Cetatea dacică Blidaru se află pe un deal înconjurat de păduri şi păşuni, la cota 703 metri, în Munţii Orăştiei. Oaspeţii monumentului istoric ajung aici urcând prin pădurea de fagi, pe o potecă înfiinţată de la marginea satului Costeşti, ce începe de pe malul Grădiştii.
Traseul de circa 40 – 50 de minute poate fi străbătut doar pe jos, iar în mai multe locuri îi supune pe excursionişti unor eforturi mari. Greutăţile urcuşului sunt răsplătite de frumuseţea pădurii de arbori seculari, cu forme neobişnuite şi de spectacolul cromatic oferit de natură, în zilele de toamnă.
Ajunşi la Blidaru, turiştii sunt „puşi în temă” cu câteva informaţii despre aşezare, înscrise pe un panou ruginit, din anii 1990. Panoul vechi care arată planul cetăţii antice şi un indicator în care este amintită apartenenţa monumentului istoric la UNESCO sunt singurele surse de informare pentru oaspeţii monumentului. Însă, nefiind paznici sau îngrijitori, aceştia au libertatatea să facă tot ce vor în cetate. În ultimul deceniu, cetatea dacică Blidaru a împărtăşit soarta altor aşezări istorice din patrimoniul UNESCO: Piatra Roşie, Costeşti, Băniţa. Aflate în locuri mai puţin accesibile, toate au rămas „ale nimănui”.
Chiar dacă le este recunoscută valoara universală, în ultimii ani monumentele aflate în grija Ministerului Culturii nu au mai fost incluse în planuri de restaurare, nu au fost îngrijite şi promovate, traseele de acces nu le-au fost amenajate corespunzător, nu au mai fost cercetate de arheologi, cu unele excepţii, iar vizitatorii lor nu pot afla mai nimic despre ele, văzându-le vestigiile.
Cetatea dacică Blidaru a fost construită în secolul I î.Hr. şi avea, potrivit istoricilor, şi un rol de a proteja Sarmizegetusa Regia împotriva cuceririi romane. Blidaru a fost una dintre cele mai puternice fortăreţe militare ale dacilor.
„Pentru construirea cetăţii, dacii au excavat şi au lărgit zona superioară a dealului, obţinând astfel o suprafaţă relativ plană de circa 6.000 metri pătraţi pe care au ridicat apoi structurile din piatră”, informează Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei, potrivit cetati-dacice.ro.
Cetatea Blidaru, a cărui distrugere ar fi avut loc în timpul celui de-al doilea război cu Traian, din anii 105 – 106 p. Chr., a rămas un reper pentru pasionaţii de istorie antică.
La Blidaru, în afara ruinelor fortăreţei, vizitatorii pot vedea cum arăta una dintre marile cisterne de alimentare cu apă păstrate din vremea dacilor. Construcţia de formă paralelipipedică, cu pereţii tencuiţi cu cărămidă, nisip şi var, avea o capacitate de aproape 200 metri cubi şi era alimentată cu apa unui izvor, printr-o conductă de lut ars. O altă cisternă, bine conservată, a fost săpată în stâncă şi căptuşită cu scânduri. În apropiere, în locul numit Pietroasa lui Solomon, au fost găsite urmele unor temple patrulatere cu coloane, precum şi alte vestigii. Cercetările ştiinţifice de la Blidaru nu au vizat decât o mică parte din zona cetăţii, iar cele mai mari campanii arheologice s-au derulat în anii 1950, cu tehnologia acelor vremuri.