AUDREY HEPBURN DE HUNEDOARA. Maria Dimian revine cu un volum de poezie bilingv

Când a terminat clasa a opta, Maria Dimian a scris o carte. Ca să şi-o publice, şi-a vândut colecţia de câteva sute de postere cu Tokio Hotel şi o orgă mai mică. Între timp, prima ei carte a ajuns la cea de-a treia ediţie, a urmat un al doilea volum de proză, “Doamna cu părul roşu”, iar sâmbătă hunedoreanca şi-a lansat cel de-al treilea volum, de această dată unul de poezie. Titlul? „Te iubesc şi te omor în primăvară”/ „Je t’aime et je te tue au printemps”.

Bobocul şi marketingul

Maria Dimian este una dintre cele mai tinere scriitoare ale Hunedoarei, iar mulţi o recunosc şi pentru asemănarea ei frapantă cu Audrey Hepburn (Maria chiar a participat la un concurs destinat sosiilor celebrei actriţe). Prima ei carte, “Unele poveşti de dragoste nu mor niciodată”, a apărut odată cu debutul fetei ca boboc de liceu. a pornit totul de la o “compunere”. Apoi, scrierea respectivă s-a prelungit şi s-a tot prelungit, până a devenit un capitol. Iar în câteva luni a fost gata o carte.  Abia la al doilea volum familia Mariei a ştiut “cu ce pierde fata timpul”. “Mama a fost prima care a citit-o. Ea lucrează la bandă, la Draexlmaier, dar înainte a fost dactilografă. Îi place foarte mult să citească şi mi-a mai făcut recomandări, m-a mai ajutat să corectez pe ici, pe colo. Şi tata scria poezii când era tânăr, a jucat în ceva… trupă de teatru… Cred că şi de la el mi se trage…”, se amuză Maria. Şi pentru că foarte mulţi dintre prietenii şi cunoscuţii Mariei au vrut să îl citească, volumul a ajuns rapid la cea de-a treia ediţie. Mai întâi a tipărit numai vreo 40 de exemplare, pentru a ajunge, ulterior, la 300 de volume. „Ca să public prima carte i-am vândut unei fete colecţia de 300 de postere cu Tokio Hotel, că asta era trupa mea preferată şi strânsesem o mulţime, plus o orgă mai mică pe care o aveam. Şi au mai fost şi ceva bani din sponsorizări”, povesteşte Maria. Curând, adolescenta a înţeles că doar aşa va fi posibil ca volumele ei să treacă de pe caietul cu notiţe în calculator şi apoi pe hârtie, sub forma unor cărţi. Aşa că s-a apucat să bată din uşă-n uşă şi, ca un adevărat specialist în marketing şi a început “să-şi vândă” cartea încă netipărită celor care aveau resursele financiare necesare ca să o ajute. Optimismul ei înnăscut o făcea să-şi spună, asemenea lui Scalet O’Hara, că „e şi mâine o zi”.

 

  • E şi astăzi o zi, în care, iată, tu ai ajuns la cea de-a treia ta carte. Cât de greu a fost să găseşti banii pentru tipărirea celor 400 de exemplare?
  • De data acsta nu a fost greu, pentru că am avut un sponsor, care a vrut să rămână anonim. E cineva care ştia că ştiu şi mi-a spus că se înscrie pe lista sponsorilor, pentru următoarea mea carte. Când a fost volumul gata, am căutat-o pe persoana asta, m-a întrebat care sunt costurile totale, i-am spus că am nevoie de 4.000 de lei, iar ea mi-a zis că poate să achite toţi banii. Am publicat, în cele din urmă, la editura SmartPublishing, care se va ocupa şi de promovarea cărţii mele.
  • Pentru lansare ai găsit un loc inedit: cafeneaua artelor din Hunedoara, Cafe d’Art. Cum ţi-a venit ideea?
  • Păi şi cea de-a doua carte, volumul „Doamna cu părul roşu” tot la Cafe d’Art am lansat-o. E locul unde mă simt acasă. Eu am avut o lansare şi în Timişoara, în grădina de vară, „La Căpiţe”. Acolo am avut nişte emoţii teribile! Chiar mă gândeam că abia aştept să ajung la Hunedoara. De altfel, aici am şi avut parte de susţinere din partea scriitorilor hunedoreni: Eugen Evu, Ion Urdă, Raisa Boiangiu şi Bianca Dan.
  • Dacă ar fi să-i motivezi pe hunedoreni să citească şi, mai ales, să citească volumul tău de poezie, ce le-ai spune? De ce poezie şi de ce poezia ta?
  • Poezie pentru că într-un poem, fie el cât de scurt, fiecare cuvânt contează. Este acolo cu un scop. Are o semnificaţie. În proză sunt şi descrieri mai lungi, care sunt şi ele necesare, pentru ca acela care citeşte să-şi poată închipui ceea ce doreşte autorul, să poată să-şi facă o imagine. În poezie, însă, fiecare cuvânt transmite ceva. Apoi, poezia mea pentru că eu nu am scris ca să public o carte sau ca să devin mai cunoscută. Am scris pentru că aşa am simţit, este foarte mult suflet în poezia mea, sunt sentimente… Am scris, spre exemplu, o poezie în două minute. Nu cu gândul să mai public o carte într-o zi, ci pentru că am vrut să explic, să comunic ceea ce simţeam. Dacă ceva din scrierile mele ajunge a sufletul unui cititor, dacă găseşte ceva pozitiv, dacă un singur vers de-al meu îi este cuiva de folos, atunci eu mă declar fericită.
  • Eşti studentă pe final de an întâi la Litere, la Timişoara. Cum percepi Hunedoara în comparaţie cu marele oraş din vest?
  • Deşi mai mică decât Timişoara, în ultimii ani s-au tot întâmplat evenimente şi la Hunedoara. Pe partea culturală oraşul s-a dezvoltat şi a evoluat foarte mult. Nu pot spune că atunci când am ajuns la Timişoara eram complet ruptă şi străină de tot ce a însemnat cultură. În plus, Hunedoara e acasă. Am aici familia şi multe cunoştinţe alături de care mă regăsesc şi mă simt bine.
  • Ai ales, pentru cea de-a treia carte a ta, o varinată bilingvă, cu poezie în română şi franceză? De ce franceză şi nu engleză, să spunem?
  • Franceză pentru că îmi place mai mult şi pentru că mi se pare că orice sună bine în franceză. Şi o înjurătură, parcă tot bine sună. Poeziile le-am tradus eu şi le-am trimis apoi la verificare la două doamne profesoare cu care am păstrat legătura, Eugenia Tănase şi Monica Sava.
  • Ce te deranjează şi ce te bucură, Maria?
  • Mă deranjează oamenii superficiali, interesaţi de ultimele bârfe mondene. Nu-mi place minciuna şi prefăcătoria. La ce îţi foloseşte să te prefaci, dacă omul ăla care ajunge să te aprecieze, te apreciază pentru ceva ce, de fapt, tu nu eşti? Mie îmi place să stau sub cerul înstelat şi să discut despre prietenie, despre relaţii, despre Univers, nu despre cine ştie ce vedetă… În plus nu-mi plac oamenii care mereu sunt nemulţumiţi. Se întâmplă ceva în oraş, apare un nou proiect, orice ar fi, pentru ei tot nu e bine. Sigur, lucrurile se mişcă încet, dar se mişcă şi va fi din ce în ce mai bine, chiar dacă perfect nu va fi niciodată. Mie îmi place să văd mereu partea bună a lucrurilor.

