care l-au făcut primar         Persoană rătăcită Pasul Vâlcan         Șeful Poliției Hunedoara despre cazul polițistului ucis în gara suceveană         Traian Berbeceanu, despre cazul șocant al polițistului ucis în gara suceveană         Accident pe Calea Zarandului         Adolescentă înșelată pe stradă         Prins la furat de cărbune         Căutări în noapte. O tânără s-a rătăcit în Masivul Retezat