Din tenebre spre lumină: Dorin Şimo, de la miner la barman de top

Din tenebre spre lumină. Este povestea unui om care a ales, la 40 de ani, să lase în urmă mineritul şi să-şi dezvolte pasiunea, să facă artă dintr-o meserie care, la prima vedere, pare simplă. De la miner la barman de top, câştigător al concursurilor naţionale şi internationale în domeniu. Dorin Şimo, din Petroşani, ne arată este dovada a faptului că poţi să îndrăzneşti să-ţi trăieşti visul la orice vârstă.

 

ZHD: Participi la un concurs în afara ţării. Prezintă-te şi spune-ne câteva cuvinte despre zona în care locuieşti.

Dorin Şimo: E cea mai mare provocare să participi la un chalenge în afara ţării, păentru că lumea, dincolo de graniţele ţării, e avidă de a cunoaşte mai bine România. Mă prezint scurt şi fac tot posibilul să scot în evidenţă minunata zonă din care vin. Zonă pe care, din păcate, mulţi dintre noi nu o apreciază şi nu au grijă de ea. Toate concursurile la care am participat anul trecut în străinătate, am punctat prin veridicitatea poveştilor şi a lucrurilor pe care le-am impregnat în băutură, vizavi de zona din care vin.

În prima participare la Cluj, la un concurs din ţară, povestea mea a fost bazată… Poveste, impropriu spus poveste. M-am dus cu o întâmplare din viaţa mea personală: trecerea de la minerit, că am lucrat în subteran, la viaţa din spatele barului.

ZHD: Câţi ani ai lucrat în subteran?

Dorin Şimo: 21 de ani.

ZHD: Unde?

Dorin Şimo: La mină la Petrila.

ZHD: Cum ai reuşit să faci trecerea de la miner la barman?

Dorin Şimo: Pot să spun că nu a fost uşor. Dar n-a fost nici greu. Am avut-o pe Dana lângă mine (proprietarul cafenelei din Petroşani în care lucrează – n.r.), căreia îi voi mulţumi toată viaţa, pentru că mi-a oferit jucăria asta. Cafeneaua aste este jucăria mea.

ZHD: Cum ai început colaborarea cu ea?

Dorin Şimo: Printr-o întâmplare. Căuta personal. Unul din multele lucruri rele care se întâmplă în România, pe lângă cultura de consum , care e precară, este faptul că foarte multă lume, în special tineretul, nu lucrează. Sau lucrează pe timp scurt. Dana, în perioada aia, era în căutare de personal. Glumind, spuneam că e o rampă de lansare: toată lumea care lucra aici maxim trei, patru luni, pleca în Germania şi Anglia. Şi eu am crezut că este o agenţie de recrutare de personal pentru zona de vest. Ne cunoşteam din vedere de mult şi a fost pentru mine nu neapărat ca o provocare…

Nu ştiu de unde a venit. Parcă aşa, dinăuntru.

ZHD: Renunţaseşi deja la meseria de miner?

Dorin Şimo: Nu. Trei ani am lucrat în paralel. Deci dimineaţa eram la exploatare şi după-masa aici, în spatele barului. La început ca ospătar, după aceea am trecut în spatele barului. Şi de aici a început setea de cunoaştere.

A fost o evaluare de la distribuitorii noştri de cafea vizavi de mentenanţă, de calitatea serviciilor, de calitatea produsului… au văzut că mă pricep, că îmi place şi mi-au dat posibilitatea să cunosc oameni noi.

Am cunoscut oameni minunaţi la Bucureşti, la Cluj, la Oradea, la Rotterdam, la Amsterdam, la Budapesta.

 

ZHD: Dar când ţi-ai dat seama că, de fapt, asta este ceea ce vrei tu să faci pentru tot restul vieţii tale? Cum te-ai gândit că te poţi perfecţiona? De ce nu ai lăsat lucdrurile pur şi simplu la un nivel mediu, la care se întâmplă multe lucruri în zona noastră?

Dorin Şimo: Da. Bună întrebare. Viaţa mea, până la 40 de ani, a fost ca un puzzle, în care, în fiecare an, îmi adăugam câte o piesă. Poate respectiva piesă nu era bună în  locul acela şi o luam înapoi, ca să-i caut locul potrivit. Înainte de minerit chiar am cochetat cu comerţul, am lucrat în comerţ, era vechiul depozit de legume-fructe. Şi am lucdrat pe partea de legume-fructe, am cochetat puţin şi acasă cu preparatul mâncării, apoi cu muzica pe la petreceri în grupul nostru de prieteni, pentru că nu aveam posibilitatea pe vremea aia să închiriem un DJ.

Şi atunci am văzut că mă simt bine când socializez, când transmit starea de bine.

Iar piesa care lipsea din puzzle a fost barul. Şi, cum nimic în viaţă nu e întâmplător, a venit la momentul oportun. Eu consider că acum, la 40 de ani, este vârful maturităţii unui om. Acum distingem şi discernem ce e bine şi ce nu e bine. Iar ceea ce fac, vorba lui Confucius: mi-am găsit jobul pe care îl iubesc şi nu mai lucrez, de patru ani imediat, nicio secundă.

 

ZHD: Timp şi bani. Astea sunt ingredientele pentru a te perfecţiona. Cât din aceste două ingrediente eşti dispus să investeşti în tine?

