Mărturia unui hunedorean, din infernul de la Amatrice: „Mă imaginam strivit de tavan, strigând disperat după ajutor”

Sergiu Balaban Duck, jurnalist la Vocea Străzii, a trăit pe propria piele seismul ce a afectat zona Amatrice şi localităţile din jurul ei şi a fost unul dintre cei care s-au mobilizat şi au avut curajul să păşească printre ruine. Sergiu a relatat despre dezastrul cutremurului care a ucis aproape 300 de oameni, potrivit celui mai recent bilanţ.

„De vineri, am ajuns lângă Amatrice, localitatea cea mai apropiată de epicentrul cutremurului. Toate străzile fiind blocate atunci, am luat la pas toate localităţile din jurul acestei zone. Am trăit pe pielea mea cutremurul de vineri dimineaţa, având magnitudinea de 4,8, care a produs şi mai multe pagube şi a blocat şi mai multe străzi, practic a blocat străzi ce joi erau libere”, a povestit Sergiu Balaban Duck.

Români disperaţi, în căutarea rudelor

Sergiu a relatat că a întâlnit în orăşelul Amatrice şi în localităţile din zona afectată de cutremur o mulţime de români. A văzut disperarea pe chipul celor care îşi căutau rudele dispărute, şi a trăit neliniştea celor care şi-au pierdut casele. L-au copleşit atmosfera îndoliată a orăşelului italian şi, mai ales, senzaţia morţii şi a dezolării încleştată peste oraşul dărâmat.

„Am intrat în Amatrice şi am reuşit să ajung în zona unde sunt identificate corpurile celor decedaţi şi de unde pleacă şi aterizează elicopterele. Este o desfăşurare de forţe impresionantă. Sunt cozi întregi de maşini mortuare, care preiau trupurile, de pe un fost teren de fotbal, transformat în bază operativă. Am văzut corturile imense, unde oamenii decedaţi sunt aduşi cu elicopterele, pentru a fi identificaţi. Am văzut familii îndurerate care îşi plângeau apropiaţii ucişi de cutremur, aşezaţi în sicrie. Nu mi-am imaginat că e chiar aşa de grea situaţia. Autorităţile intervin cu foarte multe utilaje, nici nu ştiam că există atâtea forţe de intervenţie în caz de urgenţă. Sunt elicoptere care zboară din cinci în cinci minute”, a relatat Sergiu Balaban Duck.

Tânărul stabilit în Italia de şapte ani, a relatat despre cutremurele trăite pe viu, în locurile tragediilor şi dezastrele lăsate în urmă. Primul cutremur l-a resimţit din locuinţa sa din Massa Martana.

„Am deschis ochii şi timp de multe secunde n-am ştiut cum să reacţionez. Era 3:40. Diana era şi ea lângă mine, amândoi tremuram de frică dar n-am scos un cuvânt. O experienţă care lasă semne. Oricine a trăit aşa ceva ştie că-i imposibil să-ţi ştergi memoria. Peste 20 de secunde a durat zgâlţâiala, suficient ca să ţi se imprime şi mai adânc în memorie. Îmi imaginam deja lume care fuge disperată pe străzi, îmi imaginam străzile acoperite de măruntaiele caselor dărmâte. Mă imaginam strivit de tavan, strigând disperat după ajutor. Maşini care merg cu viteză, fără să aibă vreo destinaţie şi fără să mai respecte limitele şi standardele impuse. Îţi imaginezi multe în 20 de secunde, mai ales sub efectul adrenalinei, care-ţi ajunge lejer până în vârful degetelor de la picioare. Dar aici n-a fost aşa. Apoi am văzut primele imagini, imediat după răsărit. Case întregi care sunt acum doar nişte adunături de pietre, lemn şi cărămizi. Maşini strivite, ambulanţe care încearcă să pătrundă pe străduţele înguste şi impracticabile, pompieri, bătrâni ai căror priviri îţi perforează inima”, a relatat Sergiu, într-un articol publicat de voceastrazii.com

