Locuri de lângă noi. Casa Vulcu

Orăştie, oraşul de provincie, ce dă impresia că se întinde pe doar câteva hectare, la vestul judeţului Hunedoara, cuminte, aproape de Mureş, între Apuseni şi masivul Surianu, străjuind poarta vechiului Pământ Crăiesc, gospodărit de saşii aşezaţi la sudul Transilvaniei, sute de ani la rând. Printre blocurile ceauşiste au mai rămas destule case vechi, unele de două secole şi mai bine. Dac-ai întreba un istoric, ai avea surpriza să afli că aici se concentrează parcă toată istoria poporului român, de la Burebista, până la rezistenţa anticomunistă.

Monumentele istorice, atâtea câte ne-au mai rămas, reprezintă, fără îndoială, unele din cele mai vii mărturii ale trecutului, nefiind răspândite pe o arie largă ce corespunde spațiului geografic ocupat de vrednicii  ce au trăit, au dăinuit şi-au dezvoltat aici. Chiar dacă  vremurile ce au dat strălucire acestora au apus, chiar dacă folosința lor nu mai corespunde astăzi cu cea dată odinioară de înaintași, ele fac parte însă, în totalitatea lor, din mozaicul care a dat naștere civilizației noastre actuale.

Casele monument istoric sunt mărturii istorice, ruine ale unor monumente roase de aripa vremii sau distruse cu bună știință de răutatea, lăcomia sau ignoranța generațiilor ce s-au perindat în decursul deceniilor, fie ele monumente care au înfruntat veacurile în forma lor inițială, fie în formă restaurate sau transformate, și pe care le putem vedea astăzi, sunt o neprețuită comoară artistică și documentară, fără de care studiul civilizației orăștiene nu este de conceput.

Centrul istoric al orașului Orăștie, orașul Orăștie deține cea mai importantă și valoroasă zonă arhitecturală din județul Hunedoara, aici s-a stabilit ordinul franciscanilor care a contribuit la rapida dezvoltare a zonei, aspectul medieval al orașului Orăștie dăinuie în linii mari până în zilele noastre, cel mai important punct din oraș era Piața Centrală; în secolul al XIX-lea conducerea orașului a luat măsuri de schimbare a unor elemente arhitecturale, schimbări vizibile și în prezent, casele care mărginesc Piața Centrală păstrează elemente ale arhitecturii săsești: clădiri masive, cu 1 – 2 nivele, având porți mari ce ascund curțile interioare, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în centrul orașului, au fost construite case ce aparțineau unor oameni înstăriți, mutați de la periferie spre centru; cele mai aspectuoase astfel de case sunt: Casa Dr. Cornel David, Casa farmacistului Nicolae Vlad, Casa întreprinzătorului de construcții Nicolae Parau, Casa Dr. Ioan Mihu, Casa Dr. Aurel Vlad, Casa învățătorului Ioan Branga, Casa Vulcu.

 

Despre „Casa Vulcu” l-am rugat  pe mai-marele muzeului din Orăștie, dr. Mihai Căstăian, să ne relateze:

„În principiu, Casa Vulcu este cel mai important monument arhitectural, cel mai expresiv monument arhitectural actualmente păstrat în Orăștie. Este o construcție realizată într-o manieră caracteristică începutului de veac XX, în stilul Art Nouveau, o construcție demnă de un oraș mare. Probabil că arhitectul, pe care nu-l cunoaștem, este unul de școală vieneză, și punerea în operă arată puterea financiară pe care familia Vulcu (cei mai importanți comercianți români din Orăștie) a înțeles să o pună în operă.

Construcția se află la intersecția a două străzi, actualmente. Înainte – o stradă și un interstițiu, pentru că strada Ion Creangă era blocată, era proprietatea Colegiului Reformat Kun, care includea și acea sală de sport, tipică pentru sistemul de gimnastică suedeză practicat la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX.

Construcția efectivă – în unghi, într-un plan diedru – are un parter, un etaj și un pod, iar accesul monumental este dominat de un turn și un balcon (care suprapune intrarea). Spațiul de jos a fost dedicat unui scop comercial – e vorba de un magazin (comerțul era îndeletnicirea de bază a familiei Vulcu) – iar spațiul de sus, probabil era amenajat ca și locuință. În compartimentarea respectivei curți, în partea din spate există o serie de construcții anexe, posibil ateliere sau depozite pentru mărfuri. La subsol, de asemenea, construcția prezintă niște pivnițe bine structurate, actualmente mai greu accesibile, inclusiv cu un gârlici către exterior, pentru primirea mărfii pe frontul sudic al edificiului. Stucaturile reprezintă o formă de prezență artistică – mulurile respective sunt deosebit de viguroase și se încadrează extrem de clar stilului Art Nouveau, de fapt, secesionului austriac de la începutul veacului XX.

