INTERVIU. Pompierul Alexandru Cristian Rusu: „Este un sentiment deosebit să te îndrepţi spre un loc din care toţi vor să fugă”

Alexandru Cristian Rusu este sufletul unui echipaj de descarcerare de la Detaşamentul din Deva, care a reuşit să intervină de fiecare dată în mod eficient pentru salvarea de vieţi omeneşti. De-a lungul carierei sale a acţionat, alături de colegii săi, la nenumărate accidente rutiere deosebit de grave, reuşind adesea, să smulgă din ghearele morţii trupurile celor aflaţi în autoturismele distruse.

 

Povestea lui Cristian Rusu este una optimistă şi surprinzătoare. Iubeşte oamenii şi consideră că munca de pompier este una de echipă. Stând de vorbă cu Cristi Rusu înţelegi care sunt calităţile unui pompier. Simţi, doar ascultându-l, că este dedicat meseriei sale şi are un respect profund pentru semeni, viaţă şi lucrul temeinic făcut.

Cum te-ai hotărât să devii pompier?

În 1991 am fost înrolat în armată şi repartizat la Unitatea de Pompieri din Deva. La doar o săptămână de la intrarea în armată s-au făcut recrutări pentru Şcoala de Gradaţi, care funcţiona la Detaşamentul din Hunedoara. Pentru că îmi plăcea instrucţia dar şi intervenţia, comandantul Detaşamentului din Deva, din acea perioada, mi-a propus să urmez Şcoala de Gradaţi. I-am urmat sfatul şi aşa a început povestea mea ca şi pompier, acum 22 de ani. Prima dată când am scos o victima decedată în urma unui incendiu, din cauza unei banale ţigări uitată aprinsă, am înţeles cât de vulnerabili suntem şi cât de atenţi trebuie să fim, atât noi salvatorii în timpul serviciului, cât şi în viata de zi cu zi. După prima victimă văzută la incendiu am început să percep şi să apreciez altfel viaţa.

În echipajul de descarcerare cum ai ajuns?

Întotdeauna mi-am dorit să ajung mai repede la locul accidentului, iar maşina de descarcerare, primită la Detaşamentul din Deva, era cea mai rapidă la acea vreme. Înainte de constituirea acestui echipaj, noi mergeam la accidente cu APCA şi făceam descarcerările cu toporul şi ranga. Era foarte greu. Acum lucrurile s-au schimbat. Avem autospeciale, avem echipamente, putem interveni mult mai eficient. Totuşi, nicio intervenţie nu seamănă cu alta. Niciodată nu şti ce găseşti la locul unui accident. În unele cazuri, oamenii implicaţi în accidente, când intru după ei în maşini, mă iau în braţe şi îmi spun “Să nu mă laşi.  – Nu te las. Dacă am venit, plecăm împreună de aici – este răspunsul meu”. Alţii când încerc să le eliberez membrele prinse sub bord mă lovesc cu pumnii. Dar îi înţeleg, sunt oameni care suferă şi nu se pot controla.

Cum funcţionează lucrurile într-o echipă de descarcerare?

Nu avem vorbe multe la intervenţie ne înţelegem din priviri. Fiecare are rolul şi locul lui într-o echipă de descarcerare. Trebuie să ai încredere în camaradul tău şi asta este o chestiune care vine în timp prin pregătire şi experienţe trecute împreună. Este o grabă în descarcerare până la limita de a nu greşi. La orice intervenţie există cel puţin două soluţii. În câteva secunde trebuie să decizi care este cea mai bună şi mai sigură soluţie, atât pentru victimă cât şi pentru noi ca salvatori. Noi trebuie să facem parte din soluţie nu din problemă.

Care a fost intervenţia care ţi-a rămas întipărită în minte, din toată cariera ta de specialist în descarcerare?

