INTERVIU. Ana Nicoleta Avramescu, profesoara de nota zece

Dăscăliţă de mai bine de 25 de ani, Ana Avramescu nu s-a mulţumit să stea doar la catedră, ci a pus bazele unei organizaţii care susţine, şi în timpul liber, dezvoltarea copiilor din Hunedoara.

Face echipă cu câţiva colegi şi cu soţul ei, profesorul Viorel Guţu, ale cărui merite au fost recunoscute public de comunitatea hunedoreană, printr-un premiu, primit de dascăl în urmă cu ceva vreme. Spune că amândoi au vrut să mişte lucrurile înspre bine, să facă mai mult pentru copii şi au înţeles că nu pot face acest lucru decât într-un cadru organizat. Aşa a luat fiinţă Asociaţia Pro Educaţie, Istorie şi Cultură, dar şi centrul de Asistenţă Şcolară „Corvinias”. Peste 300 de copii din judeţul Hunedoara, dar şi din Giurgiu şi Buzău au beneficiat, deja de activităţile educaţionale ale organizaţiei înfiinţată de profesoara de matematică Ana Avramescu: tabere de vară, activităţi educaţionale şi cursuri la centrul asociaţiei. Nu o dată, ca să poată desfăşura activităţile programate cu copiii, hunedoreanca a adus bani de acasă, la propriu. Acum anunţă că acesta este doar începutul: alături de soţul şi colegii ei, Ana Avramescu vrea să dezvolte organizaţia, în anii care vor urma.

– Mai mult decât de orice alte materii, elevii fug şi au fugit, parcă dintotdeauna, de matematică. Cum se face că dumneavoastră aţi ales tocmai acest domeniu, atât de… temut, cel puţin?

  • M-am hotărât să dau la Facultatea de Matematică în clasa a noua sau poate chiar în clasa a opta. În momentul când am spus asta, mama mi-a adus nişte caiete liniate, frumos, cu note… Erau „cataloagele” făcute de mine încă din clasa întâi, unde eu dădeam note… Deci, probabil că ăsta a fost drumul meu. Mi-a plăcut foarte mult matematica, deşi am avut un profesor care m-a chinuit foarte mult: în sensul că am avut chiar şi note de trei! Am avut acelaşi profesor de matematică, din clasa a cincea şi până într-a 12-a: domnul profesor Laţcu, care nu încuraja niciodată fetele care vroiau să dea la matematică. În schimb, mama mea mă încuraja mereu: „- Da, dar, uite… am luat trei!” „Nu-i nimic, tu mergi mai departe”, spunea mama. Când am dat eu la matematică a fost concurenţă foarte mare: şapte candidaţi pe un singur loc! Eram generaţiile de decreţei, iar în 1990, când am terminat am fost ultima promoţie care a beneficiat de repartiţie guvernamentală. Aș fi putut să aleg să merg la Timișoara, Constanța, Brașov sau Arad, dar am decis să mă întorc la Hunedoara așa că doi ani am predat la Liceul Agricol Geoagiu, unde mi-a plăcut foarte mult, deși asta însemna pentru mine o navetă foarte grea: plecam dimineaţa, la ora 4 şi ajungeam seara, după ora 6 acasă.

 

Viaţa în tandem, la şcoală şi acasă

  • O vreme aţi predat nu doar matematică, ci şi informatică.
  • Aşa este. După ce am terminat Facultatea de Matematică, am făcut specializare şi pentru informatică: am fost
    Tabăra de vară "Istoria la Castel".

    Tabăra de vară “Istoria la Castel”.

    printre primii profesori din oraş, alături de Mircea Nistor şi Dorina Petraş, care am văzut un calculator, înainte de ’95. Apoi i-am învăţat şi pe colegi. Mulţi mi-au spus: „Vezi, tu mi-ai spus mouse-ul în mână”. De altfel, am făcut meditaţii gratuit cu mulţi copii, fără a le cere bani. Aşa am simţit eu, că este bine să-i ajut. Înainte de a susţine treapta a doua un mare profesor, domnul Aurel Cheresteşiu, făcuse acelaşi lucru pentru mine, aşa că acum trebuia să întorc şi eu acest favor.

  • În tot ceea ce faceţi îl aveţi alături pe soţul dumneavoastră, Viorel Guţu, care este profesor la acelaşi liceu: Colegiul Tehnic „Matei Corvin”, un dascăl foarte apreciat în comunitate. Cum este munca asta, în tandem?
  • Noi ne potrivim extraordinar de bine şi ne completăm foarte mult în munca pentru şi cu elevii noştri, deşi eu sunt pe partea de real, el pe partea umanistă… Noi nu avem copii, iar soţul meu chiar spunea: „- Dacă am fi avut un copil, nu ştiu cum i-ar fi fost copilului”. Amândoi suntem un pic perfecţionişti, tipicari (râde). Adică… ne place să facem lucrurile bine, aşa cum trebuie făcute.
  • Cum a apărut ideea de a înfiinţa organizaţia pe care o coordonaţi?
  • Am dorit să facem mai multe activităţi, dar am constatat că nu puteam să facem multe lucruri, nu puteam să încheiem contracte… Aşa că am decis să înfiinţăm asociaţia, alături de doi colegi: Corina şi Florin Popovici. Acum organizaţia are 45 de membri, inclusiv din afara Hunedoarei, şi peste 300 de beneficiari.

