Imaginile rare de pe șantierele arheologice care au „dezvelit” situl Sarmizegetusa Regia

Aproape în fiecare an din ultimele două decenii, Sarmizegetusa Regia a fost cercetată „pe bucăți” de arheologi. Cele mai multe dintre campanii au fost coordonate de specialiștii de la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca și Universitatea „Babeş – Bolyai” din Cluj-Napoca, cu implicarea Muzeului Civilizației Dacice și Romane din Deva. Arheologii Ioan Glodariu, Gelu Florea, , Adriana Rusu-Pescaru, Florin Stănescu, Liliana Suciu, Răzvan Mateescu, Paul Pupeză, Corina Toma, Eugen Iaroslavschi, Gabriela Gheorghiu și Cristina Bodó au făcut parte, de cele mai multe ori, din colectivele care au participat la săpăturile arheologice.

Imaginile de pe șantierele sitului au fost publicate de Institutul Național al Patrimoniului în Cronica cercetărilor arheologice din România și dezvăluie ce se ascunde sub iarba și pământul care acoperă în prezent o parte din așezarea antică Sarmizegetusa Regia, așa cum nu mai poate fi văzută de turiști decât în fotografiile rare.

Cei care accesează rapoartele preliminare de cercetare arheologică, publicate pe pagina Institutului de Patrimoniu, pot afla detalii despre tot ceea ce au descoperit specialiștii pe șantierele Sarmizegetusei Regia începând din anul 1983. Poate părea surprinzător, dar deși unele dintre săpături au fost efectuate în locurile unde braconierii de comori au găsit tezaurele valoroase de brățări și monede antice din aur, arheologii nu au avut norocul acestora. În schimb, bogăția artefactelor scoase a lumină din fosta capitală a Regatului dac rămâne, chiar și fără aurul furat, impresionantă.

Iată câteva dintre rezultatele cercetărilor arheologice derulate în ultimele trei decenii la Sarmizegetusa Regia, potrivit rapoartelor preliminare publicate pe site-ul Cronicii cercetărilor arheologice din România, cronica.cimec.ro:

1983 – 1992

Dealul Grădiştii – Sarmizegetusa Regia: la fortificaţie s-au stabilit traseul zidului de incintă dacic, proporţiile extinderii ei după 106 şi s-a cercetat valul roman care porneşte de la poarta de sud. În zona sacră s-a descoperit intrarea în sanctuarul mare circular şi s-au făcut precizări sratigrafice şi cronologice.

1997

Cercetările la Sarmizegetusa Regia din anul 1997 au avut ca obiectiv finalizarea săpăturilor din anii precedenţi pe terasele VII B, VIII A şi de Sub Baie. Pe prima terasă, unde s-au descoperit hambare dacice, ultimele două secţiuni şi o casetă au demonstrat că intervenţia romană (după cucerirea capitalei dacice) a fost de anvergură, încât reconstituirea planurilor hambarelor din lemn cu baze din blocuri de calcar este imposibilă. Dintre fragmentele ceramice s-au remarcat, prin frecvenţă, cele provenite de la vase inspirate din cele celtice de tip situla.

1999

Pe Platoul cetăţii, materialele descoperite constau din ceramică dacică şi romană, cărămizi şi ţigle fragmentare, cuie şi piroane provenite de la barăci din lemn, o toartă de caserolă de bronz şi o monedă de la Domitianus, cea din urmă găsită la baza stratului de umplutură roman. Pe Terasa de sub curmătură s-a descoperit o groapă informă ce conţinea 17 lupe de fier întregi şi alte 9 jumătăţi de lupe, foarte probabil un „depozit” de fier brut.

2001

Cu prilejul funcţionării şantierului s-a constat împânzirea Dealului Grădiştii (locul Sarmizegetusei Regia), a Feţelor Albe şi a Meleii cu gropile făcute de căutătorii de comori, care au aruncat piesele de fier, mai rar de bronz. „Pieptănând” cele trei situri adesea s-a putut localiza provenienţa pieselor aruncate în jurul gropilor şi s-a constat că depozitele de fier şi de unelte au fost ascunse de daci în buza teraselor (întocmai ca la Căprăreaţa, unde s-a cercetat un mare atelier metalurgic de-acum bine cunoscut). Cantitatea şi diversitatea pieselor recuperate este impresionantă.

