8.7 C
Deva
joi, martie 28, 2024

Eveniment publicistic la Orăștie

Orăștia va fi gazda, (miercuri, 05 decembrie 2018, la școala „dr. Aurel Vlad” din Orăștie în sala ce poartă cu același nume, de la ora 17,30) evenimentului publicistic prilejuit de lansarea cărților:

„Aurel Vlad, Istorie și destin” – Valentin Orga,

„Sebastian Bornemisa (1890-1953)” – Valentin Orga,

„Moța, Pagini de viață File de istorie” – Valentin Orga,

„Iustin Pop (1875-1943) o viață în slujba românismului” – Cosmin Budeancă.

Titluri apărute la editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2018.

Moderată de ziaristul Dan Orghici, manifestarea se va încheia cu o sesiune de autografe.

 

Alergăm grăbit spre un punct nedeterminat, cadența existenței ne face să fugim fără a observa ce se întâmplă în jurul nostru. Ne grăbim spre serviciu, alergăm la piață, avem grijă de copii la repezeală, mâncăm pe fugă, de parcă cineva ne-ar mâna continuu. Și totuși viața are alte valențe. Suntem vulnerabili, nerăbdători, irascibili. Nu avem timp pentru noi, cu atât mai puțin pentru cei tineri ce parcă vor să scape de „incomoda” copilărie. Însă experiența ne arată că timpul nu poate fi accelerat că fuga prin viață se poate încheia acum, azi, mâine și că avem nevoie de tihna înțelepciunii.

Destinele unor oamenii au fost, sunt și vor fi materiale de studiu sau de inspirație pentru dramaturgi, scenariști, regizori, scriitori și, ca în cazul de față istorici.  Au fost scrise și probabil se vor scrie multe rânduri despre personalitățile Marii Uniri, însă parcă niciodată nu reușim să asimilăm ce este descris în filme, piese de teatru, romane istorice sau biografii. Viața multor demnitari, din acele vremuri, ne pare atât de complexă și cu valențe largi istorice, încât suntem, nu de puține ori, dispuși să credem mai mult în fabulație decât în adevărul ce stă în adevărata lor valoarea.

Oare morții de la Sighet, Aiud, Pitești, Canal, și-au găsit odihna veșnică?

Nu voi încerca să răspund la această întrebare, poate, o face prezentarea cărților enumerate mai sus și sigur o vor încerca autorii lor.

Dr. Aurel Vlad: S-a născut la Orăştie, la 25 ianuarie 1875, în familia avocatului Alexandru Claudiu Vlad – secretar la magistratura oraşului, căsătorit cu Aurelia , fiica marelui cărturar George Bariţiu. Urmează școala primară și apoi Liceul Reformat maghiar „Kún” din Orăștie. A studiat dreptul la Budapesta și Viena profesând apoi ca avocat în Deva și Orăștie. A fost al doilea director al Băncii „Ardeleana” și director și proprietar al ziarului „Solia Dreptății” din Orăștie.

Participând la alegerile parlamentare, Aurel Vlad, a pătruns ca deputat în Parlamentul de la Budapesta, în anul 1903 în urma victoriei asupra candidatului oficial al guvernului, la Dobra.

Aurel Vlad a jucat un rol deosebit în revoluția din toamna anului 1918, fiind ales președintele Consiliului Național Român din Orăștie. În urma Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918, Aurel Vlad a fost ales membru în Consiliul Dirigent, repartizându-i resortul finanțelor. Fondator și fruntaș al P.N.Ț., a fost ministru de finanțe al României în anii 1919-1920, ulterior ministru al Cultelor și Artelor.

Puțini știu astăzi că Aurel Vlad a avut o contribuție esențială la Unire: a fost unul dintre organizatorii Adunării Naționale de la 1 decembrie 1918 de la Alba Iulia care a decis unirea Transilvaniei cu România. Fiindcă a crezut în Unire, și-a riscat poziția și și-a ipotecat averea pentru a finanța organizarea adunării.

A fost arestat de Securitatea din Sibiu în noaptea de 5/6 mai 1950, Noaptea demnitarilor, la vârsta de 75 ani, a fost adus la Închisoarea Sighet la 7 mai, fiind „internat” pe timp de 24 luni. Deși murise deja în penitenciarul Sighet la 2 iulie 1953, conform Deciziei M.A.I. numărul 559 din 6 august 1953, pedeapsa i-a fost majorată cu 60 de luni.

