Oameni de lângă noi. La o șuetă cu scriitoarea Silvia Beldiman

 

Cu schimbări de ritm, cu pendulările gândului care cuprinde atât umorul, cât şi amărăciunea, cu talentul de a face să se intersecteze mai multe lumi în care surprinde atât firescul, cât şi anomalia, cu simţul proporţiilor, fără supradimensionări, Silvia Beldiman ştie să facă din roman o lume dialogică (în sensul dat de Bahtin), un spaţiu al unor Întâlniri reale”. (Dana Sala)

 

Dan Orghici: Ce mai face scriitoarea Silvia Beldiman?

Silvia Beldiman: A luat o pauză cam lungă de la ultima carte… Și, n-am nici o suferință, de fapt, pentru că nici nu mi-am propus să scriu un număr de romane, nici nu mi-am propus să scot o carte la un anumit interval de timp. Mi se pare că nu cantitatea dă valoarea scrierilor. Și, știți foarte bine, scrisul e o stare. Ori trăiești acea stare, ori n-o ai și nu scrii! Nu fac parte dintre scriitorii care își impun un ritm de lucru și care au o normă zilnică de scris.

Trăiți starea autorului, acea pauză care te face să creezi mai departe – pauza creativă?

Da. Probabil că sunt lucruri care mai trebuiau să se așeze, să se decanteze, pentru că primele cărți, eu nu zic că m-au epuizat, dar au scos tot ce am avut frumos și bun în sufletul meu, toate experiențele care mi-au cutreierat ființa, lăsând în urmă întrebări.

Viața scriitorului? Mie mi se pare că trebuie să trăiești, trebuie să cunoști viața, trebuie să treci prin situații de viață, să cunoști sentimentele acelea, cele mai adânci și cele mai profunde ale sufletului omenesc, ca să poți crea apoi, pentru că literatura (din punctul meu de vedere sau pentru mine) nu este altceva decât trăitul exprimat artistic, filtrat prin propria-ți sensibilitate. Că nu e povestea ta de viață, e adevărat, dar e povestea lumii tale.

Păi, tocmai fantezia aia te face să trăiești într-atât de mult în ea, încât nu știi unde ești – acolo sau aici.

Da, da … până la confuzie între tine și personaj, la un moment dat. Fără îndoială că ficțiunea are un rol foarte important. N-am dus lipsă de imaginație, dar, poveștile ușoare nu mă tentează.

Deci, nu vreți să vă apucați de scris SF?

Cu studiile filologice pe care le-am făcut, am o anumită concepție despre scris și despre autor. Dar, încă o dată, nimic nu-mi impun și nu mă gândesc să gândesc așa, ci așa simt, că romanul trebuie să fie o construcție de respirație largă. Cred că Romanul trebuie să aibă anvergură, romanul trebuie să aibă personaj, profunzime, dar, gândindu-mă eu la cărțile mele, foarte tare cred că m-a interesat până acum stratul social sau canavasul pe care s-au construit și acțiunile cărților și personajele însele. Pentru că mi-a păsat de lumea asta, știți?

Deci să înțeleg că dacă aș face o paralelă între roman, între proză și poezie, sunteți adepta rimei, a ritmului și a prozodiei. Mai puțin a poeziei albe?

Nu cochetez cu modernismul, postmodernismul, minimalismul și alte mode trecătoare. Rezonez cu clasicismul. Chiar unul dintre criticii care a scris cronică literară pentru una dintre cărțile mele, zicea că pare că am învățat foarte bine lecția clasicismului. Acolo mă regăsesc – în lucrurile armonioase, în lucrurile echilibrate, în lucrurile profunde, în lucrurile clare.

Nu am nici un apetit pentru o modernitate căutată. Poate că, din această perspectivă, cărțile mele nu sunt foarte moderne, ca scriitură. Dar nu mă deranjează în nici un fel. Mă reprezintă, ceea ce scriu. Și până la urmă, mi se pare că așa, ca peste tot în viață, și în literatură trebuie să fii onest.