 

„Dovedim ce facem prin rezultate, nu prin hârtii!”

  • Care a fost primul proiect al asociaţiei?
  • „Istoria la Castel”. Am vrut să apropiem copiii de istorie într-un loc… istoric şi, totodată, să facem cu ei
    La centrul pe care l-a înființat și care este decorat cu lucrările copiilor.

    La centrul pe care l-a înființat și care este decorat cu lucrările copiilor.

    activităţi care să-i facă să iubească această materie. În primul an am avut două ediţii, pentru că au fost mai multe solicitări, iar acestea au fost destinate doar copiilor hunedoreni. Ulterior am invitat la Hunedoara copii şi din alte judeţe: Giurgiu şi, în acest an, Buzău. Tot ce facem la asociaţie şi la centrul unde acum lucrăm permanent cu elevii, facem pentru că atât colegii, cât şi copiii, vor să facă asta. Nimic nu este obligatoriu. E drept că am făcut mai puţine activităţi şcolare decât ne-am propus (mai puţină matematică, română, fizică şi chimie), însă am reuşit să-i învăţăm foarte multe lucruri pentru viaţă: am avut cursuri de bune maniere, de astronomie, am început un curs de fotografie, susţinut de Ovidiu Manoilescu. Noi am vrut să avem aici nişte standarde: încă nu le avem, dar lucrăm permanent pentru asta. Parcul Dendrologic, Cetatea Devei, Casa Vulcanilor, în Geoparcul Dinozaurilor din Țara Haţegului şi urmează să mergem la Germisara, Sarmizegetusa şi vrem să facem o ieşire în Ţinutul Pădurenilor, unde doi-trei oameni de-ai locului să ne povestească diferite lucruri şi, sper să reuşesc să găsesc câteva persoane care să înveţe un grup de fete cum să coasă. Cred că e foarte important să nu ne uităm tradiţiile şi rădăcinile: e un patrimoniu care e păcat să se piardă!

  • Ce vi se pare cel mai greu şi ce vi se pare cel mai frumos lucru în munca unui dascăl?

    Tabăra de vară "Istoria la Castel".

    Tabăra de vară “Istoria la Castel”.

  • Cel mai rău în învăţământ este că ne îndepărtăm de menirea noastră de dascăli, pentru că ni se cer foarte multe documente cu care ne pierdem timpul. Un timp pe care ar fi trebuit să-l dedicăm copiilor. Eu cred că nu trebuie să dovedim prin hârtii ceea ce facem, ci prin rezultatele noastre: schimbarea atitudinii copiilor şi schimbarea în bine a comunităţii, în general. Iar cel mai frumos este că, fără îndoială, ca dascăl poţi schimba destine: destinele elevilor tăi!

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

20 − cincisprezece =

ACTUALITATE
PE BANII PRIMĂRIEI HUNEDOARA. Trai bun (ziua romilor) – 5.000 lei, comemorarea eroilor – 50 lei         MISTERELE HUNEDOAREI. Megaliții – altarele misterioase ale strămoșinlor noștri         Concurs: „Deva înflorește”         Bazinele ștrandului din Deva vor fi renovate         Accident rutier provocat la beție         Marius Surgent (deputat ALDE): „Nu trebuie să existe derapaje în instituțiile cheie ale statului”         Michael Melczer: “Ne pregătim să asigurăm şi iarna viitoare încălzirea municipiului Deva”         Polițiști anchetați de Parchet după scandalul din Lupeni         Tragedie în Petroșani: un bărbat a murit într-un accident rutier         ADEVĂR ŞI PROVOCARE. Împădurim Kogaionul împreună         AFACERI LÂNGĂ MORMÂNTUL LUI ARSENIE BOCA. De ce nu a dispărut talciocul de la Mănăstirea Prislop         Peste 140 de hectare în flăcări         Peste 250 de arbori plantați în Călan         Copil rănit grav într-un accident         Turiștii amendați pentru comportament indecent în Sarmizegetusa Regia „salvați” de magistrați         VIDEO Cea mai frumoasă stradă din Hunedoara a „înflorit”         Armăsar în agonie abandonat pe marginea unei străzi din Orăștie         De Ziua Poliției Române. Dacian Vonu, polițistul anului         Buna Vestire la Mănăstirea Prislop: cozi interminabile la mormântul părintelui Arsenie Boca         Femeie ucisă de soț și incendiată: bărbatul a încercat apoi să se omoare