Acesta este unul dintre cei maiu bătrâni urşi carpatini crescuţi în captivitate în Europa
Mascota vie a staţiunii Straja, ursul Baloo, împlineşte 15 ani şi, ca în fiecare an, va fi sărbătorilor ca la carte, cu tort şi o mulţime de bunătăţi. Baloo este unul dintre cei mai bătrâni urşi carpatini crescuţi în captivitate în Europa.
Bucuria copiilor
Mai ales copiii sunt cei care aşteaptă cu mare nerăbdare ziua lui Baloo să îl răsfeţe cu fructe, prăjituri şi să-i cânte „La mulţi ani!”, aşa cum se întâmplă în fiecare an. Ursul este unul dintre punctele de atracţie ale staţiunii hunedorene şi puţini sunt turiştii care urcă în Straja şi nu se opresc şi la ţarcul unde acesta este îngrijit. Când a ajuns în staţiunea montană era doar un mic ghemotoc cu blană cu o poveste tristă. A fost găsit în pădure de un angajat al Ocolului Silvic Petroşani, lângă o stâncă, mai mult mort decât viu şi a fost repede adoptat. A fost salvat de medici, după ce a fost ţinut cu perfuzii şi o bună perioadă de timp a fost hrănit cu biberonul. A rămas la Cabana Montana, a lui Emil Părău, care are şi acum grijă de el, iar oamenii de aici s-au ataşat de el. O perioadă a umblat liber prin staţiune, dar a crescut şi, chiar dacă era blând, unii turişti s-ar fi putut speria de el, mai ales că făcea numai pozne. Ursul s-a întâlnit şi cu fostul ambasador al SUA în România, James Rosapepe, care s-a jucat cu el şi apoi le-a spus americanilor, în glumă, că s-a luptat cu un urs adevărat în Straja. Acum Baloo trăieşte într-un ţarc de câteva sute de metri pătraţi, amenajat după toate normativele, în care are spaţii de refugiu şi copaci. Proprietarul animalului, omul de afaceri Emil Părău, a îndeplinit toate cerinţele impuse de normele europene în ceea ce priveşte creşterea animalelor sălbatice în captivitate, ca să nu fie nevoit să îl dea, mai ales că s-a ataşat foarte mult de acest urs. Este cu adevărat un răsfăţat, obişnuit cu prezenţa omului şi nu a mâncat niciodată carne crudă. Meniul lui zilnic include doar mâncare gătită, lapte şi multă miere. O organizaţie de protecţie a animalelor încearcă de câţiva ani să-l ducă într-o rezervaţie din Zărneşti, însă cei care au grijă de el s-au opus şi sunt de părere că diferenţa de spaţiu dintre ţarcul unde este îngrijit în Straja şi cel din Zărneşti este compensată prin grijă şi afecţiune. (Carmen Cosman – Preda)
