De la glorie la ruină: cum vedeau cetatea Devei călătorii străini în Transilvania

Astăzi unul dintre cele mai importante obiective turistice din judeţ, cetatea a trecut prin perioade de glorie, dar şi de decădere.

 

 

Descrisă de un număr relativ mare de călători străini care au poposit la Deva în ultimele trei-patru sute de ani, importanţa istorică a cetăţii Devei este, incontestabilă. De la simple cugetări subiective, uneori chiar romanţioase, până la descrieri amănunţite, care aduceau cu adevărate inventare sau care erau inventare propriu-zise, Una dintre cele mai ample descrieri a cetăţii este făcută într-un inventar care a fost realizat în 1640, într-un moment când starea cetăţii era una dintre cele mai proaste. Era perioada în care Maria Szechy, văduva lui Ştefan Bethlen, decide să vândă domeniul principelui Gheorghe Rakoczy. În acest interval, cetatea trecea printr-o perioadă nu foarte fastă: era destul de deteriorată, în condiţiile în care nu mai beneficiase de mult timp de reparaţii, garnizoana era puţină, iar armamentul acesteia, învechit: „În faţa porţii inferioare se află o terasă din lemn, în stare proastă, ce se sprijină pe două picioare din piatră. La poartă se merge pe un pod din lemn. (… ) În interior se află case de paznici în stare proastă. În interior sunt sobe de teracotă în stare foarte proastă.” Deşi nu toată cetatea este într-o stare deplorabilă, descrierea care alătuieşte inventarul, semnat de Veress Endre, mai vorbeşte despre mobilă veche şi geamuri sparte.

 

„O cetate puternică, închisoare de stat”

În 1790 Jenne Lebprech face o călătorie pe Dunăre şi prin Ţările Române, ajungând şi la Deva, în anul 1786. Iată ce nota acesta: „(Deva este n.r.) un târg cu populaţie mică, lângă un munte în vârful căruia se ridică o cetate puternică, pe care o zăreşti încă de la depărtare şi care, pe vremuri, atunci când Banatul timişorean mai era încă sub stăpânire turcească, se numea cheia Transilvaniei, iar acum era vorba să fie transformată în închisoare de stat, ca cetatea de lângă Graz, Spielberg sau Kufstein din Tirol. Lucrările, însă, au fost din nou oprite.” Directorul unei trupe de teatru din Pressburg (stăzi capitala Slovaciei, Bratislava), Christoph Seipp, face şi el mai multe călătorii în Transilvania. Prima va avea loc în 1782, iar Christoph Seipp notează că „Deva poseda, şi ea, o cetate puternică pe un vârf de deal. Cea mai mare parte din oraş şi ţinutul înconjurător aparţine familiei contelui Haller. Cetatea, împreună cu locuinţa comandantului, sunt imperiale.”

 

Drumuri proaste şi o cetate renumită în istoria Transilvaniei

Un colecţionar de antichităţi şi mineralog englez, Edward Daniel Clarke, ajunge în Deva în 1802, venind dinspre Ţara Românească spre Banat. Clark se îndreaptă spre Deva dinspre Orăştie, constată starea proastă a drumurilor şi notează că fortăreaţa „a fost construită pe vremea lui Augustus sau poate Traian”. Englezul ajunge la această concluzie, ca urmare a numărului foarte mare de monezi romane, dar şi medalii, şi care puteau fi cumpărate, odată ce ajungeai la Deva. În 1813 Lucas Joseph Marienburg publică, la Sibiu, o lucrare de geografie în care descrie cetatea în detaliu: „Pe dealul din apropierea oraşului este aşezată cetatea Deva, atât de renumită în istoria Transilvaniei. Aceasta a servit, în timpurile mai vechi, când ca închisoare de stat, când drept loc de refugiu. Pentru ambele situaţii ridicarea ei nu a fost rău aleasă. Pe dealul abrupt se poate ajunge în cetate doar pe un drum în spirală, care înconjoară dealul până la vârf. Spre bază, drumul este protejat de un drum gros şi o poartă. (…) În cetate se ajunge peste un pod mobil, care pleacă de pe o stâncă a dealului şi se sprijină pe stâlpii zidiţi. Cu câţiva ani în urmă era bine protejată. La poalele dealului, spre şosea şi spre Mureş, era amenajată o redută mare şi bună, care cuprindea locuinţa comandantului, magazia de aprovizionare şi brutăria. Rafturile pentru fructe erau mari, iar casa de provizii avea 12 cuptoare de copt pâine. Înspre târg, cetatea are ziduri solide, iar peste şosea, erau bastioane.”

