ÎN CĂUTAREA ADEVĂRULUI. Supravieţuitorul din „autobuzul groazei”, atentatul sângeros trecut sub tăcere de autorităţile comuniste

Hunedoreanul Petru Dăncescu (58 de ani) a supravieţuit miraculos celui mai sângeros atentat din România regimului comunist. Bărbatul, rănit cu patru gloanţe în timpul schimburilor de focuri dintre terorişti şi militarii care au asediat autobuzul în care se afla, caută adevărul ascuns timp de peste trei

Petru Dăncescu (58 de ani) a supravieţuit miraculos celui mai sângeros atentat terorist din România regimului comunist. Inginerul din Ciula Mică a căzut victimă în măcelul petrecut în 23 august 1981, în apropiere de Aeroportul Timişoarei. Atunci, trei tineri din Hunedoara au încercat să fugă din ţară, luând peste 40 de ostatici într-un autobuz de călători care circula pe ruta Haţeg – Orăştie. Teroriştii furaseră armamentul din Postul de Miliţie Pui, unde au dat o spargere cu o noapte înainte de a deturna autobuzul.

Petru Dăncescu, fost pasager în autobuzul prins într-o ambuscadă la intrarea în Timişoara, a fost împuşcat de patru ori în schimbul de focuri dintre terorişti şi trupele de intervenţie.

A ajuns în comă la spital, dar a reuşit să îşi revină, chiar dacă trăieşte în prezent având un glonţ în trup. Alţi şase oameni nu au avut şansa lui, fiind ucişi cu gloanţele trase asupra maşinii sau de terorişti, în timp ce 12 pasageri au fost răniţi. Petru Dăncescu a fost adus la spital în stare gravă. „Şansa mea a fost că ne aflam aproape de Timişoara şi am putut fi ransportat repede la spital, altfel muream. Am ajuns însă în comă, după ce am fost lovit de patru gloanţe, în picioare, în atebraţ şi bazin. Pierdusem mult sânge, iar medicii nu mai credeau că voi supravieţui. După operaţiile suferite, soţia mea a fost lăsată să mă viziteze. M-a găsit acoperit cu un cearşeaf, iar asistentele au lăsat-o să mă privească doar pentru câteva secunde. Apoi au îndepărtat-o”, relatează hunedoreanul.

Soarta hunedoreanului avea să se schimbe, spre surprinderea medicilor care îl tratau. „S-a petrecut un miracol. Familia şi apropiaţii mei, dar şi oameni necunoscuţi s-au rugat pentru mine şi dintr-o dată mi-am revenit din starea de comă. Acum trăiesc cu un glonte în corp, pe care medicii mi-au spus că nu îl pot scoate decât în urma unei intervenţii riscante”, a relatat Petru Dăncescu.

Masacru trecut sub tăcere

În cei 34 de ani de la ziua tragediei, foarte multe dintre întrebările pe care le-au pus supravieţuitorii din autobuzul groazei au rămas fără răspuns. În anii care au urmat masacrului de la marginea Timişoarei, Petru Dăncescu şi ceilalţi martori, au fost nevoiţi să păstreze tăcerea. „Încă din vremea în care eram în spital, unde am stat peste o lună, mi se spunea să nu mai spun nimănui despre cele întâmplate. Mi se spunea deseori că am fost căutat de cineva la spital, ca să îmi fie indusă o stare de nelinişte. Apoi, un securist mi-a spus că e bine să nu deschid acest subiect, că altfel se poate întâmpla ca o maşină să dea peste soţia sau copilul meu, pe trecerea de pietoni”, afirmă Petru.

Și crucea a dispărut

Soţia unuia dintre pasagerii care au murit în schimbul de focuri a decedat în anii următori şi se crede că ar fi fost iradiată. Era chemată deseori la Securitate şi ţinută ore în şir într-o încăpere, fără a fi întrebată de nimic, ştiindu-se că femeia nu se putea împăca cu uciderea soţului ei şi se plângea de cele petrecute, a relatat hunedoreanul. Petru Dăncescu susţine că urmele masacrului au fost şterse cu repeziciune, inclusiv documentele de internare în spital ale răniţilor fiind luate de Securitate. „Familiile celor morţi au aşezat o rugă pe marginea şoselei, pentru comemorarea victimelor, însă crucea a dispărut la scurt timp”, spune Petru.

Represaliile asupra celor trei tineri care au deturnat autobuzul au fost crunte. Au fost nevoiţi să se predea, dar la comanda lui Nicolae Ceauşescu, au fost lichidaţi. Andrei Drăgănescu a fost găsit spânzurat, în timp ce pe Viorel Butincu şi Emil Muntean au fost împuşcaţi la marginea unei păduri, fiindu-le înscenată o tentativă de evadare. Primul a fost îngropat în cimitirul săracilor din Timişoara, iar ceilalţi doi într-o groapă comună din cimitirul din Deva. După 1989 a urmat un proces în care printre cei traşi la răspundere s-a aflat hunedoreanul George Homoștean, fostul ministru de interne din 1981, acuzat că a coordonat represaliile. Fostul demnitar a păstrat tăcerea asupra celor petrecute în ziua de 23 august 1981.

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

3 × 4 =

ACTUALITATE
Cinci incendii au avut loc în weekend         REACŢIA OPOZIŢIEI. Liberalii cer eliminarea impozitului la toate pensiile şi salarii majorate la primari         VIOREL ARION A PIERDUT ŞI ŞEFIA PARTIDULUI. Vasilică Potecă preia organizaţia municipală PNL Hunedoara         Straja: noul pol al distracţiei pentru schiori şi snowboarderi         Evenimente la aniversare: Eminesciana 2017         Accident grav petrecut în Deva         Bărbaţi surprinşi în flagrant în timp ce încercau să sustragă cărbune         SEMNAL DE ALARMĂ. Gunoaiele au împânzit refugiile Autostrăzii Deva – Orăștie         Tineri salvați după ore de căutări prin viscol, în Masivul Parâng         Record turistic la Sarmizegetusa Regia: cetatea dacică a avut peste 60.000 de vizitatori în 2016         Sancționat pentru tăiere ilegală de arbori din pădurea Bejan         Ajutor pentru sătenii din Vadu Dobrii, afectați de viscol         Castelul Corvinilor este loc de filmare pentru vedetele de la Hollywood         CLINICA DOJA49: Tratamentul cu laser pentru acnee, eficienţă maximă pentru o piele curată         Instituţia Prefectului, preocupată de soarta turiştilor din Straja şi Parâng         Florin Roman cere Guvernului să facă despăgubiri pentru pădurile din arii protejate         JUDEŢUL SE AFUNDĂ ÎN GUNOAIE. Licitaţia pentru deponeul ecologic a fost contestată din nou         IARNA CEA MAI GREA LA DEVA. După ger, vine polei         Revista „Semne-Emia” la aniversare         Rural escape pe Cheile Cernei