Cine este Moş Ajun, fratele mai mic al lui Moş Crăciun

Au mai rămas doar două zile până la Crăciun, însă marea sărbătoare a Naşterii Domnului este precedată de o alta, foarte importantă, Ajunul Crăciunului.

 

Ajunul, ca o avanpremieră, pregăteşte comunităţile satelor hunedorene, deşi mare parte a obiceiurilor s-au pierdut sau se mai practică şi astăzi, însă mai ales fragmentar. Patronul acestei zile este chiar Moş Ajun, pe care etnologii şi antropologii spun că poate fi considerat o zeitate a panteonului românesc. Frate mai mic sau frate geamăn al lui Moş Crăciun, Moş Ajun, este un bătrân cu barba albă până în pământ, la fel de bun şi de darnic ca şi fratele lui mai mare. Singurul lucru care-i deosebeşte pe cei doi pare a fi ziua pe care o patronează aceştia: Moş Ajun fiind celebrat în 24 decembrie, iar Moş Crăciun, în 25.

 

Fără reni. Moş Crăciun vine cu calul

După un an întreg (365 de zile) „zeul” Moş Ajun a ajuns la vârsta senectuţii şi a morţii. Este, de fapt, povestea anului care trebuie să „moară”, pentru a renaşte într-o nouă primăvară şi într-un nou ciclu. Unele legede de odinioară spun că Fecioara Maria i-ar fi cerut mai întâi adăpost lui Moş Ajun, ca să nască Puncul Sfânt. Mai sărac decât fratele său mai mare, Moş Ajun a îndrumat-o pe preacurata la Moş Crăciun. De altfel, în zilele noastre atât Ajunul Crăciunului cât şi Crăciunul sunt percepute mai degrabă ca sărbători ale copiilor. Cei doi fraţi generoşi scot din traistă, întotdeauna, pentru copiii cuminţi, mere, pere, nuci, covrigi, colaci, dar şi bomboane, iar bătrânii din satele hunedorene de odinioară făceau distincţia clară între cei doi fraţi care semănau, la chip şi faptă, ca două picături de apă! În Ţinutul Pădurenilor o specialitate care nu lipsea niciodată de pe masă în timpul zilelor lui Ajun şi-a lui Crăciun, era crăciuniţa. O pâine special copată pentru aceste zile, care se punea pe masă, pe o grămăjoară de fân, pădurenii aşteptându-l, astfel pe calul lui Crăciun (animal foarte important pentru gospodarii din pădurenime, întrucât îi ajuta la muncă), care avea să se înfrupte din „bucate”, aducând noroc şi bogăţie în casa gazdei. Darurile pentru colindători erau şi ele puse pe masă, iar pervazul ferestrelor erau umplute cu mere, ca să „râdă la colindători”.

 

Florile-s dalbe, flori de măr…

Cercetările etnologului Marcel Lapteş arată că sărbătoarea Ajunului nu era doar una a prezentului şi-a celor vii, ci şi un moment de aducere aminte despre cei care nu mai sunt. Astfel, în zona de munte a Ţării haţegului, gospodinele coceau două pâini pe care le puneau pe masă „pentru morţi”, alături de un pahar cu apă din care cei plecaţi ar fi putut să-şi ostoiască setea. Şi tot în zona haţegului în ajunul Crăciunului gospodarii luau o ramură de măr (sau o crenguţă a unui alt pom fructifer) şi o punea într-o vază cu apă, astfel încât crenguţa să înmugurească până la Bobotează. În zona de nord a judeţului hunedorenii hâtri aşează pe masă şi o sticlă de rachiu, astfel înct dracii, luptaţi de patima băuturii, să soarbă licoarea, să se îmbete şi să lase colindătorii în pace. În zona Orăştiei sătenii profitau de ziua de ajun ca să atingă uneltele din gospodărie, pentru a le fi drag să muncească tot anul. Colacii şi cozonacii au, cel mai adesea, formă de cerc, reprezentând soarele şi luna.

 

Ziua de Ajun, propice pentru fetele de măritat

Fetele de pe Valea Streiului erau învăţate de bătrânele familiilor să măture casa dispre prag spre icoane, ca peţitorii să se adune. În cazul în care fetelor nu le era drag de aceştia, gunoiul trebuia păstrat în casă până după sărbători. De asemenea, fetele trebuia să-şi pună trei fire de busuioc sub pernă, iar dacă dimineaţa firele erau găsite la un loc, fata urma să-şi găsească perechea în următoarele trei luni şi chiar să se căsătorească. Desigur, Ajunul Crăciunului culmina cu colindatul: cetea de colindători era, în sine, un adevărat cortegiu ritual. Hunedorenii trăiau cu credinţa, încă vie şi astăzi, că în noaptea de Ajun cerurile se deschid, animalele vorbesc între ele, amintindu-şi de miraculoasa naştere a lui Hristos. Orice gest făcut în această zi capătă valoare de ritual şi toate, fără excepţie, sunt menite a alunga răul, a aduce belşugul şi a multiplica bucuria sărbătorii care avea să vină!

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

10 − 2 =

ACTUALITATE
Demisie în spital, după moartea fetiței de un an și zece luni         PLATOUL VÂRTOAPELOR. Locul de unde ghioceii, ca nişte clopote ale tăcerii, ridică liniştea lumii la cer         Mămicile au protestat în Hunedoara, după moartea fetiței de un an și 10 luni         Spărgători din Hunedoara capturați de polițiști         ÎMPĂDURIRI. Peste 7.000 de arbori vor fi plantați pe „muntele sfânt al dacilor”         SECRETELE HUNEDOAREI. Mănăstirea Prislop supravegheată de securiști în anii 1950. Informator: „Se roagă să revină regele Mihai în țară”         Protestul mămicilor după moartea copilei de un an și 10 luni în spitalul din Hunedoara         Ca-n ţara comandantului Mocanu! Mai avem de aşteptat după rezultatul anchetei Corpului de Control al IGPR         Ziua Mondială a Apei, marcată în școli din mediul rural         Scandalul continuă: Angajaţii UM Orăştie ameninţă cu greva         Mircea Muntean reacţionează         Câinele salvat de pompieri din flăcări, îngrijit la adăpostul din Hunedoara         Un copil a furat o mașină și a ieșit cu ea la plimbare         Spărgător de automate de lapte prins în Deva         Incendiu în pădurea comunei Romos         Cum va fi celebrată Ziua Poliției în Deva și Petroșani         Fetiță decedată în spital         Cum a lovit „blestemul aurului dacic” satele din umbra Sarmizegetusei Regia         EXCLUSIV. Alpiniştii daţi dispăruţi: “Cea mai mare problemă a noastră a fost că nu am putut să comunicăm cu nimeni”         ANGAJAŢII DE MEDIU, PROTEST SPONTAN. Aroganţa Guvernului PSD dinamitează atragerea de fonduri europene