Deva oamenilor străzii. Între condamnații la frig, amărăciune și sărăcie

 

 

Frig de crapă pietrele. Multe grade cu minus. Și oameni care dorm pe străzile Devei, înfofoliți în multe haine, acoperiți cu pături luate de la cei care și-au făcut milă de ei. Dacă ești dispus să-i asculți, îți povestesc despre viața lor, despre cum au ajuns pe străzi, despre pericolele care-i pândesc pe timp de noapte. Și despre cum, acum, pe timp de iarnă, pot dormi câteva nopți în Centrul de Urgență dedicat lor, ce aparține de Primăria municipiului Deva. Ceea ce pentru noi e normal, pentru ei e un lux: o masă caldă, un duș fierbinte, căldură, haine curate.

 Luni seară am fost ”pe urmele” acestor oameni ai nimănui, care-și duc viața de la o zi la alta, în timp ce noi trecem pe lângă ei cu nepăsare. Dacă ne abordează, îi tratăm cu dezgust, le aruncăm în treacăt niște monede, pentru a ne adormi conștiința, ori îi apostrofăm. Îi trimitem la muncă, le spunem vorbe aspre, îi simțim net inferiori nouă și ne permitem să-i jignim. Nu știm, de fapt, de la înălțimea vieții create de noi, ce i-a făcut pe acești oameni să bântuie străzile Devei ani la rând, fără un acoperiș deasupra capului. Dacă am ști să-i ascultăm, poate am descoperi că, uneori, sunt mult mai puternici decât am putea fi noi vreodată…

11 oameni pe noapte

 Pentru început, mergem la Centrul de Urgență. La lăsarea serii, câțiva dintre vagabonzii orașului se îndreaptă spre locul în care, în noaptea aceasta, vor putea avea parte de căldură, mâncare caldă, proaspătă și dușuri. În fiecare noapte vin cam 11, deși capacitatea centrului este de 30 de persoane. Mai mult, celor care au acte de identitate li se întocmesc contracte, pentru o perioadă de 60 de zile, cu posibilitate de prelungire.

”Media pe zi este de 11, față de anul trecut, când aveam 30 de oameni. Acum, nu mai avem atâția, pentru că nu li s-au făcut buletine. A fost, anul trecut, o campanie de a suspenda eliberarea de buletine provizorii. Și au fost trimiși la domiciliul de naștere. Ideea a fost să eliberăm Deva de oamenii fără adpost din alte părți, de exemplu din Hunedoara. Sunt condiții mai bune aici și vin aici. Vin de la Hunedoara și încarcă bugetul local. Adăpostul este subvenționat de locuitorii Devei și de ce să plătească cei din Deva pentru un om din Călan, Hunedoara?”, declară Marius Felea.

Alocația de hrană, pe zi, este de 16,6 lei, pentru fiecare persoană în parte. Cei mai mulți au fost într-o noapte de iarnă, în 2013, când au fost 40 de oameni în adăpost. ”I-am cazat aici, pe coridoare, că nu am mai avut loc, dar este foarte cald”, spune Marius Felea.

”Fiecare om are povestea lui”

 Cum pot ajunge la adăpost? Unii dintre ei sunt ”clienți vechi”, în timp ce pe alții, în nopțile de iarnă, îi aduc polițiștii sau jandarmii. Marius Felea vorbește și despre etapele pe care un om al străzii este obligat să le urmeze, dacă vrea să beneficieze de serviciile centrului.

”Fiecare om are povestea lui, câte o fișă, câte un dosar, cel puțin cei cu contract. Avem un contract care se încheie, pentru cei care au acte de identitate. Dacă au domiciliul pe cetate, în pădure, în gară, trebuie să scrii unde locuiești. Buletinul provizoriu se eliberează de la o lună, la un an”, precizează Marius Felea.

Cel mai mult l-a impresionat povestea unui fost miner, tânăr, căruia i-au fost amputate mâinile și picioarele.