Bancherul care a finanțat asigurarea securității la Alba Iulia. Era pasionat de matematică, dar făcuse dreptul la Budapesta și Viena. Omul acesta a fost pentru mine o adevărată revelație. Un personaj extraordinar. Și pe el l-au omorât la Sighet”, scria Elena Vijulie, pe pagina de socializare.

Protopopul Ioan Moța: S-a născut în 30 decembrie 1868, în satul Nojag – protopopiatul Devei, în familia preotului Ioan Moța. Tânărul Ioan Moța va urma cursurile Institutului Teologic din Sibiu. În primii doi ani îl are coleg, printre alții pe Ilie Miron Cristea, viitorul Patriarh al României Mari. Se simte atras de presă încă din anii gimnaziului; aceasta fiind dintre cele mai redutabile arme ale naționaliștilor români. El va colabora la „Tribuna” cu știri și articolașe, dar mai ales cu prelucrări în versuri ale unor povestiri.

Hirotonisit preot, el nu se desparte de prima lui dragoste, ziaristica. Atunci când „Reuniunea economică”, hotărâte editarea unui organ de presă propriu, el își oferă sprijinul. Astfel „Bunul Econom” îl va avea ca redactor – responsabil, editează și un adaus „Spicuiri Literare”. În cele 28 de numere putem descoperi semnăturile unor foarte cunoscuți scriitori români.  scoate pe propria răspundere, un supliment ilustrat „Foaia Interesantă, „Tovărășia”, editează „Calendarul Național”. Dintre colaboratorii săi, cel mai de nădejde a fost în această perioadă dr. Sebastian Bornemisa. Acesta îi va deveni chiar ginere.

Refugiat în București împreună cu Sebastian Bornemisa, se alătură demersurilor celorlalți ardeleni pentru convingerea opiniei publice și a guvernanților de necesara intrare a României în război. Cei doi vor tipări aici „Libertatea” și „Foaia Interesantă”. Împreună cu V. Lucaciu și V Stoica, Moța va pleca în misiune de propagandă pentru cauza românilor ardeleni, în S.U.A. După ce vor participa la mai multe adunări din diferite orașe americane, unde se găseau în număr mare și români, Misiunea Patriotică Națională se stabilește în Cleveland (Ohio). Aici Moța editează câteva numere din foile sale, contribuind la actul de propagandă.

Ultima lui realizare, pentru Orăștie, va dăinui prin vremuri. În calitate de protopop, ctitorește o măreață catedrală, împlinind un vis ce și-l făuriseră orăștiene încă la sfârșitul secolului trecut.

La moartea sa, protopopul Ioan Moța a fost cinstit ca o mare personalitate, organizându-se funeralii naționale. A murit într-o perioadă atât de tulbure (1940), cu sufletul îndurerat că s-a pierdut o parte din trupul sfânt al Ardealului.

Dr. Sebastian Bornemisa: S-a născut în localitatea Burjuc, în județul Hunedoara. A studiat la Budapesta, unde a obținut un doctorat în litere. Ca publicist a colaborat la mai multe periodice și ziare: „Cosânzeana” (pe care l-a înființat), „Foaia interesantă”, „Patria”, „Lumea și țara”. De asemenea a publicat „Almanahul scriitorilor de la noi”, octombrie 1911, în care își propune să „prezinte publicului românesc de pretutindeni, mănunchiul scriitorilor români în viață din Transilvania, Ungaria și Banat, sau cel puțin originari de aici”. Efortul său nu trebuie neglijat, având în vedere că fiecare dintre cei 46 scriitori care i-au răspuns solicitării au pe lângă un text de prezentare (anul, locul nașterii, domiciliul, spicuiri din operă, colaborările în presă), o fotografie și texte ilustrative (poezii, nuvele, schițe). Întreprinderea culturală a lui Sebastian Bornemisa era completată de înființarea unei edituri pe care a intitulat-o semnificativ „Librăria Națională”. În această idee, își propunea să editeze autori români nu doar din Transilvania și Banat – provincii aflate în hotarele Austro-Ungariei – ci și din România, subsumând efortul său demonstrației unității de etnie, limbă și cultură. În plus, putem spune că a avut inspirație în alegerea autorilor, Liviu Rebreanu fiind unul dintre scriitorii ce și-au făcut debutul la Orăștie.

