CE NU REUŞESC SEPARATIŞTII, FACE GUVERNUL: România se rupe sub incompetenţa politicienilor

Unirea „naţiunea a făcut-o”, dar enclavizarea, sărăcirea şi fărâmarea României este executată, cu sârg, de politicile economice aberante ale guvernanţilor

Potrivit unui studiu realizat de analiştii de la KeysFin – privind dezvoltarea regională a României în intervalul 2009-2015 -, România se îndreaptă, încet dar sigur, către o enclavizare economică, în care discrepanţele economice la nivel regional riscă să genereze situaţii de risc social. Între enclavele nefericirii româneşti se află, evident, şi judeţul Hunedoara.

România cu trei viteze

„România se dezvoltă cu trei viteze complet diferite. Avem poli de creştere economică, precum Bucureşti-Ilfov, Timiş-Arad şi Constanţa, acolo unde business-ul este pe un trend ascendent, avem apoi zone cu potenţial şi o dezvoltare ceva mai temperată, precum Braşov, Cluj, Argeş şi Galaţi, şi un al treilea contingent de judeţe, din păcate majoritar la nivelul României, acolo unde business-ul stagnează sau chiar regresează, cu consecinţe directe asupra nivelului de trai”, spun analiştii KeysFin.
Din nefericire, analiza datelor guvernamentale reflectă inexistenţa unei strategii reale de investiţii la nivel regional şi absenţa unor măsuri economice clare care să sprijine dezvoltarea zonelor economice rămase în urmă, subdezvoltate.
„Sunt judeţe precum Vaslui, Botoşani, Olt, Mehedinţi, Giurgiu, Ialomiţa, Călăraşi, Harghita, Covasna, Sălaj unde economia locală este la pământ. Zone monoindustriale în care producţia industrială este o himeră, comerţul este afectat de veniturile mici ale populaţiei, iar perspectivele atragerii investitorilor sunt blocate de inexistenţa unor măsuri administrative menite să ofere facilităţi celor care vor să deschidă unităţi de producţie, indiferent de domeniu”, afirmă economiştii.

Hunedoara în „marche arriere”

În această listă neagră a economiei înmormântate şi a lipsei de preocupări şi perspective investiţionale, un loc aparte îl are, spunem noi, şi judeţul Hunedoara. Distrugerea rapidă a tot ce a însemnat economie relevantă în judeţul Hunedoara, incapacitatea autorităţilor locale de a crea oportunităţi reale pentru investitori, cumulate cu ameninţarea reală de a pierde, în timp foarte scurt, şi ceea ce a mai rămas din sectorul energetic hunedorean, transformă zona în una de calamitate economică şi socială. Dacă nu ar face parte din zona Vest, cu Timişul şi Aradul care mai urnesc căruţa regiunii, judeţul Hunedoara ar bate orice top al sărăciei româneşti – dar nu-i târziu, nu-i aşa?

Dezvoltarea – pe extreme

La nivel naţional, sărăcia nu se lasă doborâtă defel. Datele statistice arată că în Regiunea Nord-Est se înregistrează cea mai mare rată a sărăciei, toate cele şase judeţe prezentând un risc ridicat al ratei sărăciei. Regiunea de Sud, pe de altă parte, reprezintă un exemplu elocvent privind accentuarea discrepanţelor, dovadă existenţa unor judeţe cu rate foarte ridicate ale sărăciei, cum ar fi Călăraşi şi Teleorman, precum şi judeţe cu rate relativ scăzute, cum ar fi Prahova.
Relevantă este şi situaţia din Regiunea de Nord-Vest (Bistriţa-Năsăud, Maramureş, Sălaj şi Satu Mare), care prezintă un nivel de sărăcie mai mare decât media din România.

Tinerii fug unde văd cu ochii

Este evident faptul că entropia în creştere din mediul economic şi social românesc duce la dezechilibre zonale care nu vor mai putea fi corectate. Analiştii KeysFin spun că lipsa unei strategii concrete privind dezvoltarea regională s-a tradus şi în depopularea unor zone din mediul rural şi accentuarea aglomerării urbane.
Şi în judeţul Hunedoara, în lipsă de alternative, tinerii din mediul rural au migrat către oraşe. Nenorocirea este că, în varianta hunedoreană, inclusiv tinerii din oraşe tind să le părăsească, ori pentru a pleca în străinătate, ori pentru a pleca în zonele mai dezvoltate din România, oferta hunedoreană de muncă şi viaţă scăzând dramatic de la un an la altul. Fenomenul de îmbătrânire a populaţiei este, probabil, cea mai grea lovitură pe care a primit-o şi o primeşte în continuare judeţul Hunedoara, cu consecinţe dramatice pe termen lung. Dar nu le pasă nici politicienilor hunedoreni, cu atât mai puţin celor dâmboviţeni.