2004

Coroborând constatările prilejuite de săpătura recentă cu cele din 1989, se pot formula următoarele concluzii: la cucerirea romană a Sarmizegetusei toate construcţiile din zona sacră au fost incendiate. Apoi s-a procedat la o nivelare romană pe care s-au ridicat construcţii, una chiar cu mozaic de marmură, care au pierit într-un incendiu.

2007

Verificările au vizat doar parţial porţiunea din Piciorul Muncelului cunoscută cu numele Căprăreaţa. Acolo în anii 70 ai secolului trecut s-au cercetat două terase, unde s-a descoperit un mare atelier de făurărie. Tot acolo căutătorii de comori au găsit primul lot de brăţări dacice de aur. Groapa cu primul lot a fost identificată, curăţată de pământul scurs în ea şi desenată. Ea a fost săpată în stâncă, în pantă abruptă şi avea un colţ de stâncă drept reper pentru cei ce le-au ascuns. Cum desenele gropii au fost făcute la aproape 7 ani de la golirea ei de către braconieri, planul şi profilele ei au fost parţial „ajustate” de cei care au găsit cele 10 brăţări de teamă să nu scape vreun alt obiect.

Importantă este săparea ei în vechime în stânca nativă într-un loc unde panta naturală era de 700 şi în apropierea unui reper natural trainic (colţul de stâncă). Desigur cel care a ales locul a pierit în războiul daco-roman din 105-106 p.Chr., iar cei ce au săpat groapa au făcut-o probabil imediat după ascunderea brăţărilor, protejate de-a lungul timpului de alunecările terenului, precum şi de lespezile de micaşist aruncate de braconierii sitului arheologic în apropierea gropii.

Chiar în această împrejurare se impun trei observaţii: – romanii nu au găsit după căderea Sarmizegetusei întreg tezaurul regal, tezaurul nu a fost îngropat într-un singur loc, ceea ce este firesc (vezi de pildă monedele de aur) şi la daci, ca şi la alte popoare (celţi, germani, romani) aurul era rezervat „suveranului” şi familiei sale şi numai ei aveau dreptul să poarte obiecte de podoabă din acest metal. Ultima constatare explică absenţa aurului în mulţimea de tezaure cu piese de argint găsite până acum în Dacia preromană.

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

doi × cinci =

ACTUALITATE
Concedieri colective la minele din Valea Jiului         Bărbat lovit de trenul marfar         Tineri acuzați că au tâlhărit mai mulți elevi din Hunedoara au fost condamnați         Cum a fost recuperat tezaurul de podoabe dacice din argint, traficat pe piața neagră         Ziua Pământului, celebrată în Parcul Cetate         Credit de 80.000.000 de lei pentru reabilitarea rețelei stradale din Hunedoara         Chioșcuri de suveniruri date în chirie în curtea Castelului Corvinilor         Tu ce faci în Noaptea Lungă a Industriei?         Semnarea contractului de finanţare pentru proiectul “CONSTRUIRE ȘI DOTARE VILĂ TURISTICĂ, PENTRU EXTINDEREA ACTIVITĂȚII RAHEMA TUR SRL”         Cum a fost recuperată cea de-a 13-a brățară dacică         PULS ELECTORAL. Mircea Moloţ are cea mai mare priză la electoratul hunedorean, în sondajul făcut de PNL         Vechea platformă industrială trece prin mari transformări         Drumul dintre Lacul Gura Apelor și Poiana Pelegii va fi închis         Telecabina de la Cetatea Deva intră, miercuri, în revizie tehnică         Cum se fac de râs autoritățile județului: soluție „ingenioasă” pe șoseaua spre Mănăstirea Prislop         Medicii de la clinica Opticline Deva, la Congresul de Cataractă și Chirurgie Refractivă din SUA         Ambasadorul Republicii Kazahstan în România s-a aflat în vizită oficială la Deva         SLUJBĂ DE POMENIRE. Comemorare la 16 ani de la moartea rapsodului Drăgan Muntean         Soarta șoselei spre Parcul Național Retezat – cel mai periculos drum al Hunedoarei         SOARTA MOCĂNIȚEI. Drumul feeric care a luat locul celei mai vechi căi ferate a Hunedoarei