 

Salvată de la ruinare de împăratul Francisc I

Potrivit celei mai recente monografii a Devei, apărută chiar anul trecut la Editura Emia, în secolul al XIX-lea, cetatea părăsită avea să fie salvată de împăratul Francisc I, care, împreună cu soţia sa, Carolina Augusta, face o vizită în Transilvania, în 1817. La puţin timp după aceea, împăratul avea să ordone începerea lucrărilor de restaurare, care au durat nu mai puţin de 12 ani! Restaurarea iniţiată de împăratul Francisc I avea să fie încheiată abia în 1829. În 1824, preotul Robert Walsh călătoreşte prin Transilvania, pe parcursul traseului său către Constantinopol, unde era capelan al ambasadei britanice. În 1828 scrie despre călătoria sa în lucrarea „Narative of a Journey From Constantinople to England”, pe care o publică, la Londra: „Clădită pe culmea unui deal conic foarte înalt şi abrupt, care domina Deva, şi ale cărui coaste erau îmbrăcate în păduri până sus, unde răsărea din ele castelul… Turnul era ruinat, dar zidurile incintei erau perfecte. Înăuntru era cantonată o companie de soldaţi. (… ) Tot dealul mai este folosit, şi astăzi, ca cetate. Baza sa este înconjurată de bastioane şi întărituri de pământ. Intrarea se face din partea oraşului, pe o poartă întărită şi boltită.” Un alt prelat Nathaniel Burton, scrie în 1937, că Deva este „aşezată la poalele unui amfiteatru de dealuri. Cetatea puternică (aşezată în vrârful unuia dintre  ele n.r)  poartă un nume din cea mai îndepărtată antichitate, fiind, de bună seamă, construită de romani, pentru a ţine Dacia sub ascultarea lor.” 15 ani mai târziu după restaurarea dispusă de împăratul Francisc I, Ferdinand al V-lea, dispune întărirea cetăţii cu un zid care să reziste armelor de artilerie moderne. Mai mult, de acum înainte opt bărbaţi urmau să alcătuiască garda cetăţii.

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

13 − trei =

ACTUALITATE
Ludovic Orban: „Nu voi tolera coconul acela care se formează în jurul fiecărui lider”         Accident într-o intersecție din Deva         Povestea fostului securist din fruntea minerilor care a condamnat România la CEDO         Percheziții la traficanți internaționali de țigări         Un polițist a salvat un tânăr de la sinucidere         Povestea marii tragedii aviatice din 1940: „Erau peste tot morţi, mutilaţi în modul cel mai îngrozitor”         Șofer căutat de Poliție după un accident         Accident rutier pe Calea Zarandului         SĂPTĂMÂNA POMENILOR. Danii de peste patru milioane de lei pentru ONG-iştii hunedoreni         MICII DUMNEZEI DE LA ŢARĂ. Primarul Mihai Irimie (PNL) lasă Şoimuşul pe sec         HUNEDOARA LIRICĂ, SCHIMBARE ÎN PROGRAM. Municipiul Hunedoara va avea două seri de festival         Fostul dealer al brățărilor dacice din Sarmizegetusa Regia a fost trimis în judecată         Ultimele pregătiri pentru deschiderea Ștrandului Corvina         Hoțul de la Castelul Corvinilor a cerut eliberarea         EVENIMENT. Dan Radu Ruşanu, ultima apariţie pe scena publică a judeţului Hunedoara         DAN RADU RUŞANU, ULTIMUL SFAT „Faceţi Conurbaţie. Altfel, ajungeţi în Ochiul Ciclonului, locul unde nu se întâmplă nimic”         Jaful din Castelul Corvinilor: trei săptămâni de anchetă, 1 la sută din prejudiciu recuperat         ANDRONACHE S-A ŢINUT DE VORBĂ. Hunedoara lirică ia locul locul Operei Nights         Câinele campion, dresat de un jandarm         Accident grav pe DN 76, provocat de un tânăr