Cum trăiau vacanţele de vară campionii Toma Coconea, Marieta Ilcu Răileanu şi antrenorul Nicolae Forminte

Astăzi absolvenţii clasei a opta vor intra în vacanţă, iar de săptămâna viitoare toţi elevii vor spune adio încă unui an şcolar. Totuşi, ce însemnau vacanţele pentru sportivii hunedoreni care mai sunt copiii doar în suflet şi cum erau petrecute acestea în urmă cu 20 sau 30 de ani?

 

Toma Coconea, vice-campion mondial la trasee de aventură şi parapantă: faţă-n faţă cu ursul capatin

„Întotdeauna am avut înclinaţii spre natură şi o viaţă aşa… mai agitată. Mereu mi-am dorit să fac cât mai mult, iar în vacanţele de vară mergeam adesea pe munte. Am mers la munte încă de pe la 10-12 ani, adesea cu copii mai mari decât mine. Uneori, vara mergeam la bunici, într-un sat aflat la 10 kilometri de Braşov – Zizin-Purcăreni. Şi acolo, tot aşa, o zonă de deal, aşa că băteam toată ziua coclaurii cu prietenii. Niciodată nu mi-a fost frică de pericolele din poveştile copilăriei, deşi animale sălbatice întâlneam adesea pe dealuri şi prin păduri. Am văzut adesea vulpi, odată am dat peste un urs în zmeuriş… Însă eu nu am considerat niciodată că animalele sălbatice sunt… sălbatice. Dacă tu îţi vezi de treaba ta, vor face şi ele acelaşi lucru. Aşa am făcut şi cu ursul care se afla la vreo 100 de metri de mine”, povesteşte campionul Toma Coconea. Sportivul adaugă că şi astăzi, pe traseele de schi de tură pe care le parcurge, întâlneşte animale sălbatice, deşi nu atât de frecvent cum se întâmpla în copilărie. Adaugă că vacanţa mare venea cu bucuria că a scăpat de matematică, una dintre materiile după care nu se dădea în vânt. Iubea, în schimb, biologia şi geografia. „Mi-a fost tare dragă învăţătoarea noastră din clasele primare, doamna Matei, iar mai târziu profesorul de geografie Dorin Calman, de la Liceul Economic din Petroşani. De altfel, după ce, pe la 14 ani am descoperit Clubul de Orientare Turistică, iar apoi m-am apucat de paratantism, «i-am zburat» pe mulţi dintre profesorii mei. Căpătaseră încredere în mine şi le-a plăcut foarte mult! A fost o bucurie să ne amintim ce băiat… obraznic eram eu (râde) şi cum ieşeam mereu din clasă pe geamul de la parter”, se amuză petroşăneanul.

 

Nicolae Forminte, fostul coordonator al echipei naţionale de gimnastică feminină: vacanţă la Marea Neagră

„Mă număr printre românii privilegiaţi pentru că, eu fiind constănţean, vacanţa de vară era o întreagă sărbătoare, pe care o aşteptam cu mare nerăbdare. Locuiam în apropierea gării, iar pentru a ajunge la mare aveam de parcurs o distanţă de 5-6 staţii de troleibuz. Oricum, la vârsta aceea, făcând gimnastică, primeam cadou câte o pereche de tenişi negrii, chinezeşti, cu talpă verde, îi ţin minte şi acum şi era o adevărată distracţie să aleg de la gară până la plaja Modern pe jos, iar după aceea să mă răcoresc în mare. Pe de altă parte, vacanţea mea însemna şi o mulţime de cantonamente, efort făcut cu mare dragoste de sport şi de dascălul meu, pe vremea aceea, Cornel Dinescu. Cantonamente se mai făceau şi la munte: în zona Valea Prahovei, am fost la Târgu-Mureş… Totuşi, marea, pentru constănţeni, în permanenţă a fost o bucurie şi continuă să fie, deşi eu numai sunt la vârsta la care să gust cu intensitate această plăcere. Oricum, din 1992, stau mai mult pe la Deva”, mărturiseşte antrenorul echipei de gimnastică a României, Nicolae Forminte. Spune că distracţiile adolescenţii şi tinereţii însemnau bălăcelile nesfârşite în piscinele de pe malul Mării Negre, dar şi o experienţă deosebită ca recepţioner. „Mama e din zona Ardealului, din Mediaş, tata e din Câmpulung Moldovenesc, dar la bunici mergeam foarte rar. Nu avea rost să plec din Constanţa în vacanţa mare, pentru că toată lumea tocmai ce venea aici. Am fost patru copii la părinţi: am o soră, plus doi fraţi adoptaţi, pentru că mama şi-a dorit întotdeauna să aibă patru copii. Însă ei erau mult mai mici, era o diferenţă de 15-16 ani între noi, aşa că vacanţele de vară eu nu le petreceam cu fraţii, ci cu prietenii”, îşi aminteşte Nicolae Forminte.