Ne întoarcem la început: Ce planuri de viitor aveți?

Odată cu vârsta, vine și o altă înțelegere a vieții. Nu-mi mai fac planuri. Am hotărât să-mi trăiesc bucuria. Am ales ca fiecare zi a vieții mele (câte-or mai fi) să fie o zi a bucuriei, în care să fac ceea ce-mi doresc atunci. Pentru că toată viața mi-am făcut planuri. Toată viața am alergat după planuri … cum să zic … zilnice, săptămânale sau … cincinale (cum era pe vremuri). Și mereu ești dezamăgit, când nu ajunge vremea și când nu ai reușit, și când n-ai putut, și când te-a obstrucționat cineva, și când … Și-atunci, nu mai vreau să trăiesc așa! Am decis să-mi trăiesc frumos anii de maturitate și tot ceea ce face bucurie sufletului meu, acel lucru va fi făcut. Acum, bucuria mea, plăcerea mea, adică preocuparea care-mi aduce bucurie este să scriu. Sunt la o altă carte. Nu mă grăbesc, nu mi-am dat termene. Mă bucur de rouă dimineața. Îmi ud florile și le-mbrățișez. Vorbesc cu cerul. Am niște vrăbiuțe, aici, care-mi cântă. Vreau să mă bucur de tot ce-i frumos în lume. Și-am hotărât să rejectez tot ceea ce este urât în viața mea sau în preajma mea. Cred că sunt la o vârstă când am dreptul să aleg cu cine stau de vorbă, cu cine stau la masă, cu cine stau la o cafea, pentru că nu mai vreau să mă încarc cu nimic din urâciunea acestei lumi. Doar cu lumina ei.

Silvia Beldiman a zărit lumina ăstei lumi în 1954, 28 mai, în satul Băcăinți, județul Alba; 1973 – absolvă Liceul Teoretic „Aurel Vlaicu”, Orăștie; 1978 – absolventă a Facultății de Filologie din cadrul Universității Timișoara. În 2010 a fost desemnată drept „Cel mai bun scriitor” în cadrul concursului 7 pentru Orăștie, organizat de postul „Radio Color”. În anul 2011 devine membru al Uniunii Scriitorilor din România.

În anul 2013 primește Premiul Cartea Anului, ex aequo, al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Alba-Hunedoara, pentru romanul Sophia.

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

2 + 11 =

ACTUALITATE
Doi jandarmi au salvat o femeie din mâinile unui jefuitor         Proiectul vânzării terenului de 80.000 de metri pătrați unei companii germane a fost respins         Angajații APIA Hunedoara au continuat protestul         Hunedoara anilor 1960, descrisă de scriitori: orașul uriaşului complex de uzine unde fierbe în clocot oţelul         Brandul Sense anunta mari reduceri de Black Friday         Un vârstnic de 95 de ani a fost jefuit         Imagini de pe șantierul Lotului IV al autostrăzii Lugoj – Deva. Cum s-a lucrat         O companie germană va deschide o fabrică în Hunedoara         CUM DISPAR COMORILE SATELOR. Bisericile de lemn ale Hunedoarei stricate de proiectele de restaurare         Raportul IPJ. Ultima lună din mandatul fostului șef al IPJ Hunedoara, Liviu Dumitru         Cursele de taxi mai scumpe cu un leu pe kilometru în Hunedoara         Peste 1.000 de salariaţi disponibilizaţi de la CEH vor primi plăți compensatorii         Tinerii sunt invitați de IPJ Hunedoara să devină polițiști         Angajată APIA condamnată la închisoare         Fost șef al CNADNR trimis în judecată pentru abuz în serviciu         Nouă ani de la marea tragedie din Mina Petrila         Târgul de Iarnă își deschide porțile în Deva         Elevă de 17 ani dispărută de la domiciliu         Miercuri începe Postul Naşterii Domnului         Caz șocant în Hunedoara. Bărbat spânzurat în scara blocului