”Am avut în centru un fost miner, relativ tânăr, de 36 de ani. S-a îmbătat, era frig, i-au degerat picioarele și i-au tăiat mâinile și picioarele. Am reușit să îi facem pensie și să-l plasăm într-un cămin de pensionari și acolo e bine. Noi facem tot posibilul să îi reintegrăm undeva, chiar le căutăm familiile, le chemăm, încercăm să facem în așa fel ca viața acestor oameni să nu mai fie pe stradă”, explică Felea.

Primul loc în care intri, când ajungi la Centru și ești nou, este o încăpere în care stai în carantină. Acolo ești deparazitat, spălat, curățat și mai apoi poți locui în camera ce ți-a fost destinată. Li se oferă pături, hârtie igienică, săpun, șampon, sunt verificați când se spală.

Luni seara erau câțiva bărbați în centru. Unul dintre ei era nou, venise de la Arad, unde lucrase la o mănăstire și mergea să-și vadă fiica, în altă parte a țării. Polițiștii l-au trimis în adăpost, pentru a nu îngheța în gară.

Frumos, înșelat și pe drumuri

 Îl cheamă Daniel Gheorghe Racolțea și are 40 de ani. E bărbos și are plete. Susține că, pe vremuri, a fost un bărbat frumos, dar viața l-a înrăit. Și faptul că l-a înșelat nevasta. Povestește, oricui vrea să îl asculte, cum a fost dezamăgit de persoana care i-a dăruit o fetiță.

”Eu am lucrat la o mănăstire la Arad, am stat în concubinaj cu doamna din Copșa Mică. Nu mai sunt cu ea de anul trecut, din februarie. Eu am luat-o pe ea cu doi copii din fosta căsătorie, când eram agent de pază. Și între timp doamna și-a găsit pe un domn cu cinci ani mai mare ca mine. Eu am 40 de ani, dar nu mi-am dat barba jos, că arăt mai tânăr. Eu am fost un bărbat frumos. Dar ea s-a cunoscut cu cineva și mi-a dat vestea în februarie, pe 14, de Ziua Îndrăgostiților. De atunci umblu prin țară, nu am un scop anume. Acum aștept pe cineva, să îmi trimită niște bani. De asta sunt aici, la Deva”, spune bărbatul.

Gheorghe Lăcătușu, zis ”Farfurie”: ”Am amendă, înseamnă că exiști și îmi faci buletin”

 Gheorghe Lăcătușu, zis ”Farfurie”, are 67 de ani. Adesea putea fi văzut cu doi câini după el, umblând fără scop pe străzile Devei. Anul acesta se împlinesc 27 de ani de când doarme sub cerul liber în capitala de județ a Hunedoarei.

Se află în centru și suferă că nu l-au lăsat, adesea, să vină cu cei doi căței după el. Pe unul l-a dat unei femei cu inimă mare, înainte de a intra în spital, ”ca să nu moară de foame și să nu fie singur”, fiindcă se interna în spital. Farfurie și-a rupt piciorul și i s-a vindecat așa, în timp ce stătea pe cartoane, în gara din Deva.

Al doilea câine ”a fugit după prietenul lui, un cățel alb”. Ne povestește cum s-a întâmplat și aflăm, astfel, că bătrânul este și un om credincios.

”Miercuri, înainte de Crăciun, m-am împărtășit și m-am spovedit. Și l-am legat în curtea bisericii de banca aia. A venit un cățel alb, erau prieteni, i s-a rupt cureaua și s-a dus după prietenul lui. Mi-a spus femeia de la lumânări că a plecat cățelul. Sper că e bine. Mi-e dor de el”, se destăinuie bătrânul.

Cum a ajuns să locuiască pe străzi? Un nepot l-a dat afară. Și el nu și-a mai revenit niciodată. Lucrează pe unde apucă și, din 2010, nu mai avea buletin, până într-o zi, când l-a învățat un polițist cum să facă.

