EVENIMENT DE SUFLET. Părintele Crăciun, martirul închisorilor, comemorat la Cinciş

Unul dintre supraviețuitorii “experimentului Piteşti”, preotul a făcut opt ani de închisoare, îndurând chinurile a şapte închisori comuniste. În cele din urmă a fost trimis la Canal, unde s-a rugat mereu pentru torţionarii săi.

 

Peste 300 de oameni au participat sâmbătă la slujba de comemorare a părintelui Crăciun. Unul dintre cei mai iubiţi duhovnici hunedoreni, s-a stins din viaţă acum patru ani, în Duminica Floriilor, după o îndelungată suferinţă. Apropiat al părintelui Arsenie Boca, despre care vorbea întotdeauna cu dragoste, despre părintele Crăciun, s-a scris poate prea puţin, deşi preotul de la Cinciş a fost duhovnicul unui alt “stâlp” al ortodoxiei, părintele Ioan Sabău. Nu o dată, alături de Teofil Părăian, duhovnicul de la Sâmbăta, părintele de la Cinciş a umplut până la refuz sala mare a Casei de Cultură din Deva, vorbindu-le celor care veneau să ia sfat duhovnicesc şi binecuvântare pentru a-şi trăi curat viaţa în lume.

 

“Frate pe frate era dat spre moarte”

 

Părintele adoptat de hunedoreni de la Petid, o comună de pe meleagurile Bihorului, a refuzat, până spre sfârşitul vieţii, să vorbească despre el sau despre anii de suferinţă îndurată în închisorile comuniste. Chiar familia lui a ştiut prea puţin, aproape deloc despre bătăile crunte pe care le-a îndurat în închisoare şi care aproape l-au adus în pragul morţii. În schimb, părintele Crăciun i-a învăţat pe toţi cei care l-au cunoscut ce înseamnă bucuria trăirii ortodoxiei. Arestat de securitate în 1948, pe cand era student la Academia Teologică Ortodoxă din Arad, tânărul s-a rugat neîncetat, potrivit învăţăturii creştine, pentru iertarea celor care îl torturau. Despre “închisorile sale” părintele a vorbit abia în ultimii ani, fragmentar, amintind de experienţele terorii de la Pitești, unde cei întemniţaţi urmau să fie “reeducaţi” de alţi doi condamnaţi, care au intrat, în cele din urmă, în serviciul Securităţii: Ţurcanu şi Bogdanovici. A povestit cumva de foarte departe, despre bătăile “din nimic” şi “pentru orice”, despre regimul cu varză fiartă sau un colţ de pâine aruncat în celulă şi somnul chinuit, direct pe fiarele patului sau pe ciment. În august 1949, părintele a fost transferat „pentru reeducare” la Piteşti, fiind închis în celula numărul 9, chiar lângă camera lui Ţurcanu. Unul dintre cele mai grele momente a fost cel al învrăjbirii: atunci când o parte din deţinuţi, înspăimântaţi au cedat psihic, şi au trecut de partea torţionarilor, bătându-şi cu sălbăticie foştii colegi de celulă.

 

Cum să faci din durere, bucurie   

 

Întrebat despre suferinţa lui în închisoare, părintele a evitat mereu să vorbească, având convingerea că teroarea trăită acolo ţine, pe de o parte, de o intimitate a sa cu harul lui Hristos, iar pe de altă parte, ştiind că asemenea grozăvii nici „n-ar putea fi duse” de trăitorii lumii superficiale de astăzi. Întors la Arad, şi-a continuat studiile de teologie, însă abia cinci ani mai târziu, în 1964, tânărul a fost hirotonit preot, în zona izolată a satelor Hăşdău, Goleş şi Dăbâca. Pe părintele Arsenie Boca l-a cunoscut la doi ani după ieşirea din temniţă, în 1956. Îl ştia după renumele său, încă din 1942 – 1943, când tinerimea din Transilvania “migra” în valuri către mănăstirea Sâmbăta de Sus. Apoi a auzit din gura unui student de la Facultatea de Teologie din Sibiu, povestea miraculoasă a salvării acestuia de la 25 de ani de închisoare, prin rugăciunea marelui duhovnic. În 1958, când l-a cunoscut personal pe părintele Arsenie care se afla pe atunci la Prislop, duhovnicul Ardealului i-a spus că nu e hărăzit pentru mănăstire şi că e bine să îşi întemeieze o familie.

 

Căsătorie cu apa-n pridvorul bisericii

 

De altfel, soţia sa, Anişoara, cum îi spun apropiaţii, era chiar una dintre ucenicele părintelui Arsenie, un apropiat al familiei acesteia. Cei doi aveau să se căsătorească în biserica monument istoric din vremea lui Ioan Corvin (1459), cununia lor făcută cu apa până-n pridvorul bisericii fiind ultima oficiată în lăcaşul de cult care avea să fie inundat de apele lacului de acumulare Cinciş. În anul 2011, părintele a reuşit să termine lucrările la muzeul şi viitoarea mănăstire din Cinciş. Muzeul acesta va adăposti frescele de patrimoniu evacuate din biserica satului vechi, acoperit acum de apele lacului, potrivit dorinţei părintelui Arsenie Boca. Şi tot părintele Arsenie a fost cel care i-a cerut părintelui Crăciun să construiască, deasupra Muzeului, şi un etaj cu chilii pentru călugăriţe, care să păstreze credinţa ortodoxă în satele dezrădăcinate de apele lacului ce a acoperit cinci sate: Cerna, Baia Craiului, Moara Ungurului, Ciuleni şi – în cele din urmă – Cinciş. Foarte bolnav, chinuit astm bronşic şi de o pneumonie recurentă pe care a căpătat-o în închisoare, ajuns la vârsta de aproape 87 de ani, părintele nu a încetat să slujească şi să primească credincioşii la spovedanie până în ultimele sale zile, când a fost internat de urgenţă la terapie intensivă.

