Cum întâmpinau hunedorenii iarna: tradiţii vii de Ovidenie

Deşi mare parte a obiceiurilor de altădată s-au pierdut, hunedorenii de la sate încă mai practică, secvenţial, tradiţiile de altădată.

Postul Crăciunului a început de o săptămână, iar credincioşii ortodocşi au celebrat sărbătoarea Intrării în Biserică a Maicii Domnului, marcată la 21 noiembrie. În lumea satului românesc i se spune şi Vovidenia sau Ovidenia. Cuvântul provine de la rusescul “văvedenie” (n.r. intrare). Etnologul hunedorean Marcel Lapteş spune că în calendarul popular, la fel ca în calendarul creştin, Postul Crăciunului însumează 40 de zile care presupun mai multe interdicţii alimentare şi fizice. „Spun asta pentru că vorbim, acum de sărbătoarea Ovideniei, o sărbătoare a luminii şi un prag de iarnă, în concepţia ţăranilor, care anticipă capul de iarnă hibernal de la 30 noiembrie, când începe iarna propriu-zisă. În spaţiul folcloric hunedorean termenul de Ovidenie aproape că nu se întâlneşte. El este, după cercetările mele, adus prin migraţie etnofolclorică din Moldova, Muntenia şi Oltenia”, explică etnologul.

O lumânare pentru cei fără lumină

În ciuda faptului că termenul de Ovidenie nu este unul specific pentru satele hunedorene, o mulţime de obiceiuri sunt legate de această zi, cunoscută aici sub denumirea de Intrarea Maicii Domnului în Biserică. „Ca sărbătoare a luminii, această zi distruge întunericul malefic al iernii, în care apar termenii proprii legendelor mitico-religioase legate de această zi, care sunt: prima apariţie, vederea şi văzul ca simbolistică fenomenală cosmică. Ţăranii leagă foarte mult această sărbătoare de puterea luminii. Însemnătatea ei este cu atât mai mare, cu cât intensitatea luminii începe să scadă, treptat. Magia văzduhului, în aceste condiţii, capătă formele cele mai variate. Cele mai multe sunt practici de apărare şi de propiţiere. Aşa sunt lumânările aprinse pentru copiii morţi nebotezaţi, oamenii care s-au înecat şi morţii care nu au avut parte de lumânări aprinse la trecerea în tărâmul celălalt. Tocmai de aceea, într-o asemenea zi, oamenii merg în cimitire şi aprind o lumânare pentru cei plecaţi”, adaugă Marcel Lapteş.

Cum să afli cu cine te vei mărita

Potrivit etnologului, descântătparele satului încep să vadă mai tare în această perioade, puterea lor este mai mare, iar descântecul se face în condiţii mai bune. Obiceiurile legate de Intrarea Maicii Domnului în Biserică, sunt legate, însă, mai ales de femei. „Una dintre informatoarele mele de pe Valea Mureşului îmi spunea că mai toate femeile din sat mergeau la biserică în această zi şi aprindeau lumini pentru copiii duşi pe a lume, morţi nebotezaţi, şi se făceau pomeni la săraci, «mâncare şi beutură», ca să liniştească morţii, astfel încât ei să aibă calea luminată. În unele sate din Ţara Zarandului se făcea, de Ovidenie, «privegherea apei» de către bătrânele descântătoare. Adică se ia apă pentru această zi şi se ţine pentru eventualele descântece. Iată ce spunea una dintre descântătoare: «Dacă pui un blid de apă în ziua Intrării Maicii Domnului şi o ţii până cătă zori, apa se face a mai bună pentru ochi, dureri de piept şi de cap, adică pentru diferite boli.» În platoul Luncanilor, în această zi, femeile nu aveau voie să bată rufele cu maiul, pentru că ziceau că, dacă le bat, spre seară se va lăsa ceaţa şi vor fi stârnite «ălea frumoase», adică ielele, care bântuie oamenii şi le fac rău. În Ţara Haţegului fetele mergeau la fântănă înainte de revărsarul zorilor, aprindeau o lumânare şi o puneau pe marginea fântânii, iar în oglinda apei se putea vedea ursitul, după cum povestesc bătrânele din Râu de Mori.

Vara lui 2017 va fi secetoasă

În Ţinutul Pădurenilor, în această zi, femeile trebuiau să ia din livadă o creangă cu şapte prune, una cu şapte mere şi una cu şapte alune. Toate fructele erau păstrate în cămară, pentru că se credea că «sunt bune de friguri, în tăt anu’». Mai mult, bărbaţii tăiau o oaie bătrână şi o agăţau pe potecile lupilor, cu credința că, sătui și ghiftuiți, lupii aveau să le lase în pace turmele de mioare, cel puțin până în toamna anului viitor, când o nouă ofrandă urma să le fie adusă. În satele de pe Valea Geoagiului, de la Gelmar, Bobâlna şi Boiu, femeile lucrează în această zi până la amiază. Dacă ar fi deăpăşit această perioadă, anul următor ar fi fost unul lipsit de spor în casă. De asemenea, sărbătoarea Ovideniei era u prilej pentru observaţii şi previziuni meteorologice: dacă afară era senin, cum a fost anul acesta, vara anului care ar fi urmat avea să fie una secetoasă. Dacă în ziua Intrării Maicii Domnului în Biserică aveau să fie nori negri, va fi mare pericol de boli, iar dacă va fi brumă şi zăpadă, iarna ar fi urmat să fie cumplit de geroasă. Etnologul Marcel Lapteș spune că, deși tradițiile de Ovidenie nu se mai practică în toată complexitatea acestora, fragmente de obiceiuri, încă mai pot fi întâlnite în satele hunedorene. Printre acestea se mai pot număra și astăzi aprinderea de lumânări, „ofrandele” (bucăţi de carne) lăsate lupilor prin păduri, respectarea unor interdicţii sau pregătirea fructelor „magice”.

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

trei × trei =

ACTUALITATE
Măsuri de ordine la secțiile de votare         Perversul din Hunedoara a fost condamnat         Sentință definitivă pentru traficanții de comori dacice, de patru milioane de euro         Accident rutier pe șoseaua Hunedoara – Deva         11 decembrie 2016, ziua în care ne alegem parlamentarii         „Daţi 5 lei pentru Andrei!”         O carte de referință despre etnicii germani         A luat ființă Forumul Național al Geoparcurilor UNESCO         Accident rutier în Deva: doi tineri au fost răniți         „Ambasadorii” județului Hunedoara au fost premiați la Gala Excelenței         Distrugeri în Cetatea Devei         Patru hunedoreni își vor afla sentința într-un dosar al traficului de comori dacice         Accident grav provocat de un tânăr de 18 ani         Criminal condamnat la 13 ani de închisoare         Gara municipiului Brad a împlinit 120 de ani de la inaugurare         Românii din judeţul Hunedoara despre etnicii germani: plecarea lor este o pierdere pentru România         Personaje misterioase ale istoriei – 100 de ani de la moartea lui Rasputin         Viață de scriitor în satul izolat al Hunedoarei: Gelu Diaconu a dat capitala pe traiul liniștit în Bătrâna         Bolnav de cancer, Alexandru are nevoie de ajutorul nostru. Al tuturor         Pădurari din Hunedoara controlați de Garda Forestieră