Oameni de lângă noi. La o șuetă cu scriitoarea Silvia Beldiman

 

Cu schimbări de ritm, cu pendulările gândului care cuprinde atât umorul, cât şi amărăciunea, cu talentul de a face să se intersecteze mai multe lumi în care surprinde atât firescul, cât şi anomalia, cu simţul proporţiilor, fără supradimensionări, Silvia Beldiman ştie să facă din roman o lume dialogică (în sensul dat de Bahtin), un spaţiu al unor Întâlniri reale”. (Dana Sala)

 

Dan Orghici: Ce mai face scriitoarea Silvia Beldiman?

Silvia Beldiman: A luat o pauză cam lungă de la ultima carte… Și, n-am nici o suferință, de fapt, pentru că nici nu mi-am propus să scriu un număr de romane, nici nu mi-am propus să scot o carte la un anumit interval de timp. Mi se pare că nu cantitatea dă valoarea scrierilor. Și, știți foarte bine, scrisul e o stare. Ori trăiești acea stare, ori n-o ai și nu scrii! Nu fac parte dintre scriitorii care își impun un ritm de lucru și care au o normă zilnică de scris.

Trăiți starea autorului, acea pauză care te face să creezi mai departe – pauza creativă?

Da. Probabil că sunt lucruri care mai trebuiau să se așeze, să se decanteze, pentru că primele cărți, eu nu zic că m-au epuizat, dar au scos tot ce am avut frumos și bun în sufletul meu, toate experiențele care mi-au cutreierat ființa, lăsând în urmă întrebări.

Viața scriitorului? Mie mi se pare că trebuie să trăiești, trebuie să cunoști viața, trebuie să treci prin situații de viață, să cunoști sentimentele acelea, cele mai adânci și cele mai profunde ale sufletului omenesc, ca să poți crea apoi, pentru că literatura (din punctul meu de vedere sau pentru mine) nu este altceva decât trăitul exprimat artistic, filtrat prin propria-ți sensibilitate. Că nu e povestea ta de viață, e adevărat, dar e povestea lumii tale.

Păi, tocmai fantezia aia te face să trăiești într-atât de mult în ea, încât nu știi unde ești – acolo sau aici.

Da, da … până la confuzie între tine și personaj, la un moment dat. Fără îndoială că ficțiunea are un rol foarte important. N-am dus lipsă de imaginație, dar, poveștile ușoare nu mă tentează.

Deci, nu vreți să vă apucați de scris SF?

Cu studiile filologice pe care le-am făcut, am o anumită concepție despre scris și despre autor. Dar, încă o dată, nimic nu-mi impun și nu mă gândesc să gândesc așa, ci așa simt, că romanul trebuie să fie o construcție de respirație largă. Cred că Romanul trebuie să aibă anvergură, romanul trebuie să aibă personaj, profunzime, dar, gândindu-mă eu la cărțile mele, foarte tare cred că m-a interesat până acum stratul social sau canavasul pe care s-au construit și acțiunile cărților și personajele însele. Pentru că mi-a păsat de lumea asta, știți?

Deci să înțeleg că dacă aș face o paralelă între roman, între proză și poezie, sunteți adepta rimei, a ritmului și a prozodiei. Mai puțin a poeziei albe?

Nu cochetez cu modernismul, postmodernismul, minimalismul și alte mode trecătoare. Rezonez cu clasicismul. Chiar unul dintre criticii care a scris cronică literară pentru una dintre cărțile mele, zicea că pare că am învățat foarte bine lecția clasicismului. Acolo mă regăsesc – în lucrurile armonioase, în lucrurile echilibrate, în lucrurile profunde, în lucrurile clare.

Nu am nici un apetit pentru o modernitate căutată. Poate că, din această perspectivă, cărțile mele nu sunt foarte moderne, ca scriitură. Dar nu mă deranjează în nici un fel. Mă reprezintă, ceea ce scriu. Și până la urmă, mi se pare că așa, ca peste tot în viață, și în literatură trebuie să fii onest.

Ne întoarcem la început: Ce planuri de viitor aveți?

Odată cu vârsta, vine și o altă înțelegere a vieții. Nu-mi mai fac planuri. Am hotărât să-mi trăiesc bucuria. Am ales ca fiecare zi a vieții mele (câte-or mai fi) să fie o zi a bucuriei, în care să fac ceea ce-mi doresc atunci. Pentru că toată viața mi-am făcut planuri. Toată viața am alergat după planuri … cum să zic … zilnice, săptămânale sau … cincinale (cum era pe vremuri). Și mereu ești dezamăgit, când nu ajunge vremea și când nu ai reușit, și când n-ai putut, și când te-a obstrucționat cineva, și când … Și-atunci, nu mai vreau să trăiesc așa! Am decis să-mi trăiesc frumos anii de maturitate și tot ceea ce face bucurie sufletului meu, acel lucru va fi făcut. Acum, bucuria mea, plăcerea mea, adică preocuparea care-mi aduce bucurie este să scriu. Sunt la o altă carte. Nu mă grăbesc, nu mi-am dat termene. Mă bucur de rouă dimineața. Îmi ud florile și le-mbrățișez. Vorbesc cu cerul. Am niște vrăbiuțe, aici, care-mi cântă. Vreau să mă bucur de tot ce-i frumos în lume. Și-am hotărât să rejectez tot ceea ce este urât în viața mea sau în preajma mea. Cred că sunt la o vârstă când am dreptul să aleg cu cine stau de vorbă, cu cine stau la masă, cu cine stau la o cafea, pentru că nu mai vreau să mă încarc cu nimic din urâciunea acestei lumi. Doar cu lumina ei.

Silvia Beldiman a zărit lumina ăstei lumi în 1954, 28 mai, în satul Băcăinți, județul Alba; 1973 – absolvă Liceul Teoretic „Aurel Vlaicu”, Orăștie; 1978 – absolventă a Facultății de Filologie din cadrul Universității Timișoara. În 2010 a fost desemnată drept „Cel mai bun scriitor” în cadrul concursului 7 pentru Orăștie, organizat de postul „Radio Color”. În anul 2011 devine membru al Uniunii Scriitorilor din România.

În anul 2013 primește Premiul Cartea Anului, ex aequo, al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Alba-Hunedoara, pentru romanul Sophia.

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

paisprezece − 6 =

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

ACTUALITATE
Construcția artezienelor din centrul Hunedoarei poate începe         PORTRET. Xenia, prinţesa războinică din ringul de box         Accident cu motocicleta, pe Transalpina         Accident pe autostrada A1, la Orăștie         Natura îşi face dreptate pe Defileul Jiului. Apele îşi recuceresc vechile albii         Se strâng ajutoare pentru sinistraţi         Muncitoarea care și-a atacat șeful cu un cuțit a fost reținută pentru 24 de ore         Primăria solicită fonduri UE pentru Cetatea Devei         Buget negativ pentru CEH. Pierderea e imensă         Școala veche de patru decenii intră în reabilitare         Incident grav în fabrica de cablaje: o angajată și-a înjunghiat șeful         Razie în Petroşani         Paznicii unităţilor miniere îşi cer salariile în instanţă         Magazinul fără vânzători, înființat de un devean, care funcționează pe încredere         Seminarul Mănăstirii Prislop, în topul școlilor din țară: aici nicio elevă nu a picat Bacalaureatul         În pericol după ce o maşină a rupt conducta de gaz         Geoparcul Dinozaurilor din Țara Hațegului va fi evaluat de UNESCO         Accident produs la beție         Cum s-a lucrat pe șantierul Autostrăzii Lugoj – Deva         Trei drumuri județene și un pod vor fi reabilitate