DESTINE EXEMPLARE. Ruben Bucoiu: „Regret cel mai mult momentele când nu am avut curaj să fac ceea ce e important pentru mine”

A absolvit, mai întâi, specializarea sculer-matriţer, la Liceul Industrial “Tractorul” Braşov. Abia mult mai târziu şi-a găsit drumul. În urmă cu zece ani, a venit la Hunedoara, via Oradea, unde a făcut facultatea. Acum oraşul acesta de provincie a devenit pentru el “acasă”. E locul unde scrie poezie existenţialistă şi unde tocmai și-a lansat cel de-al doilea volum: “Ochiul în plus”.  Cartea a apărut cu sprijinul Sindicatului Învăţământ Preuniversitar Judeţul Hunedoara, după ce Ruben Bucoiu a câştigat concursul de manuscrise “Magister 2015”.

 

Poezia înseamnă a învăţa să nu scrii ca alţii

 

“Nu mă realizez pe deplin niciodată pentru că am o părere din ce în ce mai bună despre viaţă”, scrie poetul, în noul său volum, citându-l pe Nichita Stănescu, în încercarea lui de a se debarasa de „stilul vechi” de a scrie: „Nu e uşor. Trebuie să intri în ateliere, să te laşi criticat. Sigur, e un proces necesar, dacă vrei să progresezi. Acum, e adevărat că, în materie de poezie, gusturile sunt diferite, în funcţie de ce a citit lectorul până la momentul respectiv. Poezia are foarte multe definiţii, una singură nu se potriveşte tututor”, spune Ruben Bucoiu. “îmi creşte mereu câte un ochi/ te miri unde/ în capătul pixului/ de mi se pare că-n loc de pastă folosesc privirea/ ca să străbat coastele cuvintelor până-n inimă. apoi admir tot pulsul/ priveliştea/ fără să mai respir/ cocoţat într-un vârf de ac/ ca pe-un everest personal.” Aşa sună unul dintre poemele-emblemă ale noului volum semnat de profesorul hunedorean. E convins că poezia e un mod în care cuvintele şi frumuseţea lor rezonează cu el şi cu felul său de a vedea lumea. „Măsurătorile cu care e evaluată poezia se schimbă: de la o epocă la alta, de la un curent literar la altul. Şi atunci ce a însemnat poezie acum un secol, să zicem, nu mai înseamnă poezie astăzi. Eu, pe de altă parte, dacă mă apuc să citesc poezie şi să scriu în stilul lui Eminescu, lumea va începe să râdă. Poezia presupune, însă, nu a învăţa să scrii, ci a învăţa să nu scrii ca alţii. Ăsta e lucrul cel mai greu de făcut. Pentru că poţi citi, să zicem, mult Eminescu şi să te apuci să scrii, desigur, nu la valoarea şi la adâncimea lui, ci în stilul respectiv. Dar dacă dau totul la o parte şi încerc să scriu ca şi cum nimeni n-ar citi încercările mele poetice – rămâne de văzut dacă vor fi considerate poezie sau nu – cred că scrisul acela e mult mai de valoare”, mărturiseşte hunedoreanul.

 

Sculer-matriţer la benzinărie

 

Drumul său ână la poezie nu a fost unul ţintit. A străbătut mai multe sinusoidale, până să ajungă aici, a trecut prin mai multe „site”, cum le spune chiar el. „Eu sunt din Prejmer şi am făcut liceul industrial la Braşov. Specializarea era “sculer-matriţer”, deci chiar niciun fel de legătură cu înclinaţiile mele, dar am ales ca un adolescent inconştient. Mama şi tata nu au prea ştiut să mă îndrume, dar la finalul liceului, am constatat că nu am nimic de-a face cu industria, cu fierul, ciocanul şi freza. La specializarea asta de sculer-matriţer, de altfel, ajunsesem pentru că ne distribuiseră astfel. Apoi am lucrat la o benzinărie vreme de patru ani. Am avut foarte mult de a face cu oamenii şi mi-am învins frica, pentru că acolo erau tot felul de persoane. Apoi am aflat de un club de engleză, la care am mers cu mai mulţi prieteni. Mi-a plăcut mult şi atunci mi-a venit ideea de a deveni prof’ de engleză. Şi, pentru că mă plictisisem de vândut benzină, m-am dus la Facultatea de Litere, specializările engleză şi teologie baptistă”. Ar fi putut să studieze limba şi literatura română, dar a considerat engleza mult mai provocatoare. Îţi poate înşira pe loc zece motive pentru care e bine să înveţi engleza şi adaugă că, în mod cumva neaşteptat, deşi ar fi putut să se întoarcă la Braşov, „lucrurile s-au legat la Hunedoara”. S-a căsătorit aici şi a rămas. Niciodată nu s-a simţit izolat sau însingurat. Asta e una dintre libertăţile scrisului: „dacă nu poţi să vizitezi Parisul, poţi să citeşti o carte despre Paris şi e, aproape, ca şi cum l-ai vizita. Acum, şi faptul că sta în Hunedoara este o alegere. Pe care mi-am asumat-o”.

