Patricia Thomits duce la Sibiu trofeul muzical al hunedorenilor

Fiica muzicianului Florin Thomits, unul dintre cei mai iubiți cântăreți de folk, pleacă acasă cu marele premiu de la Vulcan.

Patricia Thomits, în concert la Hunedoara.

Patricia Thomits, în concert la Hunedoara.

  • Ești marea câștigătoare a concursului de interpretare „Te salut, generaţie în blugi!”, care s-a desfăşurat sâmbătă la Vulcan. Care este cea mai importantă performanţă muzicală a ta?
  • La Vulcan este prima oară când intru în această competiţie muzicală, pentru că anul ăsta concursul a fost organizat la nivel regional. Însă primul premiu care m-a marcat şi va rămâne în memoria mea este ediţia din 2015 a concursului „Dor de folk”, de la Braşov. Atunci am câştigat locul întâi, la un festival unde nu au fost doar liceeni, ca la Vulcan, ci şi studenţi. Eu am fost doar la un punct diferenţă de o studentă care a câştigat, dar preşedinta juriului, Maria Gheorghiu, a spus că sunt unul dintre puţinii copii care să cânte aşa cum trebuie melodiile ei. Concursul ăsta m-a marcat pozitiv foarte mult.
  • La câte concursuri ai participat până acum?
  • Oh, am pierdut şirul, credeţi-mă! Am fost la multe competiții şi îmi place foarte mult să merg. Mă bucur, pentru că de la fiecare concurs m-am întors acasă cu un premiu: aşa îmi îmbogăţesc experienţa şi fiecare competiţie este o încurajare pentru mine.
  • Când ai început să cânţi? Îţi mai aminteşti?
  • Eu cânt de la doi ani. Sigur, nu mai îmi amintesc eu primul cântec, dar mi-au spus părinţii că am cântat când eram foarte mică, iar la doi ani am şi urcat pe scenă. Cu chitara cânt de doi ani şi jumătate. Tata m-a învăţat. El e baza carierei mele: el m-a ajutat cu vocea, el m-a ajutat cu chitara… Dacă el nu era, cred că nu cântam deloc. Eu nu fac o şcoală de muzică, doar lucrez cu tata acasă…
  • Ce îţi mai place să faci, în afară de muzică?
  • Îmi place să citesc. Mulţi copii spun că le place să citească, dar majoritatea o spun doar aşa „de etichetă”, „de copertă”. Ei, mie chiar îmi place să citesc! Te ajută mult în viaţă să citeşti, îţi ajută memoria. Şi eu am refuzat să citesc o vreme, dar acum am prins gustul şi găsesc că e ceva minunat.
  • Ce citeşti acum, de exemplu?
  • Niciodată n-am mers pe ficţiune sau basme. Mi-a plăcut realitatea. Acum chitesc o carte a lui James Clavell – “Changi” (“King Rat”), o carte cu întâmplările dintr-un lagăr din Asia, în perioada anilor 1941, în vremea lui Hitler.
  • În vacanţe ce îţi place să faci?
  • La bunici nu merg, doar îi vizitez, pentru că stau aproape de noi. Am văzut că e un obicei la noi să meargă copiii la bunici. Mie nu mi se pare o activitate wow să merg la bunici. Ce îmi place e să merg în tabere. Tot timplul mi-a plăcut să cunosc lume nouă, să comunic, să-mi depăşesc barierele, graniţele…
  • Materia ta preferată care este?
  • Cu siguranţă matematica! Vreau ca peste 10 ani să am un doctorat terminat în matematică sau… să fiu medic.
  • Celor care încă nu au auzit de tine, ce le-ai spune?
  • Că sunt o persoană sensibilă, dar cu o crustă dură. Am un temperament destul de dur, dar în interior sunt
    Patricia Thomits, fotografie din arhiva personală.

    Patricia Thomits, fotografie din arhiva personală.

    destul de sensibilă. Însă nu-mi place să arăt lucrul ăsta. Vreau să fiu puternică. Îmi place să am un anturaj perfecţionist, aşa ca mine. Mă văd mereu concurând şi luptând pentru a ajunge, din punct de vedere profesional, cât mai sus

  • După ce ai câştigat marele premiu la Vulcan ai venit să cânţi în cafeneaua artelor, Cafe d’Art, la Hunedoara. Cât de des faci asta şi când mai ai timp să înveţi?
  • Păi, la fiecare sfârşit de săptămână şi am cam cântat în toate oraşele din ţară. Deşi nu vreau să recunosc, cam… sunt un şoarece de bibliotecă. Învăţ în timpul săptămânii. Nu îmi place să ies pe afară. De exemplu, în seara asta (sâmbătă) cântăm aici, iar mâine, de la ora 8 am pregătire.
  • Ce le-ai spune tinerilor, dacă ar fi să le transmiţi un mesaj?
  • Celor care vor să meargă pe acest domeniu le spun să nu se lase niciodată, să lupte pentru ceea ce vor. Nu trebuie să ne lăudăm, să se băgăm în faţă, ci trebuie să avem grijă ce fel de cuvinte spunem şi ce fel de oameni suntem. Trebuie să ne respectăm unul pe celălalt. Şi de la cel mai simplu om ai întotdeauna ceva de învăţat!

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

2 × 1 =

ACTUALITATE
De Ziua Poliției Române. Dacian Vonu, polițistul anului         Buna Vestire la Mănăstirea Prislop: cozi interminabile la mormântul părintelui Arsenie Boca         Femeie ucisă de soț și incendiată: bărbatul a încercat apoi să se omoare         Demisie în spital, după moartea fetiței de un an și zece luni         PLATOUL VÂRTOAPELOR. Locul de unde ghioceii, ca nişte clopote ale tăcerii, ridică liniştea lumii la cer         Mămicile au protestat în Hunedoara, după moartea fetiței de un an și 10 luni         Spărgători din Hunedoara capturați de polițiști         ÎMPĂDURIRI. Peste 7.000 de arbori vor fi plantați pe „muntele sfânt al dacilor”         SECRETELE HUNEDOAREI. Mănăstirea Prislop supravegheată de securiști în anii 1950. Informator: „Se roagă să revină regele Mihai în țară”         Protestul mămicilor după moartea copilei de un an și 10 luni în spitalul din Hunedoara         Ca-n ţara comandantului Mocanu! Mai avem de aşteptat după rezultatul anchetei Corpului de Control al IGPR         Ziua Mondială a Apei, marcată în școli din mediul rural         Scandalul continuă: Angajaţii UM Orăştie ameninţă cu greva         Mircea Muntean reacţionează         Câinele salvat de pompieri din flăcări, îngrijit la adăpostul din Hunedoara         Un copil a furat o mașină și a ieșit cu ea la plimbare         Spărgător de automate de lapte prins în Deva         Incendiu în pădurea comunei Romos         Cum va fi celebrată Ziua Poliției în Deva și Petroșani         Fetiță decedată în spital