Era într-o duminică, din vara anului 2001, când a sunat alarma. Eu făceam parte din nou înfiinţatul echipaj de descarcerare de la Detaşamentul din Deva, de altfel singurul din acea vreme din judeţul Hunedoara, care a pornit şi s-a deplasat rapid spre locul unui accident, în care a fost implicat un autocar plin cu elevi. Când am ajuns la locul intervenţiei, pe DN 7, în localitatea Burjuc, ceea ce am văzut a depăşit cele mai sumbre aşteptări ale noastre. Într-un autocar, care s-a izbit de un cap de pod şi apoi de copacii de pe marginea drumului, zeci de oameni urlau de durere şi groaza. Practic, autocarul nu mai avea partea din faţă şi partea din dreapta ca şi cum o lamă uriaşă l-ar fi retezat. Am început să scoatem victimele rând pe rând. Copiii aveau răni cumplite. Eu şi colegii mei am lucrat ore întregi să scoatem victimele care fie erau prinse sub scaune fie sub tabla autocarului. Bilanţul accidentului a fost oribil: 7 morţi, dintre care 6 au fost copii, 14 răniţi grav, toţi elevi şi 16 răniţi mai uşor. În total: 7 decedaţi şi 30 de răniţi.

Ai văzut ceva care te-a marcat la acel eveniment?

O să ţin minte cât trăiesc chipul unei fetiţe blonde pe care am scos-o din autocar. Nu cred că avea mai mult de 14 ani. Ţinea strâns la piept un ursuleţ de pluş şi am avut senzaţia că încă mai are viaţă în ea. Când a preluat-o medicul, a evaluat-o şi a declarat-o decedată i-am cerut de vreo două ori să se asigure că este aşa. Părea că este încă în viaţă şi ţine strâns jucăria, însă, fetiţa murise cu mâna încleştată pe ursuleţul ei de pluş.

Eşti absolvent al Şcolii de Asistenţi de la Hunedoara. Ce rol are pregătirea în evoluţia unui pompier?

Şcoala de asistenţi am făcut-o ca să înţeleg ce se întâmplă cu o victimă rezultată în urma unui accident rutier, ce traumatisme poate avea şi astfel să pot adapta manevrele de extragere a victimelor încarcerate pentru a fi cât mai eficiente şi mai sigure pentru  starea de sănătate a oamenilor. Am absolvit şi Cursul de pregătire în acordarea primului ajutor calificat şi descarcerare şi consider că participarea la cursurile de pregătire sau perfecţionare este foarte importantă în meseria noastră. Obişnuiesc să stau ore întregi la calculator urmărind filmuleţele postate pe internet de pompierii din alte ţări cu exerciţiile sau intervenţiile la care participă ei. Este important să ai o viziune de ansamblu dar şi comparativă a acţiunilor de intervenţie.

În 2012, ai fost desemnat Pompierul anului în urma mai multor operaţiuni de salvare, încheiate cu succes, a unor oameni căzuţi în fântâni. Cum au fost acele intervenţii?

Una dintre victime a fost un bărbat peste care s-a surpat un perete, în timp ce lucra la săparea fântânii. Ajunşi la acea fântână, am realizat rapid dispozitivul de salvare, m-am pregătit şi cu ajutorul colegilor am coborât în fântână, pană la aproximativ 10 metri. Pe fundul fântânii se afla un bărbat care era aproape total îngropat. Mai rămăseseră afară doar capul şi o mână. Când am ajuns lângă el a deschis ochii şi într-o stare de semiconştienţă mi-a zis: “Nu o să mai ies de aici. Dă-mi o ţigară. Vreau să fumez o ţigară. O să fumăm împreună o ţigară când ajungem sus – i-am spus”. Am îndepărtat, cât de repede mi-a permis spaţiul îngust de pe fundul puţului, pietrele şi pământul care îl acopereau, l-am asigurat şi l-am adus, cu ajutorul colegilor, la lumină.

Familia ta ce părere are despre ce faci tu la serviciu?

Nu prea vorbesc acasă despre ce se întâmplă la serviciu. Ei ştiu că  nu îmi asum riscuri inutile. Am un fiu pe care am încercat să-l canalizez pe drumul acesta, dar băiatul meu îmi spune “apreciez ce faci tu dar nu pot să fac ce faci tu”. El este pasionat de altceva, face sucuri şi cockteiluri. Este un bartender priceput merge la tot felul de cursuri să se perfecţioneze. Îl înţeleg şi îi respect opţiunea.

Te vezi având altă meserie în afară de cea de pompier?

