Cum a intrat în colaps „târgul focului”, exportatorul de prim rang al Transilvaniei. Cine şi cum l-a scos din criză

În urmă cu aproximativ 250 de ani, Hunedoara era un centru minier puternic, care aproviziona cu fier nu doar multe dintre marile oraşe ale Transilvaniei, ci şi Moldova şi Ţara Românească. Saşii sibieni şi braşoveni erau cei care tranzacţionau fierul pe bani buni, însă două decenii mai târziu „târgul de fier de la Inidoara” a intrat într-o criză economică gravă. Ziarul Hunedoreanului a consultat arhivele bibliotecilor şi vă spune cine şi cum a salvat Hunedoara din colaps.

Bătrânii din Ţinutul Pădurenilor îi mai spun şi astăzi municipiului de pe Cerna Inidoara sau Iniedoara şi, dacă ai timp să-i asculţi, îşi vor aminti şi-ţi vor istorisi cu plăcere nenumărate poveşti de odinioară. Ca să afli, însă, istorii uitate chiar şi de cei mai vârstnici bunici, va trebui să cauţi serios prin documentele arhivelor şi dicţionare. Potrivit acestora, vechea pronunţie a denumirii „Hunedoara” corespunde variantei care susţine originea ei latinească. Ea provine din alăturarea cuvintelor „unita” şi „ora”, rezultând „Inidora”. Combinaţia aceasta descrie un ţinut neted, înconjurat de munţi, idee care corespunde cu geografia de la faţa locului. O altă explicaţie ar fi combinarea cuvintelor „ignis” (foc) şi „ora”, adică „locul”, „târgul focului”, al mineritului.

Foto 2 - Minereul de fier sosea la topitorie transportat de caiHunedoara dă fier „la tot Ardealul”

Documentele arată că târgurile organizate la Hunedoara pe vremea când oraşul era renumit pentru aceste evenimente erau săptămânale şi se ţineau în fiecare duminică. Pe de altă parte, erau şi târgurile aşa-zise „anuale” (trimestriale, de fapt), care se organizau de patru ori pe an. În timpul acestor târguri se vindea cea mai mare parte a fierului care era extras şi prelucrat pe domeniul Hunedoarei, iar apoi înmagazinat în depozitul domeniului. El ajungea în atelierele din principalele oraşe ale Transilvaniei: la Cluj-Napoca, Târgu-Mureş, Făgăraş, Zlatna, Alba Iulia, dar era cumpărat şi de breslele meşteşugarilor din Sibiu, Braşov sau Bistriţa.

Banii fierăriilor umpleau casieria de la Albă

Imediat după 1750 Trezaurariatul statului, care-şi avea sediul la Sibiu, a semnat o înţelegere cu comunităţile săseşti pentru organizarea şi gestionarea depozitelor de fier, acordându-le prioritate la cumpărare în faţa celorlalţi solicitanţi. Foarte aproape de anul 1.700 arhivele arată că o majă ungurească de 80 de fonţi de fier se vindea în târgul Hunedoarei cu un preţ cuprins între 4 şi 5 florini, dar au fost şi ani când preţul a ajuns la şase florini, aşa că profitul domeniului ajungea, în anii buni, chiar şi la 64.000 de florini. Maja era vechea unitate de măsurare a greutăţii în Transilvania, iar termenul provine din limba maghiară: „mazsa”. Ea a variat, în funcţie de epocă şi regiune, desemnând greutăţi cuprinse între 50 şi 120 de kilograme. Banii obţinuţi pe fierul vândut ajungeau la casieria centrală minieră de la Alba Iulia, unde se vărsau trimestrial toate veniturile exploatărilor miniere din Transilvania, iar potrivit înscrisurilor vremii, suma totală ar fi ajuns la aproximativ 200.000 de florini în 1772.

Foto 1 - Manufactura de fier cu cele trei forje bun„Metalurgiştii” hunedoreni, scutiţi de vamă

Creşterea producţiei de fier pe domeniul „Inidoarei” era favorizată, în acea perioadă, de scutirile acordate de Guberniul Transilvan, potrivit inginerului Romulus Ioan, fost director al Combinatului Siderurgic de la Hunedoara, şi autorul volumului „Istoria uzinei de fier: Hunedoara, Eisenmarkt, Vajdahunyad”. Romulus Ioan spune că negustorii care cumpărau fier din depozitele hunedorene şi-l transportau în Baia Mare, Moldova sau Ţara Românească erau scutiţi de tricesima (n.r. taxa vamală). Mai mult, în încercarea de a acoperi consumul din producţia proprie, autorităţile decid în 1765 sistarea importurilor din Ungaria şi Banat (pe vremea aceea cunoscut sub denumirea de Ungaria inferioară). Pe de altă parte, după 1770 comisia comercială a Guberniului Transilvania şi coducătorii breslelor săseşti anunţă la Viena o lipsă acută de fier.