 

Călăuză pe timp de criză

 

A ajuns profesor şi la fosta Şcoală Generală Numărul 12 din Hunedoara, o şcoală cu foarte mulţi copii din familii sărace sau cu tot felul de probleme, după ce a optat pentru şcoala asta pe criterii geografice: era mai aproape de casă. Să fie dascăl acolo, însă, s-a dovedit a fi, mai apoi, o provocare: „În cariera asta de dascăl trebuie să ai vocaţie: la fel ca popii sau doctorii. Dacă nu ai vocaţie şi nu-ţi place ce faci, lasă-te şi apucă-te de altceva! Pentru că, altfel, te faci şi pe tine nefericit, şi pe copiii cu care lucrezi. Oamenii simt şi copiii chiar mai mult decât noi. Ei simt dacă îţi place de ei. Dacă nu îţi place, se închid şi nu mai poţi lucra. După ce ajungi să-i cunoşti, constaţi că părinţii sunt divorţaţi, mama e plecată în Spania, bunica e bolnavă, nu face nimeni temele cu el, cartierul e aşa cum este… După ce am înţeles cum stau lucrurile astea nu am mai fugit de ei. Am încercat să fiu şi prietenos, şi aspru, să ţin cumva lucrurile în echilibru. Chiar îmi spunea o colegă, la început, că e curioasă dacă voi reuşi. Iată că sunt dascăl la Şcoala 12 de aproape zece ani şi am avut ocazia să plec, dar nu am vrut. Din păcate, pe lângă problemele copiilor de acasă, se adaugă şi fluctuaţia foarte mare a personalului. Anul ăsta copilul se obişnuieşte cu un profesor, anul viitor dascălul pleacă şi vine altul… Copiilor le lipseşte continuitatea şi sunt bulversaţi. Foarte puţini dintre elevii Şcolii 12 reuşesc să depăşească toate crizele astea şi să ajungă la facultate, de exmplu”, mărturiseşte profesorul de limbă engleză.

 

„Ceva de spus, de simţit, de gândit”

 

Poate că a încercat să îi înţeleagă pe elevii săi, tocmai pentru că el a avut parte de o copilărie frumoasă: „Noi eram cinci fraţi: patru fete şi eu. Ne jucam foarte mult pe stradă tot felul de jocuri: „Raţele şi vânătorii”, „Telefonul fără fir”, „De-a v-aţi ascunselea”… Cu o cutie ne jucam toată ziua, până seara târziu… Nu devin nostalgic, pentru că ştiu că nu se mai întoarce copilăria, dar… a fost foarte frumos!” Dacă vorbeşte despre „Ochiul în plus” spune că ochiul acesta e felul său de a vedea, adăugat felului cititorului de a vedea. „O perspectivă. Până la urmă, poezia mea nu e poezia mea, ci amestecul dintre ceea ce am reuşit eu să scriu şi ceea ce a reuşit cititorul să înţeleagă. Când cineva citeşte o carte, nu rămâne cu ceea ce a scris autorul, rămâne cu ceea ce a înţeles. Eu nu cred în momentul inspiraţiei sau în muză. Cred că poţi scrie oricând, pentru că întotdeauna ai ceva de zis, de simţit, de gândit. Eu scriu mai întâi de mână, pe un caiet. Mi-ar plăcea să scriu la o cafenea, în mijlocul străzii. Pot citi şi scrie în autobuz, în tren… Aglomeraţia nu mă deranjează. În schimb, au fost mai multe momente în care am simţit că m-a prins cursa asta a fricii şi mi-a fost teamă de reacţiile oamenilor, de a greşi, de a fi criticat. În timp, am observat că regret cel mai mult momentele când nu am avut curaj să fac ceea ce e important pentru mine sau ce simt eu că ar fi bine să fac. A trăi pentru a te simţi împlinit, în perspectiva asta lungă, înseamnă să trăieşti cu curaj, având mereu în vedere ce e cu adevărat valoros pentru tine.”

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

19 + optsprezece =

ACTUALITATE
Ce soartă va avea Pasul Vâlcan, zona turistică pustie dotată cu telegondola de 33 de milioane de lei         Ludovic Orban: „Nu voi tolera coconul acela care se formează în jurul fiecărui lider”         Accident într-o intersecție din Deva         Povestea fostului securist din fruntea minerilor care a condamnat România la CEDO         Percheziții la traficanți internaționali de țigări         Un polițist a salvat un tânăr de la sinucidere         Povestea marii tragedii aviatice din 1940: „Erau peste tot morţi, mutilaţi în modul cel mai îngrozitor”         Șofer căutat de Poliție după un accident         Accident rutier pe Calea Zarandului         SĂPTĂMÂNA POMENILOR. Danii de peste patru milioane de lei pentru ONG-iştii hunedoreni         MICII DUMNEZEI DE LA ŢARĂ. Primarul Mihai Irimie (PNL) lasă Şoimuşul pe sec         HUNEDOARA LIRICĂ, SCHIMBARE ÎN PROGRAM. Municipiul Hunedoara va avea două seri de festival         Fostul dealer al brățărilor dacice din Sarmizegetusa Regia a fost trimis în judecată         Ultimele pregătiri pentru deschiderea Ștrandului Corvina         Hoțul de la Castelul Corvinilor a cerut eliberarea         EVENIMENT. Dan Radu Ruşanu, ultima apariţie pe scena publică a judeţului Hunedoara         DAN RADU RUŞANU, ULTIMUL SFAT „Faceţi Conurbaţie. Altfel, ajungeţi în Ochiul Ciclonului, locul unde nu se întâmplă nimic”         Jaful din Castelul Corvinilor: trei săptămâni de anchetă, 1 la sută din prejudiciu recuperat         ANDRONACHE S-A ŢINUT DE VORBĂ. Hunedoara lirică ia locul locul Operei Nights         Câinele campion, dresat de un jandarm