Fișă de lectură: Penultimul vis – Angela Becerra

Descriere: Acest roman de o frumusețe aparte este un imn vibrant închinat iubirii care învinge toate obstacolele, mai presus de convenții și interese. Protagoniștii săi, catalanul Joan Dolgut și columbiana Soledad Urdaneta, trăiesc prima, unica și neasemuita lor iubire în adolescență, într-un context în care totul îi desparte: diferențele sociale, obiceiurile, starea materială, distanța, în timp și în spațiu, care survine necruțător. Existența lor se preface într-un vis învăluitor, infinit, ce va dăinui până la sfârșitul vieții amândurora, marcat de o surprinzătoare și tragică hotărâre. Încercând să descopere secretul bine ascuns într-un labirint de împrejurări vitrege al iubirii părinților, copiii lor vor avea și ei parte de o tulburătoare poveste de dragoste, în care fascinația, pasiunea, erotismul se împletesc fericit cu o sensibilă viziune romantică.

Cartea poate fi găsită și la Biblioteca Județeană ”Ovid Densușianu” din Deva. Citatele preferate de mine:

”…o pală de vânt eliberator a măturat locul de aburii morții, răscolind pletele albe ale miresei, ce își pierduseră culoarea din pricina bătrâneții și a tristeții atâtor ani irosiți”.

”…cascade de iluzii spulberate pe parchet. Însăși Soledad Urdaneta hotărâse să-și brodeze voalul cu mâna ei, în lungile nopți de insomnie, retrăindu-și amintirile în timp ce, din împunsături, înfloreau margarete”.

”Repudiase cu atâta strășnicie sărăcia îndurată în copilărie încât, atunci când a început să-și câștige cu succes existența, a abandonat tot ce-i amintea de acea perioadă, chiar și pe propriul părinte. Îi era rușine până și de numele lui de familie; ajunsese să-și imagineze un nume ilustru: Bertran i Montoliu, dar până la urmă a înțeles, scrâșnind din dinți, că numele n-avea nimic a face cu demnitatea și renunțând, a devenit, pur și simplu, Andreu”.

”Aurora Villamari nu văzuse niciodată atâția ani din trecut risipiți pe pat. Erau zeci de frânturi răzlețe care vorbeau fără glas”.

”Bătrânii devin invizibili pentru iubire, nu le este îngrădită plăcerea de a visa, își zise, într-o după-amiază, în parc. Și ei i se întâmplase să gândească așa văzându-și bunicii; se părea că vârsta le-e furat sufletul. Bătrânii aveau numai fotografii și povești învechite și demodate; era cu neputință să-ți imaginezi că niște buze crăpate și ofilite ar fi sărutat vreodată cu pasiune de fruct pârguit”.

”În fiecare zi, pe când se cerceta în oglindă și descoperea în geografia ridurilor ei un nou râu, Soledad simțea că sufletul ei nu mai are timp. Putea înțelege acum ceea ce nu înțelegea când era tânără: că îmbătrânești doar în oglindă, că spiritul este liber să zboare la înălțime pe deasupra vieții; că adevărata dragoste n-are nici vârstă și nici moarte”.

”N-a recunoscut-o fiindcă n-o aștepta. Acea Soledad Urdaneta întipărită pe retina sufletului lui era o copilă grațioasă, căreia îi plăcea să cânte, mirosind a trandafiri sălbatici și a bucurie, și o purta atât de profund în durerea lui, încât, practic, nici nu mai exista. De aceea, atunci când ea l-a privit, n-a știut s-o privească și el. Uitase că sufletul putea fi mângâiat cu ochii”.

”…ființele sensibile trebuie să stea departe de masacre și războaie, pentru ca inima să nu li se umple de ură”.

”A te îndrăgosti era un cuvânt pe care-l ștersese din limbajul lui. Dacă-ți lași inima slobodă pentru a zbura în voie, îți pierzi controlul asupra propriei vieți”.

”Pianul este ploaia care revarsă iubire peste sufletele uscate. Cine ar putea trăi fără muzică?”.

”Soledad, visurile nu pot atârna de un fir (…) visurile tale îți aparțin; sunt precum copiii tăi. Trebuie să stea cu tine, se nasc din puterea ta și slăbesc dacă ești vlăguită. Nu le poți lăsa în voia lor și cu atât mai puțin a vântului, care suflă când vrea”.

”Omul bătrân știe mai multe fiindcă a iubit, nu fiindcă e bătrân”.

”Ochii unui om bătrân nu sunt la fel ca ochii unui copil. Ridurile există numai în mintea celor mai tineri, pentru că se tem de ele. Și știi de ce se tem? Pentru că nu le înțeleg”.

”Când cauți doar trupul, riști să nu te întâlnești în vechi cu adevărata dragoste”.

”Nu te lăsa impresionată de lux. Totul e un decor de film. Nimic din toate astea nu exprimă adevărul. Celui care crede că asta e viața, într-o bună zi viața însăși îi arată cât de mult a greșit”.

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

treisprezece − 7 =

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

ACTUALITATE
Gara Brad, la doi ani de la începerea lucrărilor de reabilitare         Scrisoarea deschisă a primarului Marcel Goia: „Autoritățile Publice Locale, bătaia de joc a Statului Român”         Traseu turistic refăcut de salvamontiști în Retezat         Rezultatele Bursei locurilor de muncă pentru absolvenţi – 19 octombrie 2018         „Trofeul Cetăţii” – turneu internaţional de şah la Centrul Cultural ”Drăgan Muntean”         Proteste la ArcelorMittal Hunedoara         La Salonul Hunedorean al Cărții, Editura Școala Ardeleană a fost la înălțime         Comunicat de presă (P): Senatoarea PNL, Carmen Hărău: Educația și cercetarea sunt scoase din agenda curentă a PSD         Imagini aeriene de pe Lotul trei al Autostrăzii Lugoj – Deva. Când va fi inaugurat         CE RĂMÂNE DUPĂ RAPORTĂRILE MĂREŢE. Incompetenţa şi angajările „pe pile” falimentează turismul hunedorean         Orchestra Metropolitană București concertează la Castelul COrvinilor         18 octombrie 1409 – ziua istorică a Huniazilor         Deva – un oraș ecologic și durabil         Scandal în jurul unui bal al bobocilor. Un preot s-a revoltat pentru tema aleasă: Demoni vă doriţi, demoni veţi avea în şcoli în loc de elevi”         Cetatea Blidaru, locul de vis din patrimoniul UNESCO, ignorat de autorități         Vârstnic jefuit în scara blocului         Lansare de carte         Zilele icoanei încep la Deva         Transporturi agabaritice pe ruta Nădlac – Hunedoara         Salonul Hunedorean al Cărții în anul Centenarului