MITOLOGIE. Ce este, de fapt, Revelionul: explicaţia ritualurilor dedicate celui mai vechi zeu

Sărbătoarea Anului Nou este asociată ceremoniei morţii şi naşterii primului zeu al omenirii, potrivit mitologiei româneşti.

Credinţele populare conferă sărbătorii Anului Nou o mare însemnătate. Revelionul este ceremonie a morţii şi renaşterii simbolice a primului zeu al omenirii, An, la împlinirea vârstei de 365 (366) zile, desfăşurată în noaptea de 31 decernbrie/ 1 ianuarie, scrie profesorul Ion Ghinoiu, în Dicţionarul de mitologie română. Revelionul este, astfel, sărbătoarea nocturnă dedicată celui mai vechi zeu al omenirii, An, personificare a Soarelui, numit Vechi înainte de miezul nopţii, şi Nou după miezul nopţii. „Anul, asemănător celorlalţi zei ai omenirii (Zeus, Saturn, Crăciun, Shiva, Mitra), se naşte,creşte, îmbătrâneşte, moare şi renaşte perpetuu, după 365 de zile”, arată etnologul Ion Ghinoiu. În raport de data naşterii şi morţii Anului, Sfinţii în Calendarul popular sunt tineri sau bătrâni: Sânvăsâi (1 ianuarie) este, conform legendelor populare, un tânăr care stă călare pe butoi, iubeşte şi petrece; Dragobete (24 februarie), fiul Dochiei, reprezintă zeul dragostei pe plaiurile carpatice; Sângiorzul (23 aprilie) şi Sântoaderii sunt tineri, călări pe cai; Sântilie (20 iulie) şi Sâmedru (26 octombrie) sunt maturi, după care urmează generaţia sfintilor-moşi, Moş Andrei (30 noiembrie), Moş Nicolae (6 decembrie), Moş Ajun (24 decembrie) şi Moş Crăciun (25 decembrie). Vârsta înaintată a divinităţilor populare prevesteşte moartea şi renaşterea anuală a timpului şi a personificării lui, Anul, Crăciunul, se arată în Dicţionarul de mitologie română.

De la teamă la optimism
Ciclul sărbătorilor de Anul Nou este împărţit de Revelion în două perioade simetrice. Prima etapă, cuprinsă între Ignatul Porcilor şi miezul nopţii de Revelion, se suprapune peste zilele premergătoare solstiţiului de iarnă, când se măreşte noaptea, sporeşte frigul şi întunericul, fenomene care alimentau spaima oamenilor că lumea merge spre pierzanie, că va veni momentul când Sfântul Soare va dispărea definitiv de pe cer. Soseşte însă fenomenul astronomic spectaculos al solstiţiului când Soarele începe să urce pe bolta cerului iar ziua să crească puţin câte puţin. Obiceiurile, actele rituale şi practicile magice redau simbolic, la început, teama, dezordinea şi haosul generate de îmbătrânirea şi moartea divinităţii adorate, apoi, după renaşterea ei la miezul nopţii de Revelion, optimismul, veselia, ordinea şi echilibrul, se arată în Dicţionarul de mitologie română.
Timpul îmblânzit de români
Prin sărbătorile şi obiceiurile de Anul Nou, românii îmblânzesc timpul necruţător prin culturalizarea fenomenelor naturale care se desfăşoară independent de dorinţa şi voinţa lor: sacrificiul ritual al porcului, reprezentare zoomorfă a spiritului grâului; prepararea alimentelor rituale din grâu (colaci, turte), şi din carne de porc (piftie, cârnaţi): credinţa că se deschid mormintele şi se întorc spiritele morţilor printre cei vii; abundenţa ospeţelor şi petrecerilor cu excese de mâncare, băutură, distracţie, gesturi, cuvinte şi expresii licenţioase, Periniţa, supravieţuiri ale unor practici orgiastice. Activitatea cetelor de feciori care redau, prin colinde şi numeroase acte rituale, drama naşterii şi morţii anuale a divinităţii adorate; stingerea luminilor în noaptea de Revelion, înfăţişând întunericul şi haosul desăvârşit provocat de moartea divinităţii, aprinderea luminilor care simbolizează naşterea divinităţii şi, odată cu aceasta, a timpului şi a lumii înconjurătoare; credinţa că acum se deschide cerul, ard comorile şi vorbesc animalele; alungarea spiritelor malefice prin zgomote de tot felul (bice, clopote, strigături); Pluguşorul, Semănatul, sorcova, încercarea norocului, aflarea ursitei, întocmirea calendarelor meteorologice (din foi de ceapă, din coji de nucă etc.); împăcarea pricinilor şi săvârşirea actelor de tolerantă şi îngăduinţă; începerea simbolică a lucrului şi altele, se arată în Dicţionarul de mitologie română.
Datorită vechimii Sărbătorii Anului Nou şi inconsecvenţei legată de fixarea datei Naşterii Domnului (la început pe 6 ianuarie, peste mitul biblic al Facerii omului, apoi pe 25 decembrie, peste locul celebrării zeului Crăciun) momentele desfăşurării obiceiurilor nu se mai supun în totalitate acestui scenariu ritual, scrie etnologul Ion Ghinoiu.

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

patru × patru =

ACTUALITATE
Ajutor pentru localnicii din Vadu Dobrii         Program special cu publicul la primărie         Un șofer băut a produs un accident pe o trecere de pietoni din Deva         Mica Unire în anul Centenarului         Preşedintele Bobora se ascunde după fusta unui directoar administrativ în cazul abuzului de la Sanatoriul Geoagiu         Cursuri gratuite la Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva         Ziua Unirii Principatelor Române – Programul complet al manifestărilor         Cele opt hectare de teren de la marginea Hunedoarei au fost vândute         Ce soartă va avea ultima școală din Bulzeștii de sus: șapte copii mai învață aici         Patru statui noi în Hunedoara         Mărturii în dosarul matriței din Sarmizegetusa Regia         Elevă călcată de mașină pe trecerea de pietoni         Podul rutier peste Strei, din orașul Călan, va fi refăcut         Prins la furat de lemne cu camioneta         L-au acuzat degeaba. Medicul Bende Barna Gavril a câștigat procesul cu ANI         TEATRU LA PRIMARIA DEVA. Oancea vs. Mareş, „Ce formidabilă harababură”         Femeie rănită grav de mașina scăpată de sub control, care a intrat pe trotuar         Încă un an eșuat pentru furnalul de la Govâjdia, cel mai vechi din România         Localnicii își bat joc de cea mai spectaculoasă cascadă cu ape termale         Atenție! Se montează parapeți pe DN 7, la ieșirea din Deva și în Mintia