”M-a înhățat un domn de la poliție, mi-a dat amendă și în baza ei mi-am făcut buletin. Că amenda asta arăta că eu exist. Am amendă, înseamnă că exiști și îmi faci buletin”, zâmbește bătrânul.

”Înregistrează bine, domniță?”

 Farfurie se ferește să vorbească despre viața lui pe străzi, despre cât îi este de greu. Îi dau lacrimile, în timp ce-și mângâie barba lungă și mă întreabă, uitându-se în ochii mei: ”Înregistrează bine, domniță? Ce să îți spun? Îți spun numai că, la aproape tot pasul, îmi este frică. La tot pasul te pândește o ispită. Să știi că eu, noaptea, nu umblu pe drumuri. Au loc tâlhării. Sunt tineri care te batjocoresc. Nu au ce să îți fure, dar își bat joc de tine, îți dau cu piciorul în cap și cine mai știe ce. Prefer să mă feresc de ei”.

Colegul lui de cameră este Ion. Stă pe străzi de 11 ani, de când a fost dat afară din casa în care locuia, în urma datoriilor mari. I-au murit părinții și nevasta, unul după altul. Nu și-a mai revenit niciodată. Colindă străzile Devei și trăiește din mila altora, muncește pe unde apucă. Nu cerșește. E mult prea mândru pentru asta. Uneori e prea mult să lupți pentru a te pune pe picioare, pentru a fi ”în rând cu lumea”.

”Oricum nu-și permit să facă prostii, mai ales când sunt boschetari”

 De la adăpost, mă întâlnesc cu doi polițiști locali. Ei au drept sarcină, pe gerurile astea, să patruleze, noapte de noapte, după oamenii străzii, să îi trimită la adăpost. Sau, în cazul în care aceștia nu vor, să verifice dacă sunt bine.

”Umblăm după ei în fiecare noapte, iar când îi găsim, îi trimitem la centru. Dar sunt și care refuză să meargă acolo, preferă să stea sub cerul liber, chiar dacă este atât de frig afară. Noi știm unde stau ei, le ținem o evidență anume. Oricum, nu-și permit să facă prostii, mai ales când sunt boschetari”, mă informează Corneliu Bulzan, polițist local.

Călin Orbonaș, și el tot polițist local, povestește cum unii dintre ei nu se spală cu lunile: ”L-am întrebat pe unul: de când nu te-ai mai spălat? De un an jumate. De un an jumate nu a pus apă pe el. Cică le slăbesc din puteri”.

”Dacă mor, Dumnezeu să mă ierte! O fi cineva care mă va îngropa”

 Tot vorbind, ajungem într-un loc din centrul Devei. Acolo, lângă un bloc, există un adăpost improvizat de Alexandru Câmpeanu, de 63 de ani. Are cartoane, placaje și speră să se apere de frig, învelindu-se cu plapume și haine groase, primite în dar de la oameni. Nu cerșește, ci își câștigă existența făcând curățenie în  fața magazinului lângă care se află adăpostul lui.

Nu vrea să meargă la centrul de noapte, fiindcă nu vor să-i dea o cameră în care să stea singur. ”Eu nu mă duc acolo, că mă pun în cameră cu alții. Și eu nu vreau să fiu cu alții, vreau să fiu singur. Am bagaje și nu mă lasă să le iau cu mine. Și mai bine nu mă duc. Dar mi-au zis niște oameni că mâine mă duc la spital. Și acolo o să îmi facă baie, mă bărbieresc și nu mai trebuie să merg la frizerie, că acolo costă 150 de mii. Eu nu m-am mai spălat din mai, ca să știți. Eu aici am plapumă, am haine pe dedesubt, am saltele de burete, mă învelesc, am o bondă care îmi ține cald și mai pun o pătură peste mine”, spune Alexandru Câmpeanu.

