O deveancă în Ţara lui Moş Crăciun: „Finlandezii sunt altă specie!”

Hunedoreanca Teodora Popa, astăzi, Teodora Mansikkamaki, a renunţat, în urmă cu aproape patru ani la oraşul ei natal, pentru a se muta, alături de soţul ei, în Finlanda.

– Eşti absolventă de limbi străine la Cluj. Când ai plecat în Finlanda şi care a fost motivul pentru care ai renunţat la România pentru o destinaţie destul de… exotică?

– Am venit prima dată în Finlanda în Decembrie 2013 şi pot să spun că de atunci am renunţat „oficial” la Romania. Motivul a fost un vechi prieten transformat în iubit şi acum, în soţ. Cred că aş fi plecat oricum din România, până la urmă, dar îmi imaginez că aş fi ajuns într-o ţară precum Anglia sau SUA, unde aş fi putut să vorbesc limba engleză în principal.

– Ce au spus părinţii tăi, când au auzit că doreşti să te căsătoreşti cu un finlandez?

– Nu prea au spus mare lucru, nu cred că a fost o surpriză. Ştiau că eu şi Eetu ne cunoştem de foarte mulţi ani şi au

Teo Mansikkamaki, cu soţul ei, Eetu.

           Teo Mansikkamaki, cu soţul ei, Eetu.

fost acolo să vadă cum s-a dezvoltat relaţia. Când ne-am logodit, eram deja mutată în Finlanda, mai mult sau mai puţin oficial, aşa că aş putea spune că probabil şi-au dat seama că asta va urma.

Finlandeza este foarte grea!

– Cât de greu ţi-a fost să înveţi limba finlandeză? Face parte dintre limbile fino-ugrice, alături de maghiară, recunoscută ca o limbă dificil de învăţat… Care a fost secretul şi cum ai reuşit, în cele din urmă?

– Am început să învat limba finlandeză înca din facultate. Am absolvit Limba şi Literatura Engleză şi Finlandeză la Facultatea de Litere din Cluj. Este o limbă foarte dificilă pentru cineva care nu cunoaşte sau nu vorbeşte limba maghiară deloc, cum sunt eu. Gramatica e foarte diferită de ceea ce ştiam eu, chiar dacă vorbesc, de asemenea, spaniola şi engleza. Tot ce pot să spun acum este că învăţatul limbii finlandeze este un proces lung, cel puţin pentru mine. Spun „este” pentru că încă învăţ, sunt la şcoală, în fiecare zi, timp de 5 ore, cu scopul de a învăţa limba şi, în final, a mă integra în societatea finlandeză.

Finlanda toamna, în Oulu.

Finlanda toamna, în Oulu.

– Unde locuieşti acum şi care e viaţa ta în Finlanda?

– Acum locuim într-un orăţel mic, numit Kokkola, unde viaţa este foarte liniştită. Fac parte dintr-un grup de străini care merg zilnic la „şcoală” şi învaţă despre Finlanda şi limba finlandeză.

– Ţi-a fost greu să te acomodezi sau asta s-a întâmplat natural?

– Nu am fost niciodată foarte legată de România, aşa că nu pot spune că mi-a fost greu să mă acomodez. Evident, sunt lucruri cu care am fost obişnuită pe care acum nu le mai am aici, dar este o ţară foarte primitoare, pot spune. Şi faptul că nu am venit aici singură a ajutat foarte mult, nu cred ca m-aş fi descurcat fără ajutorul lui Eetu.

Joburile, o problemă chiar şi pentru finlandezi

– Ai reuşit să îţi găseşti un job? Cât de dificil este asta pentru un român care se gândeşte să emigreze în Finlanda?

– Situaţia în Finlanda nu este foarte bună când vine vorba de joburi. Până şi finlandezii au probleme şi nu îşi găsesc joburi, deci este de zece ori mai greu pentru oricare străin. În primul rând, trebuie ştiută limba, finlandeza sau suedeza, iar apoi nivelul de studii contează foarte mult: aici toată lumea urmează un program de master, deci aşteptările sunt foarte mari. Nu pot spune că Finlanda este ţara pe care aş recomanda-o cuiva care vrea sa lucreze în afara Romaniei. Personal, am ales să iau parte la cursul de integrare, înainte să caut un job, şi asta fac acum. Dar am lucrat în două locuri diferite, ca un fel de intern, în ideea de a vedea cum funcţionează un job în Finlanda şi a mă obişnui pentru viitor.

– Care sunt punctele forte ale ţării tale adoptive? Ce îţi place foarte mult la Finlanda?

– Sunt multe lucruri şi sunt toate legate. Rezultatul este o ţară mult mai avansată decât România din orice punct de vedere. Cred că asta îmi place cel mai mult, în final. Totul este computerizat, automatizat, ordonat şi exact cum mi-aş dori să fie şi în

Vară finlandeză: maximum 25 de grade!

Vară finlandeză: maximum 25 de grade!