În cadrul editurii era gândită o colecție intitulată Biblioteca scriitorilor de la noi, „în care se vor tipări rând pe rând toți scriitorii români din Ardeal, Țara Ungurească și Bănat, morți și în viață”. Volumele de literatură ce urmau să apară trebuiau să treacă prin filtrul lui O.C. Tăslăuanu și al lui Agârbiceanu.

Pe plan politic, a fost unul din membrii marcanți ai Partidului Național Român, apoi al Partidului Poporului. Între 191-1929 a fost deputat din partea PNR iar între 1925-1927 din partea PP. În guvernul Octavian Goga, în perioada 28 decembrie 1937 – 9 februarie 1938, a îndeplinit funcția de ministru subsecretar de stat. A fost primar al Clujului.

A avut și alte realizări demne de menționat. La Orăștie a înființat o librărie românească, a fondat o bancă în 1928, pe care a și condus-o, a deținut o tipografie și un ziar propriu (Lumea și țara). A fost președinte al Societății Social-Economice a Astrei și vicepreședinte al Ligii Antirevizioniste Române.

Experiența de jurnalist a lui Sebastian Bornemisa va fi completată după 1943, prin colaborarea la ziarul Solia Dreptății (Orăștie), al cărui director și proprietar era Dr. Aurel Vlad, unde îi are colegi pe tinerii Cornel Mihăilă și Valeriu Bora. În anii 1940-1944, Clujul aflându-se sub administrație maghiară în urma Arbitrajului de la Viena, familia Bornemisa ia drumul „pribegiei”, după o perioadă petrecută în București, se stabilește la Orăștie.

În 1950 a fost arestat de noul regim comunist și încarcerat la Sighetu Marmației. Conform certificatului de deces eliberat la Sighet, a murit în închisoare la 16 iulie 1953. Mormântul său nu a fost identificat.

Iustin Pop: S-a născut la 15 iunie 1875 în Petridul de Mijloc, comitatul Turda-Arieș. Tatăl său, Simion, era preot greco-catolic, iar mama sa era descendentă din familia fruntașului naționalist George Bariț.

S-a înscris la Facultatea de Drept a Universității „Francz Jozsef” din Cluj. După absolvirea facultății, în 1898, s-a stabilit la Deva, s-a înscris în Partidul Național Român și și-a continuat activitatea alături de reprezentanți locali ai mișcării naționale. La Deva și-a făcut practica avocațială în cabinetul bine-cunoscutului militant pentru drepturile românilor, Francisc Hossu-Longin.

Fiind văr cu Aurel Vlad (ambii descendenți din familia lui Gheorghe Bariț) îl va secunda pe acesta mai bine de trei decenii, între cei doi fiind o relație de colaborare deosebită. În acest context, a făcut parte din echipa care a înființat gazeta activistă Libertatea de la Orăștie și în alegerea lui Aurel Vlad în 1903, ca primul deputat român în Dieta de la Budapesta, dar și în numeroase alte proiecte ale grupului activist din cadrul Partidului Național Român.

Din 1907 până în 1918 a fost ales în Congregația Comitatului Hunedoara, desfășurând o intensă activitate politică pentru drepturile românilor. În contextul Marii Uniri a făcut parte din Consiliul Național Român din Deva și apoi din Marele Sfat Național. Ulterior s-a implicat în înfăptuirea de reforme și demersuri de unificare administrativă, fiind membru al Comisiei pentru reforma electorală.

A fost ales senator pe listele Partidului Național Român în primul Parlament al României, iar în ulterior senator pe listele Partidului Național Țărănesc (1926-1927, 1928-1931 și 1932-1933).

A mai candidat și a fost ales, de asemenea, în mai multe rânduri, consilier local și consilier județean.

Au urmat o serie de dezamăgiri, generate de disensiunile cu Vlad, preluarea puterii de către Carol al II-lea, începerea celui de-al Doilea Război Mondial.

În cei aproape 40 de ani de implicare în politică a colaborat cu reprezentanți de marcă ai vieții politice românești ca: Iuliu Maniu, Alexandru Vaida-Voevod, Ștefan Cicio-Pop, Ion Mihalache, Aurel Vlad.

Pentru activitatea sa a fost decorat și numit membru al Ordinului Ferdinand I, cu gradul de ofițer.

După 1938 a intrat în atenția Siguranței pentru că a scris un articol critic la adresa lui Carol al II-lea. Bolnav de inimă, cu vederea slăbită, a mai scris articole, însă nu i s-au mai publicat.

