O clădire imensă din beton, lăsată fără ferestre, porți, uși și fără cablurile electrice a rămas abandonată pe un deal, la câteva sute de metri de Castelul Corvinilor. Construcția a funcționat până în 2010 ca depou pentru vagoanele și locomotivele „mocăniței hunedorene”, trenul de cale ferată îngustă care circula încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea pe ruta Hunedoara – Govâjdie. Din 2009, când linia ferată a fost casată, nicio autoritate nu a mai putut opri distrugerile clădirilor părăsite pe marginea ei. Vechiul depou, lăsat fără pază, a fost devastat de hoții de fier și de materiale de construcții, apoi a devenit un loc unde localnicii depozitează gunoaiele menajere. Clădirea, încă impunătoare, mai păstrează amintiri ale locului unde erau reparate și întreținute garniturile.
În ultimii ani, localnicii au făcut o mulțime de apeluri către autoritățile din județul Hunedoara, cărora le-au cerut să repună în valoare linia de cale ferată îngustă, fostă industrială, pe care însă de această dată să o transforme într-un obiectiv turistic. Vechea mocăniță circula pe un traseu spectaculos al munților Hunedoarei și avea ca destinație Furnalul de la Govâjdia, unul dintre cele mai vechi furnale din Europa păstrat aproape intact. Administrațiile locale au promis că vor accesa fonduri europene, dar nu au realizat proiectele așteptate, iar în prezent, un astfel de obiectiv, de repunere în valoare a mocăniței, pare imposibil.
Linia de cale ferată îngustă de la Hunedoara a fost construită la sfârşitul secolului XIX, fiind una dintre cele mai vechi din Transilvania. Povestea căii ferate care lega Hunedoara de Ţinutul Pădurenilor a început în 1899, iar investiţia a fost inaugurată în 29 septembrie 1900. Calea ferată, înfiinţată pentru transportul călătorilor şi al minereului de fier, a fost realizată de societăţile austriece „Gfrerer”, „Schoch” şi „Grossmann”. Pornea de la Hunedoara, trecând prin valea Zlaştiului, valea Govăjdiei şi e valea Retişoarei, având staţia finală în Retişoara (Ghelari). Avea o lungime de 16 kilometri iar de la inaugurare a funcţionat aproape neîntrerupt timp de peste un secol. În 1990, la depou lucrau 120 angajaţi cu tot cu personalul de întreţinere, manevranţi şi mecanici. Declinul combinatului siderurgic a pecetluit soarta liniei de cale ferată îngustă. Din 2009, ultimii kilometri ai tronsonului feroviar au fost dezafectaţi, iar materialul a fost dat la fier vechi sau revalorificat în construcţii. Vagoanele şi locomotivele care au aparţinut vechilor uzine au fost casate şi vândute, iar în final au ajuns în patrimoniul unor societăţi din afara ţării ori au fost topite. În prezent, din tronsonul feroviar al cărui punct de pornire din Hunedoara era o zona Castelului Corvinilor a rămas doar terasamentul, două tunele şi ruinele viaductelor şi podurilor.