Fier de Hunedoara în Moldova şi Ţara Românească

Administratorul de la acea vreme al domeniului Hunedoara, Filip de Kern, susţinea că această criză a fierului ar fi fost dată de exporturile masive în Ţara Românească şi Moldova. Potrivit acestuia depozitele „Inidoarei” erau „asaltate” de saşii din Sibiu şi Braşov, care cumpărau de aici fierul pentru a-l vinde în cele două ţări româneşti la un preţ bun şi cu un profit consistent. În urma intervenţiilor repetate, autorităţile decid suspendarea exportului. Vânzarea de fier în afara teritoriului transilvănean se mai putea face acum doar cu autorizaţie din partea Administraţiei Domeniului Hunedoara, dar numai pentru surplusul care rămânea nevândut pe piaţa internă. Totuşi, un an mai târziu, Magistratul Braşovului publică ordinul împărătesc privind „slobozenia” către braşoveni de a negocia cumpărarea de fier de la Hunedoara şi vânzarea lui în ţările române vecine cetăţii Braşovului, a cărei activitate se baza mai ales pe comerţ. Fierul cumpărat de braşoveni provenea, însă, nu doar din depozitele de la Hunedoara, ci şi din cele din Orăştie.

Criza fierului loveşte Inidoara

Câţiva ani mai târziu, după decretarea liberei circulaţii a fierului în Transilvania, depozitele hunedorene încep să rămână cu fierul pe stoc. Producţia era acum puternic concurată de centrele siderurgice din Ungaria şi Banat, mai bine dotate decât fierăriile hunedorene, aşa că Hunedoara a pierdut în scurt timp piaţa internă. Mai mult, pe fondul ruperii legăturilor cu Ţările Române, cele două mari consumatoare de fier „de Hunedoara”, domeniul intră într-o criză a fierului. Şi cum la acel moment proprietarul fierăriilor hunedorene era fiscul, pierderile şi colapsul economic nu le erau indiferente autorităţilor.

Producţia de fier a Hunedoarei, salvată de un austriacFoto 3 Frantz Joseph Muller von Reichenstein

O adevărată personalitate a Imperiului Austro-Ungar, Franz Joseph Muller von Reichenstein, avea studii de drept, filosofie, dar a studiat şi tehnica mineritului, mecanica, chimia şi mineralogia. Şi-a dovedit experienţa mai întâi în Tirol, iar apoi la Oraviţa şi Reşiţa, unde a lucrat la proiectarea şi instalarea furnalelor. Austriacul a fost cel care, în urma unei „werkvisitationen” la Hunedoara (vizită de lucru), a realizat un raport voluminos şi meticulos, care are aproape 900 de file! „Raportul poate fi considerat un studiu de fezabilitate al atelierelor de fierărit de pe domeniul Hunedoara, o adevărată reformă, începând de la relaţiile socio-economice şi până la introducerea de noi tehnologii”, explică fostul director ar CSH Hunedoara, Romulus Ioan.

Munca iobagilor: nemotivată şi ineficientă

Pentru reabilitarea uzinelor de fier de la Hunedoara a fost necesară, după cum este menţionat în raportul lui Joseph Muller, introducerea de noi tehnici, „importul” de specialişti şi trimiterea muncitorilor în Banat şi Stiria, unde aceştia puteau să înveţe noi metode de obţinere şi prelucrare a fierului. Tot austriacul a fost cel care a menţionat în raportul său refuzul unor comercianţi şi meşteşugari de a cumpăra de la Hunedoara, în urma scăderii calităţii fierului. De aceea, el a cerut impunerea de norme şi instrucţiuni, introducerea de noi ciocane de forjă de la Topliţa şi Hunedoara, impunerea de planuri de producţie, dar şi o politică ofensivă pe piaţa fierului, cu reluarea „exportului” în Ţările Româneşti. Tot Joseph Muller a fost cel care a participat, în calitate de reformator al producţiei de fier forjat, la studiul de fezabilitate şi amplasare a viitorului furnal al uzinei din Govăjdia şi a fost primul oficial al statului care a cerut renunţarea la munca necalificată iobagilor şi introducerea muncii salariate la mine şi ateliere.

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

paisprezece + șapte =

ACTUALITATE
Accident rutier cu doi răniți la intrarea în Deva, pe Drumul Național 7         E ŞI ALDE LA GUVERNARE! Mircea Moloţ a reuşit să deblocheze proiectele europene din Ţara Haţegului         Fosta Școală 10 din Hunedoara a ajuns în paragină         DEPOUL DEVASTAT. Ultima „redută” a mocăniței din Hunedoara a fost ruinată         Tribunalul Hunedoara decide soarta spărgătorului de la Castelul Corvinilor         Sfârşit de săptămână cu Târgului European al Castelelor. VEZI Programul evenimentului         Dungi si flori in noua colectie Sense primavara-vara 2017         OMUL CU CEL MAI STUFOS CAZIER RĂMÂNE LIBER. Cu magistraţii la Judecata de Apoi         Ce soartă va avea Pasul Vâlcan, zona turistică pustie dotată cu telegondola de 33 de milioane de lei         Ludovic Orban: „Nu voi tolera coconul acela care se formează în jurul fiecărui lider”         Accident într-o intersecție din Deva         Povestea fostului securist din fruntea minerilor care a condamnat România la CEDO         Percheziții la traficanți internaționali de țigări         Un polițist a salvat un tânăr de la sinucidere         Povestea marii tragedii aviatice din 1940: „Erau peste tot morţi, mutilaţi în modul cel mai îngrozitor”         Șofer căutat de Poliție după un accident         Accident rutier pe Calea Zarandului         SĂPTĂMÂNA POMENILOR. Danii de peste patru milioane de lei pentru ONG-iştii hunedoreni         MICII DUMNEZEI DE LA ŢARĂ. Primarul Mihai Irimie (PNL) lasă Şoimuşul pe sec         HUNEDOARA LIRICĂ, SCHIMBARE ÎN PROGRAM. Municipiul Hunedoara va avea două seri de festival