Patricia Thomits duce la Sibiu trofeul muzical al hunedorenilor

Fiica muzicianului Florin Thomits, unul dintre cei mai iubiți cântăreți de folk, pleacă acasă cu marele premiu de la Vulcan.

Patricia Thomits, în concert la Hunedoara.

Patricia Thomits, în concert la Hunedoara.

  • Ești marea câștigătoare a concursului de interpretare „Te salut, generaţie în blugi!”, care s-a desfăşurat sâmbătă la Vulcan. Care este cea mai importantă performanţă muzicală a ta?
  • La Vulcan este prima oară când intru în această competiţie muzicală, pentru că anul ăsta concursul a fost organizat la nivel regional. Însă primul premiu care m-a marcat şi va rămâne în memoria mea este ediţia din 2015 a concursului „Dor de folk”, de la Braşov. Atunci am câştigat locul întâi, la un festival unde nu au fost doar liceeni, ca la Vulcan, ci şi studenţi. Eu am fost doar la un punct diferenţă de o studentă care a câştigat, dar preşedinta juriului, Maria Gheorghiu, a spus că sunt unul dintre puţinii copii care să cânte aşa cum trebuie melodiile ei. Concursul ăsta m-a marcat pozitiv foarte mult.
  • La câte concursuri ai participat până acum?
  • Oh, am pierdut şirul, credeţi-mă! Am fost la multe competiții şi îmi place foarte mult să merg. Mă bucur, pentru că de la fiecare concurs m-am întors acasă cu un premiu: aşa îmi îmbogăţesc experienţa şi fiecare competiţie este o încurajare pentru mine.
  • Când ai început să cânţi? Îţi mai aminteşti?
  • Eu cânt de la doi ani. Sigur, nu mai îmi amintesc eu primul cântec, dar mi-au spus părinţii că am cântat când eram foarte mică, iar la doi ani am şi urcat pe scenă. Cu chitara cânt de doi ani şi jumătate. Tata m-a învăţat. El e baza carierei mele: el m-a ajutat cu vocea, el m-a ajutat cu chitara… Dacă el nu era, cred că nu cântam deloc. Eu nu fac o şcoală de muzică, doar lucrez cu tata acasă…
  • Ce îţi mai place să faci, în afară de muzică?
  • Îmi place să citesc. Mulţi copii spun că le place să citească, dar majoritatea o spun doar aşa „de etichetă”, „de copertă”. Ei, mie chiar îmi place să citesc! Te ajută mult în viaţă să citeşti, îţi ajută memoria. Şi eu am refuzat să citesc o vreme, dar acum am prins gustul şi găsesc că e ceva minunat.
  • Ce citeşti acum, de exemplu?
  • Niciodată n-am mers pe ficţiune sau basme. Mi-a plăcut realitatea. Acum chitesc o carte a lui James Clavell – “Changi” (“King Rat”), o carte cu întâmplările dintr-un lagăr din Asia, în perioada anilor 1941, în vremea lui Hitler.
  • În vacanţe ce îţi place să faci?
  • La bunici nu merg, doar îi vizitez, pentru că stau aproape de noi. Am văzut că e un obicei la noi să meargă copiii la bunici. Mie nu mi se pare o activitate wow să merg la bunici. Ce îmi place e să merg în tabere. Tot timplul mi-a plăcut să cunosc lume nouă, să comunic, să-mi depăşesc barierele, graniţele…
  • Materia ta preferată care este?
  • Cu siguranţă matematica! Vreau ca peste 10 ani să am un doctorat terminat în matematică sau… să fiu medic.
  • Celor care încă nu au auzit de tine, ce le-ai spune?
  • Că sunt o persoană sensibilă, dar cu o crustă dură. Am un temperament destul de dur, dar în interior sunt
    Patricia Thomits, fotografie din arhiva personală.

    Patricia Thomits, fotografie din arhiva personală.

    destul de sensibilă. Însă nu-mi place să arăt lucrul ăsta. Vreau să fiu puternică. Îmi place să am un anturaj perfecţionist, aşa ca mine. Mă văd mereu concurând şi luptând pentru a ajunge, din punct de vedere profesional, cât mai sus

  • După ce ai câştigat marele premiu la Vulcan ai venit să cânţi în cafeneaua artelor, Cafe d’Art, la Hunedoara. Cât de des faci asta şi când mai ai timp să înveţi?
  • Păi, la fiecare sfârşit de săptămână şi am cam cântat în toate oraşele din ţară. Deşi nu vreau să recunosc, cam… sunt un şoarece de bibliotecă. Învăţ în timpul săptămânii. Nu îmi place să ies pe afară. De exemplu, în seara asta (sâmbătă) cântăm aici, iar mâine, de la ora 8 am pregătire.
  • Ce le-ai spune tinerilor, dacă ar fi să le transmiţi un mesaj?
  • Celor care vor să meargă pe acest domeniu le spun să nu se lase niciodată, să lupte pentru ceea ce vor. Nu trebuie să ne lăudăm, să se băgăm în faţă, ci trebuie să avem grijă ce fel de cuvinte spunem şi ce fel de oameni suntem. Trebuie să ne respectăm unul pe celălalt. Şi de la cel mai simplu om ai întotdeauna ceva de învăţat!

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

trei × patru =

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

ACTUALITATE
Încă o victimă în accidentul mortal de pe șoseaua Hunedoara – Deva         Sala de sport a fostului Liceu industrial 1 din Hunedoara a ajuns în ruină         Festivalul medieval Ioan de Hunedoara         Șoseaua spre Lacul Cinciș a intrat în reparații         Accident extrem de grav pe șoseaua Hunedoara – Deva         Accident produs la beție         Accident pe DN 66, produs de un tânăr         Accident pe DN 7 produs de un camionagu turc         De la Petroşani, la Deva/ Fost director al CEH în litigiu cu compania energetică         Rute ocolitoare pentru a evita aglomerația de pe șoseaua Deva – Lugoj         Red Bull Romaniacs se implică în două proiecte sociale în Valea Jiului         Construcția artezienelor din centrul Hunedoarei poate începe         PORTRET. Xenia, prinţesa războinică din ringul de box         Accident cu motocicleta, pe Transalpina         Accident pe autostrada A1, la Orăștie         Natura îşi face dreptate pe Defileul Jiului. Apele îşi recuceresc vechile albii         Se strâng ajutoare pentru sinistraţi         Muncitoarea care și-a atacat șeful cu un cuțit a fost reținută pentru 24 de ore         Primăria solicită fonduri UE pentru Cetatea Devei         Buget negativ pentru CEH. Pierderea e imensă