Izvor al certitudinii şi-al bucuriei    

 

A fost duhovnicul părintelui Ioan Sabău, fost coleg de celulă, cei doi spovedindu-se unul altuia, dar şi al multora dintre preoţii hunedoreni, fiind iubit de credincioşi pentru blândeţea cu care corecta caractere. “Părintele Crăciun a transformat anchetele, bătăile şi atrocităţile în pricini de înălţare duhovnicească. Supus la un regim de exterminare, muncă peste puteri şi lipsă de hrană, supravieţuieşte miraculos, deşi colegii de detenţie pariaseră, într-una dintre ierni, că nu va apuca primăvara viitoare. O umbră de piele şi oase, este ţinut în viaţă din mila Maicii Domnului, pe care o iubea nespus. Reîntors acasă păstrează o tăcere deplină referitor la calvarul prin care trecuse. Mulţi dintre cunoscuţi au aflat abia după 1989 că trecuse «pe la Oxford», cum numea, şugubăţ, părintele, cumplita închisoare de la Piteşti. Deşi a ales să îşi ducă zilele într-o profundă ştergere de sine, fără nicio ieşire în evidenţă, părintele Crăciun a devenit duhovnicul prin excelenţă al Hunedoarei. Chiar şi în celulele în care a intrat i-a făcut pe toţi să se roage şi i-a învăţat ca pâinea puţină care le era aruncată precum câinilor, să o păstreze pentru cei mai bolnavi şi mai slăbiţi dintre deţinuţi. A fost un izvor al certitudinii şi-al bucuriei. Era un om de o bunătate extraordinară, un suflet copilăros şi minunat de curat. Nu ştiu ce se va întâmpla acum, cine ne va fi duhovnic nouă, preoţilor. Deocamdată trăim din amintiri. Ne vom îndrepta unul spre celălalt şi ne vom decanta, unul singur urmând să rămână duhovnicul celorlalţi”, declara, imediat după plecarea sa la ceruri, preotul Vasile Vlad, ucenicul părintelui Crăciun.

 

“Părintele ne-a pus pe cale”

 

Un alt ucenic al duhovnicului de la Cinciş, preotul Radu Trifon, spunea că părintele Crăciun afost omul care i-a schimbat viaţa: “Fetiţa mea, Maria, în 1997 în vârstă de numai un an, era pe ducă, grav bolnavă, nimeni nu îi punea un diagnostic şi aşa am ajuns la părintele Crăciun. El ne-a pus pe cale pe amândoi – pe mine şi pe soţia mea – iar fetiţa s-a vindecat. Tot el a fost cel care m-a determinat să nu renunţ la Facultatea de Teologie intervenind în clipele de mare dezamăgire şi îndoială. De la el am învăţat că ortodoxia înseamnă altceva decât ce spun babele la biserică: «Pune lumânări acolo, nu pune nafura în batistă, nu pupa icoanele nu ştiu cum şi nu ştiu când… » Dumnealui m-a învăţat ce este Credinţa. Am pierdut un reper. Un model de preoţie şi de dăruire. Unul dintre ultimele repere ale ordodoxiei, în 2012”. Astăzi, la patru ani de la dispariţia sa, părintele Petru Marcel Suciu spune despre părintele Crăciun că “a fost cel mai jertfelnic preot, cel mai iubitor. Iubitor de Dumnezeu, de oameni, de viaţă. Un părinte de statură filocalică, cu ziceri filocalice şi exprimări de Pateric. Avea mereu glume de post şi timp de sfat cu oricine. Era foarte bun şi blând, dar ştia să fie şi aspru. Noi, cei care l-am cunoscut bine, am cunoscut şi aspectul ăsta. Şi, pentru că e Duminica Crucii, vă spun o zicere de-a părintelui: «Cu cât încercăm să ne uşurăm crucea vieţii, cu atât ne-o îngreuiem, de fapt…».

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

patru × doi =

ACTUALITATE
Misiune spectaculoasă de salvare a unui urs, prins într-un laț pus de braconieri         MOMENT SOLEMN. Subprefectul Dorel Bretean a depus jurământul de onoare         Apa Prod S.A. a lansat aplicaţia ApaProd pentru telefonul mobil         Imagini de poveste realizate pe un traseu dificil din Retezat         Sărbătoarea Greco-Catolicilor din Orăștie         Fii satului Văleni s-au strâns laolaltă         De jale și dor la Capela din Orăștie         FOTOGALERIE. Autostrada Lugoj – Deva: peste 170 de utilaje și 500 de municitori au fost mobilizați pe Lotul IV         Cine este tânărul condamnat pentru incendierea mașinilor șefilor din penitenicar         Motociclist rănit după ce a evitat un biciclist         Două femei rănite într-un accident rutier         A incendiat gospodăria vecinilor         FOTO. Carla’s Dreams a concertat în Hunedoara         DACFEST. „Sub semnul lupului” pentru a opta oară         DEZVOLTARE URBANĂ. Deva a primit bani europeni la mica înţelegere         JOCURI DE CULISE LA DEVA. Ovidiu Moş (PSD) a „premiat” consilierii PSRo care l-au făcut primar         Persoană rătăcită Pasul Vâlcan         Șeful Poliției Hunedoara despre cazul polițistului ucis în gara suceveană         Traian Berbeceanu, despre cazul șocant al polițistului ucis în gara suceveană         Accident pe Calea Zarandului