Orașele noastre acum un secol și jumătate (I) Peripețiile unui explorator englez, în Deva secolului al XIX-lea

Robert Nelson Boyd, un explorator și scriitor englez din secolul al XIX-lea, a lăsat posterității una dintre cele mai prețioase mărturii despre ținuturile și traiul românilor din acea epocă. Boyd a călătorit în Transilvania și Țara Românească în jurul anului 1870 și a publicat un reportaj amplu, numit „O vizită în Principatele dunărene”, într-una dintre cele mai faimoase reviste ale vremii, „Ilustrated Travels” (Călătorii ilustrate), editată de Societatea Georgafică Regală din Mare Britanie. Aventurierul englez a călătorit până la Deva cu trenul, apoi și-a continuat drumul pe ruta Hunedoara, Hațeg, Valea Jiului, Pasul Vulcan, Târgu Jiu și București. A oferit detalii despre orașele și satele vizitate și despre oamenii întâlniți și despre evenimentele mai puțin obișnuite trăite în zilele petrecute printre români.

„Cea mai apropiată stație de cale ferată de Hunedoara este Deva, un oraș cu oarecare importanță, situat pe malul râului Mureș, o fostă garnizoană a trupelor austriece. Vechea cetate, ale cărei ruine pot fi văzute pe un deal care se ridică abrupt din câmp, a fost distrusă în 1849 de trupele rusești, care au invadat Transilvania pentru a sprijini Austria în a înăbuși ceea ce a fost denumită revoluția lui Kossuth. Cetatea Devei a fost devastată și nu a mai fost reparată de atunci, iar regimentele austriece au fost așezate la poalele ei și în oraș. În timpul vizitei mele, ultimele trupe se pregăteau de plecare și urmau să îi ușureze pe localnici de neplăcerea de a avea printre ei soldați străini”, scria exploratorul.

Românii văzuți de Boyd

Robert Boyd a poposit la un han din Deva, însă doar pentru a lua masa, înainte de a fi din nou gata de plecare, spre Hunedoara. „Am trecut pe lângă dealurile ocupate de vii. Vinul de pe valea Mureșului, din Arad la Deva, este cel mai bun din Ungaria. Dar din Deva caracterul culturilor începe să se schimbe, podgoriile dispar și nu sunt decât câmpuri întinse de porumb sau pajiști imense pe care pasc cirezi de tauri, vaci de lapte, cai și chiar și bivoli, turme de oi și porci. Și înfățișarea, portul și limba oamenilor se schimbă. Cizmele și hainele elegante ale maghiarilor sunt înlocuite cu opincile și cămășile valahilor, iar sunetele ridicate ale ungurilor, cu tonurile mai domoale ale bastarzilor latini numiți români. Aici suntem deja în ținutul colonizat de romani și ocupat acum de descendenții lor. Chiar și numele Deva are origini romane și este identic cu numele pe care îl purta orașul nostru Chester, în vremea ocupației romane a Marii Britanii”, relata britanicul.

Boyd remarca diferența între portul elegant al locuitorilor Vienei și țăranii români din Deva, îmbrăcați în piei de oaie și încălțați cu opinici, dar se arăta impresionat de frumusețea românilor. „Ca o regulă, bărbații sunt extrem de arătoși, cu fețele ovale, cu trăsături bine modelate, cu chipuri inteligente, manierele lor bărbătești indicând că acceptarea descendenței dintr-o nație de războinici. Invariabil, ei poartă părul lung, negru, în plete, care le cad grațioase peste umeri. Și văzuți în mijlocul țării lor frumoase, ei formează una dintre cele mai pitorești aparențe pe care ochii se pot aținti”, scria savantul englez.

Femeile nu contrastau însă favorabil cu înfățișarea bărbaților, adăuga acesta. „Ele sunt, în general, mici și trăsăturile lor sunt uzate și aspre de expunerea la munca grea, timpurie. De la o vârstă fragedă, femeia valahă este silită să lucreze afară, iar fumusețea ei este tulburată de efectele muncii grele. Ocazional, excepția acestei reguli este întâlnită în satele mai mari unde găsim țărani bogați și destul de educați care nu își trimit fiicele să muncească în câmp, și ele pot fi văzute posedând o frumusețe naturală, îmbunătățită de încrederea lor și purtarea simplă”, relata exploratorul. Ținutul Devei și al Hunedoarei i se înfățișa ca un loc seducător. „De-alungul lanurilor de porumb erau dovleci imenși, pepeni și castraveți, crescuți pe pământ. Pe ici pe colo, câte o livadă de pruni roditori, cu fructe purpurii, care trăgeau în jos ramurile. Apoi o pădure de stejar și castani, sub care turmele de porci sunt lăsate în voia lor. În pășunile din vale, un număr mare de vite erau la păscut, iar de-a lungul drumului am trecut pe lângă turme de oi luate din Hațeg, unde un târg avea loc la acea vreme”, relata Robert Boyd, în 1870.

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

13 − opt =

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

ACTUALITATE
Geneva – între minunat și foarte scump         Spitalul județean de urgență amenajează o secție pentru RMN         Bărbat tâlhărit după ce a fost ademenit cu o noapte de sex         COSTEL AVRAM face minuni cu drumurile judeţene. Pe facebook şi din vorbe         ÎN APĂRAREA ŞEFULUI. Actori din Petroşani, cu jalba la „Împărăţie”         Incendiu în Deva         Accident grav pe DN 76, produs de o tânără de 19 ani         După 2.000 de ani… A apărut asfaltul până la poalele cetății dacice Piatra Roșie         Piatra romană descoperită sub cea mai veche biserică a Hunedoarei         Cum arată Parcul Dendrologic Simeria, la venirea primăverii         Tragedie lângă șantierul Autostrăzii Lugoj – Deva         Părintele Crăciun Opre a fost pomenit la 7 ani de la trecerea la cele veșnice         Crucea de Flori, tradiția de Florii din Hunedoara         Paștele la Biserica Romano-Catolică din Hunedoara         Prima fântână arteziană de pe noua pietonală a intrat în probe         O APRECIERE OFICIALĂ. Sarmizegetusa Regia, model de bună guvernare a monumentelor UNESCO         Cât a mai rămas de executat din Lotul trei al Autostrăzii Lugoj – Deva, după cinci ani de lucrări         ALDE HUNEDOARA. Michael Meltzer: „Viitorul termocentralei Mintia este pe gaz”         Femeie înșelată de o necunoscută         Centrul pietonal din Hunedoara va fi inaugurat de Ziua Europei