 

Recomandare de lectură

„Maria Dimian se distanţează de o poezie zgomotoasă, cu multe neologisme (pe filieră anglo-saxonă), cu trivialităţi pe alocuri, nefiind aşadar în trendul care a impus în anii din urmă. (…) În contrasens, însăşi opţiunea ei francofonă (prin această ediţie bilingvă, ori prin studii), chiar dacă clasicizată oarecum, justifică un temperament al literaturii aşezate pe valoare, ca tendinţă, pe excepţia dată de opoziţia faţă de banalitatea rezultată din ceea ce devine prea comun în cotidian”, notează scriitorul Florin Ţupu, în prefaţa celui mai nou volum al hunedorencei.

 

“Timişoara, aprilie 2016

eu te iubesc şi te omor în primăvară,
te caut răvăşită printre chipuri de nebuni,
de te-aş găsi în sfiala unei clipe
să te răstignesc fără de trup…
de ce nu reuşesc?
o, tu, iubite, nu eşti soare,
nu eşti decât o lumânare…
în vânt.
astfel, atât moartea cât şi iubirea
pentru tine nu-s decât poveşti,
tu nu trăieşti, nu cânţi decât din gură,
suflet nu ai,
iar vorbe…
posedă mulţi.”

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

trei × doi =

ACTUALITATE
Tragedie în Petroșani: un bărbat a murit într-un accident rutier         ADEVĂR ŞI PROVOCARE. Împădurim Kogaionul împreună         AFACERI LÂNGĂ MORMÂNTUL LUI ARSENIE BOCA. De ce nu a dispărut talciocul de la Mănăstirea Prislop         Peste 140 de hectare în flăcări         Peste 250 de arbori plantați în Călan         Copil rănit grav într-un accident         Turiștii amendați pentru comportament indecent în Sarmizegetusa Regia „salvați” de magistrați         VIDEO Cea mai frumoasă stradă din Hunedoara a „înflorit”         Armăsar în agonie abandonat pe marginea unei străzi din Orăștie         De Ziua Poliției Române. Dacian Vonu, polițistul anului         Buna Vestire la Mănăstirea Prislop: cozi interminabile la mormântul părintelui Arsenie Boca         Femeie ucisă de soț și incendiată: bărbatul a încercat apoi să se omoare         Demisie în spital, după moartea fetiței de un an și zece luni         PLATOUL VÂRTOAPELOR. Locul de unde ghioceii, ca nişte clopote ale tăcerii, ridică liniştea lumii la cer         Mămicile au protestat în Hunedoara, după moartea fetiței de un an și 10 luni         Spărgători din Hunedoara capturați de polițiști         ÎMPĂDURIRI. Peste 7.000 de arbori vor fi plantați pe „muntele sfânt al dacilor”         SECRETELE HUNEDOAREI. Mănăstirea Prislop supravegheată de securiști în anii 1950. Informator: „Se roagă să revină regele Mihai în țară”         Protestul mămicilor după moartea copilei de un an și 10 luni în spitalul din Hunedoara         Ca-n ţara comandantului Mocanu! Mai avem de aşteptat după rezultatul anchetei Corpului de Control al IGPR