Dorin Şimo: Păi, de când am început munca în spatele barului, de aproape trei ani jumătate, undeva la 18-20 de ore sunt petrecute în spatele barului şi tot ceea ce ţine de bar, adică traininguri, competiţii, întâlniri cu prieteni, cu colegi de bar. Bani? Am investit mult, dar am investit în mine. Voi investi şi în continuare. Cam tot ce câştig de pe urma muncii în bar, reinvestesc în mine. Să nu credeţi cumva că un barman se îmbogăţeşte. Nu. Niciun barman nu s-a îmbogăţit din meseria lui, pentru că ne-am detaşat de majoritatea oamenilor care lucrează în bar şi o fac doar pentru profit. O facem mai mult în partea cealaltă a balanţei. O facem pentru a oferi oamenilor o experienţă plăcută în a degusta anumite preparate de-ale noastre.

De aceea vreau să promovez întotdeauna modul responsabil al băuturilor alcoolice, pentru că vrem să le oferim o experienţă de neuitat, o trăire, şi pot spune că suntem un pic un doctor al inimilor.

 

ZHD: Au reţetele tale o poveste?

Dorin Şimo: Da. Am şi reţetele mele. Fiecare reţetă este legată de o poveste. Aici îl citez pe un prieten din Cluj: un succes enorm, indiferent că e competiţie, că participi la o petrecere privată, nuntă sau orice alt eveniment la care eşti pus să repari băuturi, trebuie să ţeşi şi o povgeste în jurul acelei băuturi. Succesul cel mai mare îl are o poveste adevărată. Te bazezi pe nişte fapte reale. Da, un avanatj e vârsta. M-a întrebat un prieten de la Cluj de unde am succesul ăsta şi eu i-am răspuns că mă văd ca mărul ăla copt, care trebuie mâncat acum. Numai trebuioe folosit. Şi voi sunteţi mere, dar sunteţi verzi, mai trebuie să taţi în pomkuleţ, acolo. Iar trecutul meu mineresc, zona, care îmi oferă un potenţial fosrte vast vizavi de poveştile de care mă leg. Dar nu am impactul acela mare în zona noastră cum îl am în alte zone.

 

ZHD: De ce crezi asta?

Dorin Şimo: Pentru că lumea, la noi în zonă, încă percepe barul, localul, nu ca pe un loc în care poţi să socializezi. Îl vede ca pe un loc rău famat.

 

ZHD: Dar nu ţi se pare cumva că barmanii şi chelnerii sunt priviţi cumva ca fiind inferiori celor care stau la masă?

Dorin Şimo: Da, e adevărat. De ce suntem văzuţi aşa? Pentru că, în primul rând, ne lipseşte cultura de consum. Şi o parte din vină o avem şi noi, cei din spatele barului. Atât noi, cât şi ospătarii, pentru că nu tratăm cu seriozitate, nu tratăm cu respect această meserie. Vreau să îţi dau un exemplu simplu: să fii oaspete undeva, la o locaţie oarecare şi să fii servită de un tip nebărbierit, nearanjat, cu nişte blugi rupţi, iar imediat să fii servită de un tip cu o uniformă, aranjat. Pentru că în codul barmanilor, unul dintre lucrurile esenţiale, care face diferenţa, este ţinuta ta personală, igiena personală şi atitudinea. Trebuie să ai o atitudine şi o verticalitate în faţa oaspetelui. În primul rând, un barman priveşte oaspetele în ochi, stabileşte contactul vizual, atât el, cât şi ospătarii.

Şi trebuie să mergi pe sintagma: întâmpină, zâmbeşte, serveşte. Omul acela a venit la tine pentru că are nevoie de ceva, nu neapărat de o băutură. Poate simte nevoia să dialogheze cu tine. Şi atunci marea majoritate din locuitorii Văii Jiului tratează această meserie ca pe un summer job. Şi atunci li se pare ok. E şi vina lor. Li se pare ok să fie trataţi ca nişte sclavi. Bine, suntem uneori trataţi şi doare.

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

12 + 11 =

ACTUALITATE
De Ziua Poliției Române. Dacian Vonu, polițistul anului         Buna Vestire la Mănăstirea Prislop: cozi interminabile la mormântul părintelui Arsenie Boca         Femeie ucisă de soț și incendiată: bărbatul a încercat apoi să se omoare         Demisie în spital, după moartea fetiței de un an și zece luni         PLATOUL VÂRTOAPELOR. Locul de unde ghioceii, ca nişte clopote ale tăcerii, ridică liniştea lumii la cer         Mămicile au protestat în Hunedoara, după moartea fetiței de un an și 10 luni         Spărgători din Hunedoara capturați de polițiști         ÎMPĂDURIRI. Peste 7.000 de arbori vor fi plantați pe „muntele sfânt al dacilor”         SECRETELE HUNEDOAREI. Mănăstirea Prislop supravegheată de securiști în anii 1950. Informator: „Se roagă să revină regele Mihai în țară”         Protestul mămicilor după moartea copilei de un an și 10 luni în spitalul din Hunedoara         Ca-n ţara comandantului Mocanu! Mai avem de aşteptat după rezultatul anchetei Corpului de Control al IGPR         Ziua Mondială a Apei, marcată în școli din mediul rural         Scandalul continuă: Angajaţii UM Orăştie ameninţă cu greva         Mircea Muntean reacţionează         Câinele salvat de pompieri din flăcări, îngrijit la adăpostul din Hunedoara         Un copil a furat o mașină și a ieșit cu ea la plimbare         Spărgător de automate de lapte prins în Deva         Incendiu în pădurea comunei Romos         Cum va fi celebrată Ziua Poliției în Deva și Petroșani         Fetiță decedată în spital