Patricia Thomits duce la Sibiu trofeul muzical al hunedorenilor

Fiica muzicianului Florin Thomits, unul dintre cei mai iubiți cântăreți de folk, pleacă acasă cu marele premiu de la Vulcan.

Patricia Thomits, în concert la Hunedoara.

Patricia Thomits, în concert la Hunedoara.

  • Ești marea câștigătoare a concursului de interpretare „Te salut, generaţie în blugi!”, care s-a desfăşurat sâmbătă la Vulcan. Care este cea mai importantă performanţă muzicală a ta?
  • La Vulcan este prima oară când intru în această competiţie muzicală, pentru că anul ăsta concursul a fost organizat la nivel regional. Însă primul premiu care m-a marcat şi va rămâne în memoria mea este ediţia din 2015 a concursului „Dor de folk”, de la Braşov. Atunci am câştigat locul întâi, la un festival unde nu au fost doar liceeni, ca la Vulcan, ci şi studenţi. Eu am fost doar la un punct diferenţă de o studentă care a câştigat, dar preşedinta juriului, Maria Gheorghiu, a spus că sunt unul dintre puţinii copii care să cânte aşa cum trebuie melodiile ei. Concursul ăsta m-a marcat pozitiv foarte mult.
  • La câte concursuri ai participat până acum?
  • Oh, am pierdut şirul, credeţi-mă! Am fost la multe competiții şi îmi place foarte mult să merg. Mă bucur, pentru că de la fiecare concurs m-am întors acasă cu un premiu: aşa îmi îmbogăţesc experienţa şi fiecare competiţie este o încurajare pentru mine.
  • Când ai început să cânţi? Îţi mai aminteşti?
  • Eu cânt de la doi ani. Sigur, nu mai îmi amintesc eu primul cântec, dar mi-au spus părinţii că am cântat când eram foarte mică, iar la doi ani am şi urcat pe scenă. Cu chitara cânt de doi ani şi jumătate. Tata m-a învăţat. El e baza carierei mele: el m-a ajutat cu vocea, el m-a ajutat cu chitara… Dacă el nu era, cred că nu cântam deloc. Eu nu fac o şcoală de muzică, doar lucrez cu tata acasă…
  • Ce îţi mai place să faci, în afară de muzică?
  • Îmi place să citesc. Mulţi copii spun că le place să citească, dar majoritatea o spun doar aşa „de etichetă”, „de copertă”. Ei, mie chiar îmi place să citesc! Te ajută mult în viaţă să citeşti, îţi ajută memoria. Şi eu am refuzat să citesc o vreme, dar acum am prins gustul şi găsesc că e ceva minunat.
  • Ce citeşti acum, de exemplu?
  • Niciodată n-am mers pe ficţiune sau basme. Mi-a plăcut realitatea. Acum chitesc o carte a lui James Clavell – “Changi” (“King Rat”), o carte cu întâmplările dintr-un lagăr din Asia, în perioada anilor 1941, în vremea lui Hitler.
  • În vacanţe ce îţi place să faci?
  • La bunici nu merg, doar îi vizitez, pentru că stau aproape de noi. Am văzut că e un obicei la noi să meargă copiii la bunici. Mie nu mi se pare o activitate wow să merg la bunici. Ce îmi place e să merg în tabere. Tot timplul mi-a plăcut să cunosc lume nouă, să comunic, să-mi depăşesc barierele, graniţele…
  • Materia ta preferată care este?
  • Cu siguranţă matematica! Vreau ca peste 10 ani să am un doctorat terminat în matematică sau… să fiu medic.
  • Celor care încă nu au auzit de tine, ce le-ai spune?
  • Că sunt o persoană sensibilă, dar cu o crustă dură. Am un temperament destul de dur, dar în interior sunt
    Patricia Thomits, fotografie din arhiva personală.

    Patricia Thomits, fotografie din arhiva personală.

    destul de sensibilă. Însă nu-mi place să arăt lucrul ăsta. Vreau să fiu puternică. Îmi place să am un anturaj perfecţionist, aşa ca mine. Mă văd mereu concurând şi luptând pentru a ajunge, din punct de vedere profesional, cât mai sus

  • După ce ai câştigat marele premiu la Vulcan ai venit să cânţi în cafeneaua artelor, Cafe d’Art, la Hunedoara. Cât de des faci asta şi când mai ai timp să înveţi?
  • Păi, la fiecare sfârşit de săptămână şi am cam cântat în toate oraşele din ţară. Deşi nu vreau să recunosc, cam… sunt un şoarece de bibliotecă. Învăţ în timpul săptămânii. Nu îmi place să ies pe afară. De exemplu, în seara asta (sâmbătă) cântăm aici, iar mâine, de la ora 8 am pregătire.
  • Ce le-ai spune tinerilor, dacă ar fi să le transmiţi un mesaj?
  • Celor care vor să meargă pe acest domeniu le spun să nu se lase niciodată, să lupte pentru ceea ce vor. Nu trebuie să ne lăudăm, să se băgăm în faţă, ci trebuie să avem grijă ce fel de cuvinte spunem şi ce fel de oameni suntem. Trebuie să ne respectăm unul pe celălalt. Şi de la cel mai simplu om ai întotdeauna ceva de învăţat!

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

2 + 4 =

ACTUALITATE
Incendiu în Călan: peste 20 de persoane au fost evacuate         Nicolae Gherghin, colecționarul de timp         3.000 de sancţiuni au fost aplicate de Poliţia Locală Deva         Peste 30 de proiecte de hotărâre sunt supuse dezbaterii şi aprobării Consiliului Local Deva         Schi-alpinismul, recunoscut drept sport olimpic. Selecţia pentru lotul naţional, la finele lui ianuarie         Până acum, 820 de concurenţi vor alerga la înălţime. Pe 17 iunie, la Retezat SkyRace Intersport!         Tragedie pe un bulevard din Hunedoara. Un tânăr a fost implicat într-un accident mortal         Gealaţii lui Arion către secretarul general PNL Hunedoara: „Îţi sparg faţa şi maşina”         Mesajul lui Traian Berbeceanu către ministrul Justiției         Călători străini prin judeţul Hunedoara: „O mică Elveţie!”         Când va fi dată sentința în dosarul de proxenetism al lui Daniel Pleșcan         Peste 100 de jandarmi vor asigura ordinea în stațiunile Hunedoarei         Hoț arestat după ce a atacat paznicii unui transport de cărbune din Valea Jiului         AU DEPUS JURĂMÂNTUL. Poliția Hunedoara se întărește cu 60 de agenți         PROCESUL DECENIULUI. Domeniul Kendeffy din Retezat, la ultimul termen de judecată         Violatorul care și-a mutilat fosta iubită a cerut eliberarea         Tribunalul Hunedoara decide soarta fostului primar Cornel Resmeriță         Ce șanse mai au proiectele de restaurare din Hunedoara depuse la ADR VEST         DOSARELE „PETRU GROZA”. Răfuielile din presa hunedoreană a anilor interbelici         ÎNGRIJORĂTOR: Numărul diabeticilor nou depistaţi a crescut cu o treime în ultimii patru ani