PLATOUL VÂRTOAPELOR. Locul de unde ghioceii, ca nişte clopote ale tăcerii, ridică liniştea lumii la cer

La Grădiştea de Munte, în inima regatului dac, există un loc unde pădurea iese din adormire, în fiecare primăvară, ca o mireasă în ie ţesută din ghiocei. I se spune platoul Vârtoapelor şi sunt vreo şase hectare cu flori albe, mari şi împănate cu broderii delicate în verde crud pe fiecare petală. Clopote tăcute ce urcă la cer liniştea pământului. Aceasta este, domnilor, „poziţia ghiocelului” şi n-are nimic în comun cu slugărnicia omului mărunt.

Pornim de la Costeşti spre Sarmizegetusa Regia şi cotim în stânga spre cătunul ce se cheamă Sub Cununi. Legenda spune că acolo, pe văile acelui sătuc, cad cununile împletite de „Alea Frumoasele” – Ielele Pădurii, duhuri urâcioase care cântă şi descântă de-a-ndoaselea, în paguba celui ce le aude. Cam pe vremea asta – între sfârşitul lunii martie şi primele zile de april – ies din peşterile Vârtoapelor, unde au iernat, „Alea Frumoasele” şi împletesc tot ce le pică la îndemână, flori, iarbă, coama cailor, barba popii ori chica vreunui drumeţ rătăcit. Semn rău, zice legenda, fiindcă se abat necazuri mai apoi asupra celor „încâlciţi” de Iele. Sub Cununi trecem de ultima locuinţă, a primarului din Orăştioara de Sus, şi comentăm, răutăcioşi, cum l-au îmbrobodit Alea Frumoasele şi pe el, pe primar, să gireze aberaţiile din ultima vreme cu tezaurul dacic din comuna pe care o păstoreşte.

Însemnări cu efect personal

Începem urcuşul. Sunt ca la două ceasuri de mers pe potecă şerpeşte, în zigzag, ca să îmblânzim panta abruptă ce duce spre creste. Înaintea tuturor, călăuză, e Nunu Brilinsky, iar eu revendic statutul nevolnicului, nu că ar fi fost mare bătaie pe loc. Inima mi se zvârcoleşte în piept şi îmi pare că un călugăr neostenit bate toaca pe tâmplele mele. (Vă spun toate astea să ştiţi că urcuşul e greu, dar se poate ajunge pe creste. Dacă mie, sedentar înnăscut, mi-a ieşit – nu cred să fie drumeţ care să nu răzbată.) De grupul nostru s-a lipit, complet dezinteresat, un căţelandru ce alerga în sus şi-n jos pe lângă noi. L-am privit cu invidie şi mi-am jurat să nu mai pun ţigară în gură, ceea ce s-a şi întâmplat o zi după întoarcerea de pe platoul cu ghiocei.

Un loc de poveste

Nunu ne cere să facem popas. Suntem la mai puţin de o sută de metri de poiana cu ghiocei, dar noi nu ştim asta. A fost o decizie înţeleaptă. Locul acela de basm îţi taie respiraţia. „Bine aţi venit pe tărâmul tinereţii făr’ de bătrâneţe”, zice Nunu cu faţa lui senină de parcă ar fi Sfântu’ Petru în poarta Raiului. De jur-împrejur, cât vezi cu doi ochi (mă rog, cu cât văz te-ai pricopsit pe lume), lumina sălta jucăuş în verde şi alb. Imaginile sunt greu de descris, dar vă îndemn să căutaţi fotografiile făcute de Remus Suciu. Mai mult nu ştiu zice. Personal, dacă aş ajunge să trăiesc în întuneric şi Dumnezeu – în mare şi bogată mila sa – ar îngădui să primesc imagini din când în când, aş alege să mi le picure Remus în suflet…

Unde se duc ghioceii când se duc

Pe platoul cu ghiocei de la Vârtoape rareori se încumetă chivuţele să culeagă flori pentru negustorie. Locul nu pare călcat de turişti, iar cei care fac efortul de a ajunge acolo păşesc cu sfială, ca-ntr-un templu, şi nu lasă însemnele „civilizaţiei” în urma lor. Obişnuim să le zicem „locuri sălbatice”, ceea ce e profund incorect. În poiana cu ghiocei, natura nu e sălbatică, ea a pus acolo rafinament şi poezie. Doar atunci când va fi năpădită de zurbagii, poiana se va sălbătici. În mod neobişnuit, în ziua în care am fost noi, nu se auzeau păsările ciripind în pădure. Nicio pasăre în inima codrului. De parcă s-au „urbanizat” şi ele. Ca şi cum s-ar fi mutat în stoluri la oraş să mănânce o pâine albă de la containerul de gunoi, că la munte viaţa e aspră şi recoltele tot mai răsleţe…
Platoul Vârtoapelor e înflorit şi va rămâne la fel încă vreo două săptămâni, până când „Alea Frumoasele” vor culege toţi ghioceii să-i pun-n cununi. Aşa zice legenda. Şi uneori nu strică să zăbovim în basm cât ne ţine puterea imaginaţiei.

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

trei × 4 =

ACTUALITATE
O tânără s-a spânzurat în locuința ei din Deva         Profesorul Eli Androne Petru a câștigat procesul cu primăria         Situația celor două mari proiecte de infrastructură derulate în Hunedoara prin POR 2014 – 2020         Zeci de angajați ai fabricii Terpena au de suferit de pe urma dezastrului. S-au plâns la ITM Hunedoara         Concert de muzică populară în Piața Cetății         Copil de 12 ani rănit în accident         Au furat două motofierăstraie         Persoane bănuite de furt depistate de poliţiştii hunedoreni         ȘI TU POȚI DEVENI SALVATOR!         Evaziune de peste 22 de miliaone de lei. Români și chinezi implicați în afacerile ilegale         Ascensoare noi în Spitalui municipal Hunedoara         Noi mărturii în dosarul matriței din Sarmizegetusa Regia         Fitness în aer liber la poalele Cetății         Sorin Vasilescu participă la o întâlnire în Austria cu specialiști în arheologie         CEH pierde 300 de tone de huilă în fiecare zi         Turiștii din Parâng sunt așteptați cu un drum plin de gropi         A XVI-a ediție a Festivalului – Concurs „Tudorică Munteanu”, organizat în Orăștie         Proiect de lege important. Fermierii care vor fi scutiți de la plata taxelor pentru sănătate, șomaj și salarii         18 octombrie – ziua în care Huniazii au intrat în istorie         Monica Iacob Ridzi a depus o cerere de eliberare condiționată