Festivalul „Frăția Lupilor”, prima ediție. Când faptele vorbesc, cuvintele pot să tacă

Festivalul „Frăția Lupilor”, prima ediție, s-a încheiat. „Dacii” secolului XXI se întorc la treburile lor cotidiane, lăsând în urma lor amintiri ce ,poate, nu le vom uita niciodată! Acum este timpul pregătiri pentru ce va urma.

 

Sunt semeni de-ai noștri ce se întreabă constant „la noi de ce nu se fac astfel de lucruri”, dar sunt puțini cei ce nu așteptă extratereștri ca să pună în fapt un gând, o năzuință. Celor ce rămân întrebători constant le răspund cu zicerile lui Mihai Căstăian, doctor în istorie, directorului „Muzeului de Etnografie și  Folclor din Orăștie: „Foarte bine că are loc această manifestare, este timpul să uităm de răutăți, de invidie și de prostie!”. Da este timpul să construim, iar această construcție trebuie să înceapă din interior spre exterior. De la suflet și minte spre comunitate.

Pe lângă atelierele de fierărie, lemn, ceramică, concursurile și probe menite să îi stimuleze și în același timp să le deschidă apetitul pentru cunoaștere. Gladiatorii au impresionat prin mușchii lor, forță și vână, iar doamnele (dace sau romane) prin feminitate şi senzualitate. Lupte corp la corp între gladiatori au impresionat pe cei prezenți,  marele câștigător fiind spectatorii care au primit o lecție de istorie vie.

Înmormântarea la romani

 

Pregătirea mortului a jucat un rol important în funeralii romane, una dintre cele mai apropiate rude să-i culeagă ultima suflare cu un ultim sărut înainte de a-i închide ochii (vechii romani credeau că sufletul ieșea din corp prin gură).

După aceasta toți cei prezenți îl strigau pe mort pe nume cu voce tare prin așa numita conclamatio (în vremurile noastre această tradiție se regăsește la moartea unui Papă. când pontiful este numit de trei ori pe numele său creștin).

Urmează pregătirea corpului pentru înmormântare. Femeile din casă sau oameni care aveau această ocupație (pollinctcres) spală corpul cu apă, îl ung cu ulei parfumat și îl îmbracă în cele mai bune haine. Apoi, cadavrul este expus în atrium pe un catafalc (funebris lectus) presărat cu flori, cu picioarele îndreptate spre ușa exterioară. Sunt puse sub limbă și pe ochi monede cu care cel decedat să poată plăti trecerea prin lumea morților.

Perioada în care un mortul era afișat depindea în mare măsură de poziția sa socială.

Catafalcul deschis era purtat de cele mai apropiate rude sau de prietenii celui decedat. De-a lungul timpului, funeraliile nobililor și a personalităților publice au început să se facă în timpul zilei cu mare pompă. La procesiunea funerară se alcătuia un cortegiu, însoțit de torțe aprinse. în care se aflau rudele îmbrăcate în haine de culoare închisă, muzicieni cu instrumente de dimensiuni mari ce scoteau un sunet mai solemn, femei angajate să jelească și să strige durerea plecării dintre cei vii (această tradiție a angajării unor bocitoare se mai întâlnește și astăzi în unele țări).

Aceste procesiuni nu aveau neapărat un caracter sumbru. Dansatoare și clovni puteau fi parte a procesiunii. Se făceau glume pe seama celui decedat și a spectatorilor. O parte a procesiunii era formată din oameni care puteau măști funerare ce-i reprezenta pe strămoșii mortului ce s-au întors pe pământ pentru a-l ghida pe descendentul lor spre lumea de dincolo. Urmau în procesiune bărbații îmbrăcați în negru care purtau fasces (mici figurine reprezentând spiritele strămoșilor).

În cazul în care mortul a fost o figură publică procesiunea se oprește în Forum, unde fiul celui decedat tine un discurs funebru (Laudatio) în care erau arătate virtuțile și realizările celui mort și era povestită istoria familiei din care făcea parte.

Ultimele rituri funerare au loc în afara orașului. Acestea sunt reglementate în Legea celor 12 Table care au stabilit că incinerarea sau înmormântarea trebuie să aibă loc în afara orașului. Se practica în egală măsură incinerarea și înhumarea corpurilor. Cea mai simplă metodă de incinerație a fost săparea în pământ a unui șanț care se umplea cu lemne, după care cadavrul era pus peste și focul era aprins. După ardere șanțul era închis din nou, cenușa fiind îngropată în pământ. Mai obișnuită era construirea unui rug pe care era pus corpul. Obiecte care au aparținut celui mort sau care i-au plăcut acestuia erau puse lângă el.

O rudă sau un prieten (sau în cazul unui împărat o înaltă oficialitate a statului) aprindea rugul. După ce rugul a ars peste cenușă era vărsat vin, iar o rudă aduna resturile pentru a le pune într-o urnă. Urna era pusă într-o nișă memorială (columbaria) ce era ornată cu inscripții sau cu un bust cu speranța că acestea ar păstra vii numele și virtuțile celor morți, și cu ideea. probabil, că morții puteau să facă parte în continuare din viața celor apropiați lor. în cazul familiilor bogate urna era păstrată în mausoleul familiei.