Dacă ar fi să iau viata de la capăt m-aş face tot pompier şi m-aş duce la orice curs care îmi îmbunătăţeşte aptitudinile de intervenţie. Eu întotdeauna m-am condus după principiul să nu cer niciodată cuiva ceva ce nu puteam eu face.

Ce satisfacţii iţi oferă cariera de pompier?

Meseria de pompier este frumoasă pentru că poţi ajuta omul atunci când are el mai mare nevoie. Fiind pompier ai ocazia să experimentezi lucruri unice. Este un sentiment deosebit să te îndrepţi spre un loc din care toţi vor să fugă şi să faci asta nu pentru că eşti inconştient şi vrei să-ţi creşti nivelul de adrenalina, ci pentru că îţi pasă de ceilalţi şi ştii cum să gestionezi acel eveniment periculos, pentru că te-ai pregătit mental şi fizic şi cunoşti tehnicile prin care poţi să faci lucrurile să meargă bine pentru tine şi pentru ceilalţi. Performanţa aceasta nu poate fi atinsă, însă, decât lucrând în echipă. În meseria asta lucrul în echipa este cheia, este totul.

Care crezi că ar trebui să fie profilul unui pompier?

Unui pompier trebuie să-i placă să-şi ajute semenii. Trebuie să fii altruist. Dacă nu eşti altruist nu ai ce să cauţi la pompieri. O altă calitate a unui pompier trebuie să fie capacitatea de a-şi gestiona frica, de a-şi păstra sângele rece, şi stăpânirea de sine.

Ce pasiuni are omul Cristi Rusu?

Sunt pasionat de pescuit. Nu trece o săptămână să nu mă duc măcar o dată pe malul apei la pescuit. A doua mea pasiune este alpinismul. Ies la câte o şedinţă de căţărat când îmi permite timpul. Dar pescuitul este marea pasiune. Interesant este că unul dintre camarazii mei de pescuit este un bărbat pe care l-am extras dintr-un autoturism implicat într-un accident rutier grav petrecut la marginea Devei. Este plin de tije prin picioare, dar este viu. El nu ştie că eu am fost cel care l-a scos din maşina făcută zob. De altfel, şi eu am aflat cine este, de curând, de la un coleg. Nu-i reţinusem chipul pentru că atunci când salvezi un om te uiţi la el şi nu vezi detaliile fizionomiei ci eşti preocupat cum să faci să-i fie mai bine.

FOTOGRAFII: ISU HUNEDOARA.

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

patru × 4 =

ACTUALITATE
ADVERTORIAL. Educația financiară este vitală pentru un antreprenor         BIROCRAŢIA SUFOCĂ ROMÂNIA. Două miliarde de euro de la UE n-au mai ajuns la drumurile patriei         INSTITUŢIA PREFECTULUI. Lista despăgubirilor a fost aprobată de Guvern         O tânără a fost jefuită în Hunedoara         Accident în Hunedoara, produs de un bărbat de 71 de ani         PROIECT PILOT. Tablete pentru elevi şi laptopuri pentru dascăli, moca, de la stat         Pagube de peste jumătate de milion de lei în judeţul Hunedoara         Aproape 200 de cadre didactice, cercetători, academicieni și scriitori au dat publicității apelul ”Dreptul la Educație”         Ministrul Turismului la Geoagiu Băi. Mircea Titus Dobre: „Ce a fost până acum a fost o pancartă”         Drumul Ilia – Gelmar se va face cu 40 milioane euro, bani europeni         Semnal de alarmă: Hunedoara înconjurată de terenuri poluate. Cât de nocive sunt haldele de steril         Imagini aeriene de pe Lotul IV al Autostrăzii Lugoj – Deva. Cum s-a lucrat (VIDEO)         Atenționare meteo: cod galben de ploi și vijelii!         Scandal în trafic cu urmări grave, filmat de un martor (VIDEO)         Accidentul rutier din intersecția de la Sântuhalm. Cine a fost vinovat         Violenţă de limbaj, bagatelizată de câţiva magistraţi hunedoreni         Lăsați copiii la școală, nu la spital! Trotuarul nu este loc de parcare         Zilele Maghiare din județul Hunedoara vor debuta vineri         Când va fi modernizat Drumul Judeţean 687 Hunedoara – Călan         Ce soartă va avea Muzeul Aurului din Brad