Satele devastate ale Italiei

La sosirea în Amatrice, a trăit un alt şoc. „Vineri, a căzut un acoperiş la câţiva metri de noi, am simţit pe propria piele câteva replici. Înainte de cutremur parcurgeam acest drum în jumătate de oră, acum am ajuns în şapte ore, fiindcă am ocolit pe o altă rută. Tunelurile şi podurile au fost distruse, iar drumurile închise. Când am ajuns, joi seara, vedeam zona Amatrice şi ni se făcea pielea de găină. Lumini de la girofaruri şi praful ce se ridica de acolo, fiindcă oamenii lucrau şi încercau să scoată trupurile celor răniţi sau morţi dintre ruine. Am întâlnit, vineri dimineaţa, o coloană de salvatori montani ce au venit din Austria ca voluntari cu zece echipaje canine, care să caute printre ruine”, a povestit Sergiu Balaban Duck. Tânărul susţine că bilanţul dezastrului ar putea fi mult mai mare decât cel prezentat oficial.

„Toată lumea se concentrează pe Amatrice, dar Amatrice nu înseamnă doar orăşelul acesta, unde au fost 70 – 80 de victime, ci o zonă în care sunt vreo 70 de localităţi. Prin acele localităţi nu prea au ajuns autorităţile. Au dat o tură cu câinii şi gata. Intervenţiile au avut loc în principal numai în zonele unde se ştia sigur că sunt persoane”, a declarat Sergiu.

Oraşul Massa Martana, unde locuieşte tânărul, se află la câteva zeci de kilometri de epicentrul cutremurului. Imediat după ce a primit vestea tragediilor, Sergiu s-a urcat în maşină şi s-a îndreptat spre Amatrice.

„Am mers mai mult să ajutăm, nu neapărat să pozăm şi filmăm. Mi-ar fi fost ruşine să stau cu telefonul în mână şi să-i filmez pe alţii cum îşi rup degetele printre mormanele de pietre. Am văzut spaima din ochii bătrânilor din Norcia care-şi întindeau hainele pe sârma de la geam şi încercau să pară normali. Am văzut cozile de voluntari la donat sânge şi materiale. Eu am simţit praful din Amatrice la mine în plămâni”, mai relatează Sergiu Balaban Duck.

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

15 + paisprezece =

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

ACTUALITATE
Ilie Balaci a murit         Turiste rătăcite în Masivul Godeanu         Prins la furat de cablu, pe calea ferată         Gara Brad, la doi ani de la începerea lucrărilor de reabilitare         Scrisoarea deschisă a primarului Marcel Goia: „Autoritățile Publice Locale, bătaia de joc a Statului Român”         Traseu turistic refăcut de salvamontiști în Retezat         Rezultatele Bursei locurilor de muncă pentru absolvenţi – 19 octombrie 2018         „Trofeul Cetăţii” – turneu internaţional de şah la Centrul Cultural ”Drăgan Muntean”         Proteste la ArcelorMittal Hunedoara         La Salonul Hunedorean al Cărții, Editura Școala Ardeleană a fost la înălțime         Comunicat de presă (P): Senatoarea PNL, Carmen Hărău: Educația și cercetarea sunt scoase din agenda curentă a PSD         Imagini aeriene de pe Lotul trei al Autostrăzii Lugoj – Deva. Când va fi inaugurat         CE RĂMÂNE DUPĂ RAPORTĂRILE MĂREŢE. Incompetenţa şi angajările „pe pile” falimentează turismul hunedorean         Orchestra Metropolitană București concertează la Castelul COrvinilor         18 octombrie 1409 – ziua istorică a Huniazilor         Deva – un oraș ecologic și durabil         Scandal în jurul unui bal al bobocilor. Un preot s-a revoltat pentru tema aleasă: Demoni vă doriţi, demoni veţi avea în şcoli în loc de elevi”         Cetatea Blidaru, locul de vis din patrimoniul UNESCO, ignorat de autorități         Vârstnic jefuit în scara blocului         Lansare de carte