Copii nu are, iar soția i-a murit anul trecut. De frig. Era și bolnavă. 28 de ani au fost căsătoriți și stăteau într-o garsonieră dintr-un cartier mărginaș al Devei. Până au venit unii care i-au spart casa și au pus stăpânire pe ea.

”Soția a murit anul trecut, în decembrie, de frig, când o fost frigul mai mare. De frig o murit, i-au înghețat picioarele, i s-au făcut ca buturugile de sus în gios. Și nu o vrut să meargă la spital. O zis că la pensie. ”Tu, i-am zîs, e târziu până la pensie! O să mori, tu! Și mă lași singur”. Așa o fost. De când o trăit Ceaușescu ne-am luat. Și uite cum am ajuns. Acasă, în garsonieră, nu mă mai întorc, că au venit țiganii și au spart tot. Și dacă mă duc, mă iau, mă bat, îmi leagă căluș la gură, îmi fură banii și mă batjocoresc. Mai bine stau aici. Că, dacă mor, Dumnezeu să mă ierte! O fi cineva care mă va îngropa”, povestește bătrânul, dintr-o suflare.

Supărarea lui cea mai mare nu e că nu are casă, ci puricii: ”Ăia de câine sunt răi. E una pe aici cu un câine, mă umple de purici de cîine. Ăia sunt cei mai ai dracului. Dar puricii mor la frig și eu las deschis aici, să intre frigul și să moară. Pe mine asta mă supără cel mai tare acum, puricii de la cânele lu` aia. Nu frigul, nu zăpada”.

De la Alexandru Câmpeanu mergem în zona gării. Acolo, sub cerul liber, un om este înfofolit într-un pat improvizat. Polițiștii se duc la el, încearcă să îl trezească, pentru a-l convinge să meargă la adăpost. Bărbatul mișcă de sub plăpumi, dar în semn de refuz. Vrea să fie lăsat în pace, în adăpostul lui. Nu vrea mila primăriei.

Mai facem câteva ronduri, cu polițiștii locali, după care eu ajung acasă la mine. Căldură, curățenie, apă fierbinte, mâncare și pisici. Și la o viață de care adesea m-am plâns, care mi s-a părut a fi nedreaptă. Și-mi amintesc toate fețele boțite de frig, amărăciune, sărăcie, întâlnite în cale. Și-mi promit c-o să mă plâng mai puțin. Până data viitoare, când se va așterne uitarea peste experiența de luni seara…

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

trei × cinci =

ACTUALITATE
A murit scriitorul hunedorean Eugen Evu         Viceprimarul din Bănița a fost condamnat. Rechizitoriul accidentului în care a murit un motociclist         Brandul Sense lansează campania aniversară „10 ani de modă românească”         Uniunea Națională a Notarilor Publici din România – Ziua Porţilor Deschise         Premierul Mihai Tudose se va afla într-o vizită de lucru în Hunedoara         Sentință definitivă pentru bătăușii din centrul Devei         Jandarmii montani au fost testați în Cheile Tăii         Ștafeta Veteranilor va trece prin Deva         Situația contractelor de deszăpezire pentru drumurile naționale din vestul țării         Cum a evoluat în 25 de ani populaţia marilor oraşe din judeţul Hunedoara         Decembrie ’89 pe mai multe voci         Rectorul Radu Sorin este cel mai bine plătit profesor din Hunedoara         Tomograf nou achiziționat de Spitalul din Hunedoara         Bine că ești tu deștept! Alegeri în Deva. Conspirație, transpirație și clăbuci         Liviu Gabriel Dumitru va fi noul șef al Școlii de Agenți din Cluj – Napoca         Copil accidentat grav după ce s-a electrocutat pe un pod din Hunedoara         Intensificarea traficului de pasageri pe Aeroportul din centrul ţării         Ministrul Carmen Dan a convocat comisia tehnică centrală pentru alegerile parțiale din luna noiembrie         Un bărbat de 71 de ani s-a urcat băut la volan și a produs un accident         Hoți care au devastat calea ferată prinși de Poliție