Ioan Băşcuţ, hunedoreanul născut în Castelul Corvinilor

Născut în noiembrie 1938 chiar în Castelul Corvinilor, Ioan Băşcuţ, fost electrician în Combinatul Siderurgic Hunedoara, se face remarcat la orice eveniment la care participă. Pentru că fostul copil de trupă este hotărât să poarte, până la moarte, costumul tradiţional românesc.

 

E îmbrăcat în cămeşă şi iţari din lână, poartă pe el un sumănel tradiţional şi două traiste în care-şi duce căciula “de frig” şi o icoană cu părintele Arsenie Boca: “Când m-am născut eu începuse războiul şi, când se dădea alarma, toată lumea fujea în castel. Tot oraşu’ fujea, nu numa’ familia mea. Acolo era locu’ de refujiu păntru toată lumea. Tatăl meu lucra la pompieri, iar pă vremea aia pompierii era’ cu caii. El i-a spus la maică-mea: când vin avioanele nemţeşti, să fugă ori la peştera de pe Sânpetru, ori la Castel. Seara toate jeamurile trăbuia să fie camuflatie”, povesteşte în graiul neaoş hunedorean, Ioan Băşcuţ.

 

Alpinist cu soţie furată din gară

El stătea pe vremea aia de la Castel, “prima casă pă dreapta, cum urci la biserica reformată.” După război, hunedorenii s-au mutat în zona Ceangăi, în colonia muncitorilor, “cam pe unde-i trenu’ acuma de mere la Simeria”, te lămureşte hunedoreanul. În 1947 a primit locuinţă în OM (Oraşul Muncitoresc) şi a locuit la blocul 19. “Dar peste puţîn ne-am mutat şi de-acolo că era prea domnie şi i-o mutat pe şefi, pe ingineri, iar nouă ne-o dat mai jos. Da’ şi acolo am avut condiţii bune. În ’58 am plecat în armată , la divizia Tudor Vladimirescu din Bucureşti. Am avut o armată frumoasă de doi ani, că se redusese de la trei. Am fost alpinist, aşa că merjeam în munţi. Şi în munte, la Sâmbăta, în gară am cunoscut o fată care, până la urmă o ajuns soţia mea. Din Cincu era ea. Şi i-am zis, când cobor din munte să m-aştepte în gară. Ea m-o aşteptat, aşa cum ne-am înţăles: parc-acu o văd, cu un palton vişiniu şi cu o valiză din carton cum erau pe vremuri. Eu am vrut să-i iau bilet, da şefu’ o zâs că mere cu grupu nostru. Când am adus-o acasă, la Hunedoara am zis: «Mamă, ţi-am adus o noră». Mama o amuţît, da’ o ţânut la ea ca la ochii din cap!”

Şef de tură în inima laminorului

Până s-au căsătorit, nora a dormit cu soacra în cameră, că nu aveau decât două camere, iar băieţii familiei erau trei. “Ş-apăi ne-am căsătorit repede: în 3 ianuarie am ajuns acasă, în 6 ianuarie am făcut logodna şi în 24 februarie am făcut nunta acasă. Am luat verighete de la Deva şi când le-am cumpărat, cum eram eu zăpăcit, era să mă calce maşina. Ea m-o salvat pe mine, că altfel eu nu mai eram acu’”. Din păcate, Gheorghina, soţia lui Ioan Băşcuţ s-a prăpădit ulterior, învinsă de cancer, la numai 48 de ani. A fost momentul când hunedoreanul a rămas văduv, cu cinci copii: “Într-un singur an am băgat-o-n sicriu, de cancer de sân. Am aflat târziu, că dacă ştiam mai din timp, poate Dumniezău o salva”. Are trei băieţi, la rând, şi două fete. “Unu-i plecat în America, unul în Spania şi al treilea e aici, în Hunedoara”, povesteşte hunedoreanul, care a fost şef de tură electrician la sala de maşini în fostul Blooming. “Sala de maşini era inima laminorului de 1.000. Pe atunci era viaţa grea. După ce am ieşit eu la pensie, copilul meu mijlociu a intrat acolo. Într-o zi l-am întrebat: «Băi, Mircea, câte lingouri faceţi acum? » Zâce: «140, într-o săptămână.» Când- lam auzit!…. Vaaai! Păi, noi dacă nu făceam 140 de lingouri de 7 tone pe schimb, ne lua Securitatea, nu meream acasă!”

“Oamini cari-şi poartă portu'”

Şi… cum i-a venit ideea de a purta mereu straiele tradiţionale româneşti? “Am început să mă duc la mănăstiri. Numai sâmbăta asta am fost la trei mănăstiri! De 12 ani pe la toate mănăstirile din ţară am fost! Sunt operat la inimă: tăiat în două pe cord deschis, iar a doua oară mi-au pus simulator. Nu am cuvinte să-i mulţumesc lui Dumnezău. De atunci am luat calea Domnului. Şi când am mers eu la mănăstiri şi-am văzut oamini care-şi poară portul, am luat decizia să fac şi eu la fel. Uite, căciula asta e de la românii din Grecia, iar cămaşa e de 150 de ani. Iţarii din lână groasă i-am făcut acum doi ani, la doamnele croitorese de la Cooperativa «Drum Nou», cu lână cumpărată. Laibăru’ l-am luat de la Săpânţa. Am şi traistă şi costume originale de oşeni, de pădureni… Şi cu Drăgan Muntean am fost preten foarte bun. Om ca el, nu cred să se mai nască la Pădureni”, se avântă la poveşti hunedoreanul.

