10.7 C
Deva
vineri, martie 29, 2024

Cascada Pișoaia, perla locurilor ascunse din Apuseni care l-au inspirat pe Nichifor Crainic

În Apuseni, în ţinutul de munte împărţit de judeţele Hunedoara şi Alba, se află o cascadă spectaculoasă, căreia locuitorii satelor din nordul Hunedoarei i-au dat numele Pişoaia.

Cascada curge la capătul unui drum de cel puţin trei ore din satul Groşuri al comunei Blăjeni, un traseu pe care călătorii îl parcurg pe jos, traversând păduri şi cătune părăsite. În lunile de primăvară, căderea de apă are un debit mult mai ridicat faţă de perioada verii, însă indiferent de anotimp, locul oferă o privelişte impresionantă. Din păcate, puţini călători îi cunosc povestea.

„Am avut ocazia de a petrece trei zile în Apuseni, iar duminică ne-am hotărât să căutăm o cascadă despre care auzisem de frumuseţea ei, dar puţini ajunseseră la ea. Am găsit-o după vreo cinci ore de mers din satul Blăjeni, pe un traseu dificil, care străbate dealuri cu diferenţe mari de nivel. Cascada era ascunsă de păduri înale, de porţiuni pietroase şi cu jnepeniş, dar sunetul a dat-o de gol”, a relatat Lucian Ignat, un fotograf din Hunedoara care împreună cu prietenii săi a redescoperit şi fotografiat cascada din munţi.

În satul Groşuri, apropiat locului unde curge cascada, mai locuiesc câteva zeci de oameni, în timp ce satele Ticera şi Tomnatec din vecinătate s-au depopulat.

Ţinutul din nordul judeţului Hunedoara, cu aşezări înfiinţate la peste 1.300 de metri altitudine, înconjurat de culmile Munţilor Vulcan a fost de-a lungul timpului locuri de refugiu în vremuri de restrişte pentru moţi şi partizani anti-comunişti.

În Groşuri s-a ascuns în anul 1945 academicianul Nichifor Crainic, pe care autorităţile regimului comunist instauratîn acel an  l-au condamnat la închisoare pe viaţă, ca duşman al poporului.

„Groşurile urcă până la o mie două sute de metri ca să-ţi arate, de sus, una din cele mai virgine frumuseţi din ţara noastră. Crişul aici e abia în vârsta copilăriei şi, ca toate apele de munte, în prăvălire iute, se gâdilă straşnic de pietrele din cale şi râde din mii de vălurele, că umple toată valea strâmtă cu veselia lui gălăgioasă. Din adâncul Grosurilor, de unde izvorăşte Crişul şi până sus, la ultima casă, faci pe jos un ceas şi mai bine. De sus, respiri voios şi priveşti spre fundul de unde te-ai ridicat. Te simţi stăpân pe abisul ameţitor de sub tine. Vatra satului e o pâlnie uriaşă, ale cărei coaste adună ploile şi zăpezile topite… Dar cu frumuseţe, satul e o operă a naturii şi a mâinii omeneşti. Începând din josul prăpăstios şi până pe buzele rotunjite de sus, casele cu prispele sprijinite pe paramaci de lemn, se înşiruie în spirală pe coasta pâlniei uriaşe, distanţate unele de altele şi împodobesc acest gol abisal ca nişte flori surâzătoare. Largurile dintre gospodarii sunt pline de fâneţe, de pomi roditori, de pâlcuri de arbori sau de semănături, zarzavaturi, cartofi şi firav grâu de vara. Priveliştea e zugrăvită ca de mâna unui meşter genial”, scria Nichifor Crainic. (FOTOGRAFII: Lucian Ignat)

Știri Similare

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Stai conectat

17,116FaniÎmi place
110CititoriConectați-vă
7,410AbonațiAbonați-vă
spot_img

Știri Recente

/*ADNOW*/