 

Marieta Ilcu-Răileanu, campioană mondială la săritura în lungime: vacanţe la ţară şi bucuria muzicii

„Până pe la 12 ani vacanţele le petreceam la ţară, la bunici: Darabani, în judeţul Botoşani. Era o splendoare: joacă pe iarbă, la cireşe, la dude… După ce am început să mă ţin serios de sport vacanţele însemnau mai mult cantonamente şi doar, foarte rar, o lună întreagă de vacanţă. După liceu aveam doar o săptămână de vacanţă, când reveneam la Hunedoara şi, de abia când am terminat cu sportul de performanţă, în 1997, am putut vorbi de vacanţe, însă nici atunci, pentru că o vacaţă mare adevărată un antrenor nu prea poate să aibă niciodată. Şi acum, abia ce ne-am întors cu şase medalii de la Campionatele naţionale, iar competiţiile vor continua până la sfârşitul lunii iulie”, povesteşte atleta, care a fost adoptată de Hunedoara pe când abia împlinise o lună de viaţă. „Părinţii mei sunt din Botoşani şi, chiar dacă s-au mutat la Hunedoara cu serviciile, au păstrat casa din Darabani, unde mergeam noi, cei opt copii, şi ne bucuram de vacanţă. Noi am fost o familie muzicală. Tata avea o vioară a lui, eu aveam vioara mea, la noi în casă se cânta la acordeon, la chitară… Era o nebunie! Una dintre surorile mele chiar a făcut Conservatorul şi chiar eu am studiat vreo trei ani la şcoala de muzică. Îmi amintesc că mergeam la şcoală cu doiul (n.r. autobuzul numărul 2), puneam vioara jos, dar până la şcoală vioara mea ajungea de colo-colo în autobuz şi mereu mă repezeam s-o prind, să nu cadă pe scări. Când ajungeam la şcoală profesorul îmi spunea: „Vai, Marieta! Te-a lăsata tata să vii la şcoală cu vioara neacordată?!” (râde) Nu ştia el că vioara mea era hodorogită de autobuz la toate curbele din oraş! Apoi m-am lăsat de muzică şi am fugit la stadion. Surorile mai mari mă certau, dar până la urmă n-au avut ce să-mi facă… În puţinul timp liber pe care-l aveam ca sportivă, că de vacanţe nu prea puteam să vorbesc, îmi plăcea să citesc. Imediat după ’90 am cumpărat o mulţime dintre cărţile care-au apărut pe piaţă. Era o sete uriaşă de lectură, iar în cele două ore de odihnă pe care le aveam alocate, dacă nu reuşeam să adorm, preferam să citesc.”

 

Comentarii FB

comentarii




Răspuns la “Cum trăiau vacanţele de vară campionii Toma Coconea, Marieta Ilcu Răileanu şi antrenorul Nicolae Forminte

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

unu × doi =

ACTUALITATE
Despre fericire și nu numai…         Petrecere de Haloween la bibliotecă         Accident rutier grav pe șoseaua Petrila – Jieț         Vagonul unui marfar a fost distrus într-un incendiu, la Simeria Triaj         Achitări în dosarul DIICOT al oamenilor de afaceri din Geoagiu, după un deceniu de anchetă și procese         A murit scriitorul hunedorean Eugen Evu         Viceprimarul din Bănița a fost condamnat. Rechizitoriul accidentului în care a murit un motociclist         Brandul Sense lansează campania aniversară „10 ani de modă românească”         Uniunea Națională a Notarilor Publici din România – Ziua Porţilor Deschise         Premierul Mihai Tudose se va afla într-o vizită de lucru în Hunedoara         Sentință definitivă pentru bătăușii din centrul Devei         Jandarmii montani au fost testați în Cheile Tăii         Ștafeta Veteranilor va trece prin Deva         Situația contractelor de deszăpezire pentru drumurile naționale din vestul țării         Cum a evoluat în 25 de ani populaţia marilor oraşe din judeţul Hunedoara         Decembrie ’89 pe mai multe voci         Rectorul Radu Sorin este cel mai bine plătit profesor din Hunedoara         Tomograf nou achiziționat de Spitalul din Hunedoara         Bine că ești tu deștept! Alegeri în Deva. Conspirație, transpirație și clăbuci         Liviu Gabriel Dumitru va fi noul șef al Școlii de Agenți din Cluj – Napoca