Ca și element de prezență în viața publică, în această clădire au fost organizate mai multe expoziții ale românilor din Orăștie, între care, documentată este cea din septembrie 1913 – moment în care, în 12-13 septembrie, la Orăștie se desfășoară Adunarea Generală a „Astrei”, și era așteptată venirea aviatorului Aurel Vlaicu (care s-a și prăbușit la Bănești)”.

 

Dan Orghici: N-au fost cumva și tipografii în acel imobil?

Mihai Căstăian: Nu știu. Tipografia nouă a fost acolo unde e Casa Moța. Pe Nicolae Bălcescu, acolo unde e și placa pe clădire.

Nu știu, posibil să fi fost.

Legat de expoziția respectivă, în 1913, practic, fiecare meseriaș român a venit cu niște lucrări care să îl reprezinte, între care și „Atelierul de țesături românești”, care funcționa încă din 1907, și care a expus cu acest prilej lucrările mâinilor măiestre ale femeilor din zonă.

 

Deunăzi am trecut din nou pe strada Ion Creangă, acolo unde se află casa Vulcu, nu se mai auzea zgomot de utilaje (ca și acum trei ani), o liniște apăsătoare venea din curtea casei, știut fiind că aceasta este declarată Monument Istoric, HD-II-m-B-03386, am căutat să văd ce se mai întâmplă, nu am intrat în curtea interioară, accesul nu mai este posibil. Am înțeles din bârfa târgului că mai nou are un proprietar.

 

Ce am găsit acolo acum trei ani?

 

Urmele zecilor de ani în care s-a lâncezit în prostie și ignoranță, plus hoția făcută ca-n codru de oameni fără istorie, cultură și Dumnezeu!

Curtea interioară era plină de trunchiuri ale foștilor pomi crescuți în urma zecilor de ani de nepăsare.

Interioare din care s-au furat uși, podele, geamuri, sobe de teracotă. Podul din care se furau grinzi, fie de lemn fie metalice, balustradele de la scările interioare rupte și furate, iar în locurile în care au fost încastrate prea solid au rupt sferturi de treaptă.

Și toate acestea în plin centru al unui municipiu european, „capitală culturală”, cum le place celor ce nu au nimic cu cultura sau istoria să se laude. Oare unde au fost cei ce zeci de ani au folosit acest imobil fără nici un drept, doar că au venit comuniști și i-au scăpat de chiaburi. Chiaburi a căror proprietăți și investiții nu –sau dat înapoi să le folosească, mai mult s-au împroprietărit cu ele. Nu înțeleg cum de zeci de ani nu ai bătut un cui, ba ai mai distrus dând foc, și ai mai și avut nesimțirea de a te judeca cu proprietarii de drept.

Dar mai multe, când o veni vremea!

Comentarii FB

comentarii


TAG


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

trei × 1 =

ACTUALITATE
Avertizare meteorologică         Statuia Regelui Ferdinand I, de la Orăștie         Accident rutier la ieșirea din Petroșani         Motociclist rănit într-un accident         Un tânăr s-a prăbușit cu parapanta la poalele Retezatului         Calendar rural. Zile de muncă și zile de sărbătoare         Soarta Cimitirului celor uitați de pe șantierul autostrăzii Lugoj – Deva         Ziua Porților Deschise la Castelul Corvinilor         Dosarul morții lui Darius Șendroiu a ajuns în instanță         Oameni de lângă noi. La o șuetă cu scriitoarea Silvia Beldiman         Numire la Prefectură. Dorel Bretean (ALDE) este noul subprefect al județului Hunedoara         Trei ani de la înființarea postului de jandarmi din Vața de Sus         Vizită inopinată a ministrului Transporturilor pe șantierele autostrăzii Lugoj – Deva         Peste 200 de proiecte vor fi finanțate prin PNDL în județ. Cele mai multe se vor derula în Hunedoara         Drumul spre cetatea Piatra Roșie va fi modernizat         Calea ferată Simeria – Curtici intră în modernizare         Povestea inedită a Târgului de fete de pe muntele Găina         Zilele Hunedoarei: fotbal și opera rock Zrínyi 1566         ŞASE LUNI DE CREŞTERE CONTINUĂ LA AEROPORTUL INTERNAŢIONAL SIBIU         MOMENT FESTIV. Nicu Covaci, cetăţean de onoare al municipiului Hunedoara