România, iar nivelul de trai este mult mai ridicat. În plus, aici nimic nu se compară cu o iarnă finlandeză, pe care ori o urăşti, ori o iubeşti!

– Ce îţi place la finlandezi?

– Finlandezii sunt, pentru mine, cu totul altă „specie”. Noi suntem gălăgioşi şi vorbăreţi, pe când finlandezii nu sunt deloc aşa. Par nişte oameni foarte serioşi, dar corecţi, calmi şi calculaţi. Ce îmi place şi ce am observat personal, este că nu contează de unde vii sau cine eşti, dacă eşti harnic şi serios, ai mari şanse să fii acceptat imediat.

„Mi-e dor de gălăgie!”

Teo, pregătită pentru iarna finlandeză.

Teo, pregătită pentru iarna finlandeză.

Îți e dor de ceva anume din România? Cum se vede România din Finlanda? Ce ai „copia” din Finlanda, pentru a schimba în bine ţara noastră?

– Fără glumă pot spune că cel mai dor îmi este de mâncarea românească, de restaurantele unde îmi plăcea să merg, de prietenii cu care ieşeam în oraş la o pizza şi atmosfera care se creează automat când un grup de români se întâlnesc. Mi-e dor de gălăgie, cred. Finlanda e liniştită, calmă şi rareori se aude vreun sunet. Pe de altă parte, aş vrea ca România să adopte aceeaşi mentalitate pe care o văd aici, dar având în vedere cât de diferiţi suntem, ca oameni, nu cred că ţara noastră va putea ajunge la acest nivel foarte curând.

– E ceva ce nu îţi place acolo, ceva ce ţi-ai dori să fie altfel?

– Vremea nu mă deranjează, avem o iarnă de vis şi o vară şi mai şi! Nu mi-a placut niciodată vara în România, unde este mult prea cald. Aici avem cel mult 25 de grade în cea mai caldă zi a anului. Mâncarea, cum am spus mai devreme, nu se compară cu bunătăţile ce le mâncam în Romania. În rest, nu îmi vine nimic în minte ce pot să spun că nu îmi place. Eu, personal, vreau să rămân aici, deşi îmi dau seama că aş avea mult mai multe posibilităţi într-o ţară unde limba engleză ar fi pe primul loc. Dar nu am ales niciodată ruta cea mai simplă, aşa că sunt gata să trec peste orice obstacol.

– Dacă ar fi să nu existe limite şi să îţi poţi împlini un vis legat de devenirea ta, care ar fi acesta?

– Fără limite… aş spune ca aş reusi să devin un designer grafic şi să lucrez la o companie cu o echipă de oameni minunaţi. Iar, precum este obiceiul aici, una-două luni pe an, mi-aş putea permite să plec în vacanţă în altă ţară. Acesta este visul! Pe de altă parte, chiar dacă nu toata lumea s-ar putea muta din România în Finlanda, este, oricum, o destinaţie superbă pentru vacanţă!

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

7 + 11 =

ACTUALITATE
Nicolae Gherghin, colecționarul de timp         3.000 de sancţiuni au fost aplicate de Poliţia Locală Deva         Peste 30 de proiecte de hotărâre sunt supuse dezbaterii şi aprobării Consiliului Local Deva         Schi-alpinismul, recunoscut drept sport olimpic. Selecţia pentru lotul naţional, la finele lui ianuarie         Până acum, 820 de concurenţi vor alerga la înălţime. Pe 17 iunie, la Retezat SkyRace Intersport!         Tragedie pe un bulevard din Hunedoara. Un tânăr a fost implicat într-un accident mortal         Gealaţii lui Arion către secretarul general PNL Hunedoara: „Îţi sparg faţa şi maşina”         Mesajul lui Traian Berbeceanu către ministrul Justiției         Călători străini prin judeţul Hunedoara: „O mică Elveţie!”         Când va fi dată sentința în dosarul de proxenetism al lui Daniel Pleșcan         Peste 100 de jandarmi vor asigura ordinea în stațiunile Hunedoarei         Hoț arestat după ce a atacat paznicii unui transport de cărbune din Valea Jiului         AU DEPUS JURĂMÂNTUL. Poliția Hunedoara se întărește cu 60 de agenți         PROCESUL DECENIULUI. Domeniul Kendeffy din Retezat, la ultimul termen de judecată         Violatorul care și-a mutilat fosta iubită a cerut eliberarea         Tribunalul Hunedoara decide soarta fostului primar Cornel Resmeriță         Ce șanse mai au proiectele de restaurare din Hunedoara depuse la ADR VEST         DOSARELE „PETRU GROZA”. Răfuielile din presa hunedoreană a anilor interbelici         ÎNGRIJORĂTOR: Numărul diabeticilor nou depistaţi a crescut cu o treime în ultimii patru ani         Bibliotecarul Avram Iancu vrea să străbată înot cei 2.860 de kilometri ai Dunării