Copil de trupă, în vreme de război

“În Hunedoara am fost copil de trupă: merjeam cu soldaţii, care erau răniţi îi ajutam, duceam vorbe la comandanţi. Aşa erau copii de trupă! Eu aveam 8 ani, în ’44. Noi n-am ştiut cu mere războiu’. No, eram copii! Da’ băieţii mai mai ne-o zâs: “Haidaţi, mă cu noi, ce staţi aicea?! Haidaţi să-i ajutăm!” Prima oară-or venit nemţii la noi. Aşa survolau avioanele oraşuuu’! Noi, copii de trupă, mergeam cu soldaţii şi la masă, la o cantină ungurească. Ei mâncau piureu cu faşirt. Un fel de material de chiftele, da’ întins în tavă. Noi, de toţi, trei fraţi am fost. Unu-i în America, da’ din ’95, nu mai ştiu nimic de el. Şi unu-i în cimitir. Şi-mi amintesc că atunci când am plecat eu în armată taica aşa mi-o zâs: «Nelule, poartă-te cum ţî, portu’ şi vorbeşte cum ţî’ vorba! Nu pui mina pe nimic din ce nu-ţi aparţâne. Cinstea şi omenia nu ţi-o ia nimini din mână! Dacă-ţi dă cineva e bine primit, da’ dacă nu-i a tău, nu pui mâna, bolovani de aur să fie!» Şi, cu vorbele astea vreau să merg mai departe, până-n mormânt”.

“În Combinat, ţineam unii la alţii la fraţii!”

Îşi mai aminteşte bunicul Ioan Băşcuţ, cel născut la Castel, de Hunedoara de odinioară? Cum era oraşul? Cum îl vede cu ochii minţii? “Nu era ca acuma, nici n-are rost să discutăm, că să vede! Ce putem face e să mulţumim la Dumniezău, că avem pace şi putem sta. Numai că lumea s-o-nrăit. Înainte de ’90, aşa ţineam unii la alţii, ca fraţii. Indiferent că ăla era la Bloomingu’ 650, că ăla era la 1.000 sau la 1.300. Era o unire perfectă. După ’90 s-a stricat Unirea. Toţi îs într-o vârstă şi-or plecat la ţară, de unde-s ei. Da’ dejeaba, că mor acolo, săracii. Trebuie unire-ntre conducători. Să să-nţăleagă ei, prima dată. Că, unindu-se ei, şi treaba mere mai bine. Că ei îs în mai multe partide şi… nu mere! Nu mere! Ţara noastră îi ca o căruţă cu o roată ruptă!”

Cu costumu’, pe scările-nalte!

În aparatul lui de fotografiat cu care umblă mereu la el, Ioan Băşcuţ are o sumedenie de fotografii de prin toate locurile pe unde-a fost, prin ţară, ba chiar Peninsula Balcanică: “Am fost în Salonic şi mă salutau de parcă eu eram Ceauşescu! Mă bucur că am ajuns pe «scările-nalte», datorită costumului, care-i admirat de toată lumea! Pe-ntâi decembrie am fost la Alba Iulia, îmbrăcat ca Avram Iancu. În 14 septembrie am fost la Ţebea, exact cum mă vedeţi acuma. Când am trecut eu, toţi militarii mi-or dat onoru’! Unde să fie bucurie mai mare ca aia?! Umblu şi cu traistele după mine, cu icoana lu’ părintele Arsenie. Că prima mănăstire unde m-am dus după operaţie, la Prislop o fost şi-am zis că tot restu’ vieţii o să-i mulţumesc. Da’ şi în Grecia, când am fost în costum tradiţional, patronu’ de la restaurantu’ grecesc mi-o dat două grecoaice şi m-o urcat pe masă cu ele. Num-aşa jucau opincile mele! După aia m-am îmbrăcat la frac şi-or rămas ca trăzniţi! La tango nu m-o bătut nimeni! În stânga erau grecii şi-n dreapta erau românii. Apăi, cum ştiu grecii să se distreze… De-aia vă spun că noi avem nevoie de unire!”

 

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

5 × 2 =

ACTUALITATE
Buna Vestire la Mănăstirea Prislop: cozi interminabile la mormântul părintelui Arsenie Boca         Femeie ucisă de soț și incendiată: bărbatul a încercat apoi să se omoare         Demisie în spital, după moartea fetiței de un an și zece luni         PLATOUL VÂRTOAPELOR. Locul de unde ghioceii, ca nişte clopote ale tăcerii, ridică liniştea lumii la cer         Mămicile au protestat în Hunedoara, după moartea fetiței de un an și 10 luni         Spărgători din Hunedoara capturați de polițiști         ÎMPĂDURIRI. Peste 7.000 de arbori vor fi plantați pe „muntele sfânt al dacilor”         SECRETELE HUNEDOAREI. Mănăstirea Prislop supravegheată de securiști în anii 1950. Informator: „Se roagă să revină regele Mihai în țară”         Protestul mămicilor după moartea copilei de un an și 10 luni în spitalul din Hunedoara         Ca-n ţara comandantului Mocanu! Mai avem de aşteptat după rezultatul anchetei Corpului de Control al IGPR         Ziua Mondială a Apei, marcată în școli din mediul rural         Scandalul continuă: Angajaţii UM Orăştie ameninţă cu greva         Mircea Muntean reacţionează         Câinele salvat de pompieri din flăcări, îngrijit la adăpostul din Hunedoara         Un copil a furat o mașină și a ieșit cu ea la plimbare         Spărgător de automate de lapte prins în Deva         Incendiu în pădurea comunei Romos         Cum va fi celebrată Ziua Poliției în Deva și Petroșani         Fetiță decedată în spital         Cum a lovit „blestemul aurului dacic” satele din umbra Sarmizegetusei Regia