După înmormântare casa celui decedat era purificată. La 9 zile după moartea cuiva se făcea un sacrificiu numit nouendialis, urmat de masă de pomană – cena nouendialis (parastasele creștine descind tocmai din asemenea obiceiuri). însă, perioada de doliu nu s-a încheiat după cele 9 zile. Aceasta a durat pentru soț sau soție, ascendenți si descendenți lor timp de zece luni, pentru alte rude adulte opt luni.

 

Marea luptă

 

Unul dintre punctele de maxim interes a fost, ca de altfel la toate festivalurile de reenactment, a fost marea luptă între Daci și Sarmați pe deoparte și legiunile Romane de cealaltă parte. Numai că de la Costești înfruntarea a avut un scenariu diferit. Anume:

Un pâlc de Daci tranzitează teritoriile ocupate de Romani făcând „negoț”, numai că sub acoperirea acestui nobil mod de trai se ascundea unul mai puțin nobil contrabanda cu produse asupra cărora imperiul impusese monopolul și percepea taxe. În timpul tranzitului dacii, ce erau însoțiți și câteva de femei, sunt opriți de o patrulă romană.

În timpul percheziției se naște o ambuscadă între cele două tabere. Dacii fiind în inferioritate numerică sunt învinși marfa de contrabandă este confiscată, femeile cei însoțeau sunt luate captive. Însă unul dintre daci scapă, abandonând tot ce avea și fuge. Un altul, deșii rănit în timpul confruntării, încearcă să scape femeile ce-i însoțeau dar sfârșește a fi luat prizonier. Ajuns în tabăra Dacilor Liberi, cel ce a putu să scape, spune Tarabostes-ului ce s-a întâmplat, după ce se sfătuiesc dacii, după rugăciunea la zei și binecuvântarea preoților, pleacă să-și elibereze prizonierii.

Pe lângă disciplină, romanii au de partea lor armura, cea mai cunoscută fiind lorica segmentată, foarte eficientă pentru lupte. Pe cap, ei poartă câști confecționate din fier, cu protecție la gât, iar în mâini țin arme de împungere și scuturi de peste un metru, în vreme ce în picioare poartă calcei. Armata lor este condusă de un centurion, ce dă comenzi constant.

Dacii poartă coifuri, cămăși de zale, din solzi metalici sau piele, armurile lor fiind inspirate de reprezentările Columnei lui Traian. Unii dintre daci sunt arcași, iar alții au săbii cu lame lungi și încovoiate, cu tăișul pe interior. Și peste ei tronează mare stindard „LUPUL DACIC”

Lupta începe înverșunată, cele două tabere se confruntă, a fost deci o luptă crâncenă, cu pierderi mari de partea romanilor ostași Daci recuperând, chiar dacă nu și din punct de vedere istoric, aici la Festivalul „Frăția Dacilor” de Costești din prețul pierderilor de război.

 

În loc de final

 

„O să continuăm și colaborarea cu bunii noștri prieteni de la Costești. Sper să avem și anul viitor ca și anul acesta să avem o manifestare interesantă, și să adunăm cât mai mulți oameni faini alături de noi care vor să vadă istoria pe viu, să trăiască o parte din istoria veche. Ne dorim să adunăm cât mai mult public, să ne facem treaba bine, așa cum o facem de fiecare dată, fiindcă mulțumirea noastră până la urmă este atunci când vedem că publicul ne aplaudă, că merge cu o lecție învățată acasă și că e satisfăcut. Lecția predată e o lecție de istorie vie, istoria pe care nu ai învățat-o probabil în școală, despre care nu ai citit, istoria necoafată, neromanțată, ne-eroică la modul penibil, e istoria adevărată, pe surse. Până la urmă e istoria noastră, a românilor.”, spunea, pentru Ziarul Hunedoreanului, unul dintre Dacii de la Terra Dacica Aeterna.

Să continue pe aceeași linie care, de acum, i-a consacrat și încet dar sigur vor devenii recunoscuți drept unul din cele mai bune festivaluri de reenactment din țară.

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

doisprezece − 5 =

ACTUALITATE
Bărbaţi surprinşi de poliţiştii locali în timp ce furau deşeuri metalice         Accident rutier pe șoseaua Călan – Hațeg         Accident grav pe șoseaua Hunedoara – Deva         Explicațiile CNAIR pentru întârzierile de pe Autostrada Lugoj – Deva         Au furat cupru din curtea S.E. Paroșeni         Pradă de mistreți, de 180 de kilograme, confiscată de polițiști         Razii la afacerile cu brazi de Crăciun         Dănuț Mocanu a ajuns adjunct la Poliția Petroșani         Mesajul şefului Inspectoratului de Poliţie Judeţean Hunedoara, cu ocazia Sărbătorii Naşterii Domnului şi a Anului Nou         Colecția SENSE pentru ocazii speciale         Accident mortal în Simeria         Falşi angajaţi ai unei firme de deratizare au obţinut 128 de lei, în urma unei „lucrări” la domiciliu         Angajata unui magazin non-stop a fost tâlhărită         Profesorul care le-a ținut elevilor săi o lecție despre famlia Ridzi a fost „achitat”         Patru monede antice au fost recuperate de Poliție         O piață din Deva se va numi a Regelui Mihai I al României         Colindători la primărie         Coroane de flori în memoria Majestății Sale Regele Mihai I         Cântecul măturătoarei de fluturi         Nicolae Furdui Iancu va colinda la Deva