România – teren minat

Specialiştii mai spun că polarizarea economico-socială tinde să capete accente extreme. Pe de o parte avem zone întregi din ţară tot mai puţin locuite şi în care potenţialul economic este ignorat, şi zone supraaglomerate, insuficient dezvoltate din punct de vedere al infrastructurii. „Ambele cazuri au potenţialul unor adevărate bombe sociale, lipsa locurilor de muncă şi salariile mici pe de o parte, şi sufocarea administrativă pe de altă parte, putând genera situaţii nedorite”, avertizează analiştii, amintind ca exemplu situaţia conflictuală din Valea Jiului, din anii 1990-2000, atunci când închiderea exploatărilor miniere a adus celebrele mineriade. Acum, cu falimentul previzibil al Complexului Energetic Hunedoara (CEH), şocul social va aduce un plus de sărăcie şi instabilitate în judeţul Hunedoara.
Potrivit experţilor, şansele unor manifestări de protest de genul mineriadelor sunt reduse, însă dezvoltarea inegală a României poate amplifica fenomenul de enclavizare, cu efecte chiar mai grave la nivel naţional: „Abandonul economic. Este un fenomen care, nu de mult, de exemplu în SUA, a generat ample proteste de stradă. Vorbim de un adevărat curent social care poate avea consecinţe incalculabile pe termen mediu şi lung”.

Şi totuşi…

… Avem nevoie, spun specialiştii, de primul şi cel mai important pas: dezvoltarea unei strategii naţionale de atenuare a discrepanţelor regionale, una reală, care să treacă dincolo de hârtie. Respectiv, un plan concret şi bine închegat care să plece de la realitate şi să exploateze oportunităţile locale.
„Avem nevoie să privim România ca un business, să îi căutăm avantajele, oportunităţile, să extragem resursele şi să optimizăm relaţia dintre regiunile ţării. Fără o privire de ansamblu a economiei, fără măsuri de ordin fiscal de stimulare a dezvoltării zonelor defavorizate, în special a infrastructurii, degeaba construim autostrăzi în zona prospere, când mai mult de jumătate din ţară trăieşte încă cu fântâna în curte, cu drumuri înfundate şi fără prespective”, spun experţii KeysFin.

EXTRA

Statisticile Băncii Mondiale arată că, în România, numărul celor săraci sau excluşi din punct de vedere social a scăzut vertiginos înainte de izbucnirea crizei economice din 2008, dar a rămas destul de stabil până în prezent, la 8,9 milioane de persoane.

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

doi + 6 =

ACTUALITATE
Femeie ucisă de soț și incendiată: bărbatul a încercat apoi să se omoare         Demisie în spital, după moartea fetiței de un an și zece luni         PLATOUL VÂRTOAPELOR. Locul de unde ghioceii, ca nişte clopote ale tăcerii, ridică liniştea lumii la cer         Mămicile au protestat în Hunedoara, după moartea fetiței de un an și 10 luni         Spărgători din Hunedoara capturați de polițiști         ÎMPĂDURIRI. Peste 7.000 de arbori vor fi plantați pe „muntele sfânt al dacilor”         SECRETELE HUNEDOAREI. Mănăstirea Prislop supravegheată de securiști în anii 1950. Informator: „Se roagă să revină regele Mihai în țară”         Protestul mămicilor după moartea copilei de un an și 10 luni în spitalul din Hunedoara         Ca-n ţara comandantului Mocanu! Mai avem de aşteptat după rezultatul anchetei Corpului de Control al IGPR         Ziua Mondială a Apei, marcată în școli din mediul rural         Scandalul continuă: Angajaţii UM Orăştie ameninţă cu greva         Mircea Muntean reacţionează         Câinele salvat de pompieri din flăcări, îngrijit la adăpostul din Hunedoara         Un copil a furat o mașină și a ieșit cu ea la plimbare         Spărgător de automate de lapte prins în Deva         Incendiu în pădurea comunei Romos         Cum va fi celebrată Ziua Poliției în Deva și Petroșani         Fetiță decedată în spital         Cum a lovit „blestemul aurului dacic” satele din umbra Sarmizegetusei Regia         EXCLUSIV. Alpiniştii daţi dispăruţi: “Cea mai mare problemă a noastră a fost că nu am putut să comunicăm cu nimeni”