Deprimat în urma îmbolnăvirii fiicei sale și a plecării celor doi fii pe front, a suferit un atac de cord la 6 iunie 1943.

A luptat întreaga viață, dar nu pentru sine, ci pentru ceilalți. A militat pentru drepturile românilor din Ardeal până la 1918, dar și după. Prin tot ceea ce a făcut s-a dovedit un bun român, întreaga sa concepție fiind, până în ultima clipă a vieții, una de toleranță, de deschidere democratică. A fost adeptul unei politici naționale cu valențe moderne, colaborarea sa cu reprezentanți ai maghiarilor și evreilor fiind adesea catalogată ca trădare a intereselor naționale. Faptul că a studiat și a trăit o parte din viață în Imperiul Austro-Ungar, au fost lecții din care a învățat că fără toleranță, înțelegere și respect reciproc, șansele de progres ale țării vor fi sensibil diminuate.

A rămas toată viața un exponent al clasei de mijloc, dar a păstrat o legătură puternică și permanentă cu lumea satului, fiind aproape de țărani, de problemele lor. Modest, hotărât când era vorba de principii, devotat partidului din care făcea parte (PN, PNȚ), a dovedit o „viziune de centru stânga” bine ancorată în ideologia partidului.

Și-a respectat cu consecvență ideile și nu a acceptat compromisuri. Această inflexibilitate l-a făcut să piardă multe, dar a avut și satisfacția integrității, a faptului că nu a plecat capul, calitate rar întâlnită la politicieni.

Fără veleități, iubit de prieteni și respectat de adversarii politici, Iustin Pop a fost, dar poate fi considerat și astăzi, un model pentru felul în care omul politic trebuie să se respecte pe sine și să-i respecte pe cei pe care-i reprezintă.

 

Despre autori:

Valentin Orga: S-a născut în anul 1965, în Hunedoara. Absolvent al Facultății de Istorie și Filosofie, Secția Istorie, având dubla specializare în Etnologie urmând cursurile Facultății de Litere  a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (1990-1994), cu lucrarea de licență „Ioan Moța, destinul unui naționalist”. Din 2002 este doctor al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, tema lucrării de doctorat fiind „Locul și rolul grupului neoactivist de la Orăștie în mișcarea națională”.

Din 1997, este bibliotecar-referent la BCU „Lucian Blaga” Cluj-Napoca, în cadrul serviciului de Completare a Colecțiilor; din 1998, asistent-cercetător la Institutul de Istorie Orală din Cadrul Universității „Babeș-Bolyai”.

Din 2003 lector univ., iar din 2004 conferențiar la Facultatea de Istorie și Filozofie.

Iar din iunie 2016 director general al Bibliotecii Central Universitare „Lucian Blaga” Cluj-Napoca.

În activitatea  de cercetare științifică, se preocupă de istoria Transilvaniei, în special privind lupta națională a românilor, satul românesc transilvănean în perioada liberalismului în Transilvania.

Rezultatele cercetărilor sale au fost prezentate în sesiuni științifice naționale și internaționale.

Cosmin Budeancă: S-a născut în Orăștie în anul 1975. Absolvent al Facultății de Istorie și Filosofie, Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca (1997); Studii aprofundate de istorie orală în cadrul aceleiași facultăți (1998); Doctor în istorie la Universitatea „Babeș-Bolyai” (2008).

Domenii de interes: istoria contemporană a României (în special perioada regimului comunist, istorie orală; muzeizarea trecutului recent).

2007-2010,  a fost șef de departament în cadrul Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului din România (IICCR).

2014-2015, a fost directorul executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER).

A coordonat mai multe proiecte de cercetare (selectiv): „Strategii de supraviețuire și de integrare socio-profesională în familiile foștilor deținuți politici în primele două decenii ale regimului comunist”; „Imaginea celuilalt în comunitățile mixte româno-germane din județele Hunedoara, Alba și Sibiu”; „Experiențe carcerale în România comunistă”.

A publicat mai multe studii și volume, la edituri de prestigiu din țară și străinătate.

În prezent expert în cadrul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, București.

 

Știri Similare

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Stai conectat

17,116FaniÎmi place
110CititoriConectați-vă
7,410AbonațiAbonați-vă
spot_img

Știri Recente

/*ADNOW*/