Oficialii Agenţiei de Protecţie a Mediului Hunedora au atras atenţia că activiştii de mediu care cer în instanţă sistarea lucrărilor la proiectul hidroenergetic de pe Râul Alb din Munţii Retezat nu s-au îndreptat împotriva cui trebuie. Proiectul ar putea duce, într-adevăr, la reducerea debitului pe Râul Alb sau chiar la secarea acestuia, dar responsabilitatea este a celor de la Apele Române.
Georgeta Barabaş, directorul Agenţiei de Protecţie a Mediului Hunedoara îi acuză pe activiştii de mediu de la Federaţia Coaliţia Natura 2000, care au intentat acţiunea în instanţă, că au citat trunchiat articolul de lege pe care se bazează când formulează acuzaţiile. „Amplasamentul este situat în interiorul unei arii naturale protejate care are şi statut de parc – Geoparcul Dinozaurilor – şi de arie protejată Natura 2000, doar că este în zona de dezvoltare durabilă a activităţii umane. OUG 57/ 2007, art. 27 al.1, pe care ei o invocă vorbeşte despre <<Scoaterea definitivă sau temporară din circuitul agricol ori silvic de terenuri de pe raza ariei naturale protejate de interes naţional/internaţional, cu excepţia celor aflate în zonele de dezvoltare durabilă>>, iar ei au scos din context exact acest pasaj”, spune Georgeta Barabaş. Pe de altă parte, directorul APM Hunedoara a mai arătat că judeţul Hunedoara nu este atât de sărac din punct de vedere al patrimoniului natural încât Râul Alb să fie singular şi mai există cel puţin 20 la fel de frumoase şi valoroase din punct de vedere hidro geomorfic. Pe lângă aceste aspecte reliefate, Georgeta Barabaş mai are şi o întrebare adresată celor care luptă pe toate fronturile pentru Râul Alb şi care face referire la fotografiile postate de activiştii de mediu, care s-au pozat ţinând în mâini diverse specii de peşti: ”Cum au fost prinşi acei peşti şi dacă ulterior au supravieţuit, pentru că în aceste zone pescuitul este interzis, este infracţiune?”.
Oficialul nu neagă că apele Râului Alb ar putea avea de suferit de pe urma acestui proiect, dar spune că responsabilitatea este a celor de la Apele Române şi nu a celor de la Protecţia Mediului. „Există într-adevăr o problemă, pentru că nu există un control câtă apă este captată, dar acest aspect nu-l nu reglementăm noi, ci Apele Române”, atarge atenţia directorul APM Hunedoara. Şi nu ar fi pentru prima dată când avizul acestora aproape a distrus râuri sau lacuri. Avem exemplul Lacului Cinciş, despre care s-a scris în numeroase rânduri, dar şi, mai recent, o construcţie similară de pe Taia, de care vorbesc şi cei de la Federaţia Coaliţia Natura 2000.
Petiţie pentru salvarea râului
Între timp, activiştii ecologişti au lansat o petiţie semnată de peste 100.000 de oameni, mulţi din afara graniţelor ţării, intitulată „Ajuta la salvarea ultimului râu neperturbat dinn Carpații românești!”, tocmai pentru salvarea Râului Alb din Retezat. Cei de la Colaiţia Natura 2000 susţin că aceasta este pe cale de distrugere. „Vânătorii de certificate „verzi” au obținut autorizații de construcție, în totală contradicție cu legea de mediu. Acest râu este important pentru întreaga Europă, nu doar pentru România. Valea acestui râu mic are un patrimoniu natural imens”, se arată în petiţie. Activiştii de mediu, care au trimis un memoriu la Ministerul Mediului, spun că că Valea Râului Alb constituie o „perlă ascunsă” din patrimoniul natural al ţării, fiind o zonă conservată până acum aproape perfect din punct de vedere geomorfologic şi hidromorfologic. De la izvoarele de la peste 2000 m până la aproximativ 780 m altitudine nu există niciun drum de acces, iar pe cursul de apă nu sunt balastiere sau regularizări şi nici măcar nu s-a făcut plutărit în trecut. Valea este importantă şi din punct de vedere ştiinţific şi ar trebui conservată ca etalon. „Un râu este un sistem viu, iar pe râurile de munte biodiversitatea este extrem de bogată. Pe Râul Alb, ca în multe râuri alpine, conviețuiesc microorganisme, alge, mușchi, spongieri, insecte și larve de insecte, pești și amfibieni și, foarte important, racul de ponoare, specie de interes european. Microhidrocentralele fragmentează habitatele râurilor, afectând o bogată fauna de nevertebrate acvatice precum și migrația peștilor pentru depunerea icrelor. Distrug și habitatele ripariene (de pe maluri), cum ar fi pădurile galerii de anin iubitoare de apă, de care depind specii de nevertebrate, animale și păsări. Pe unde se construiesc microhidrocentrale, apa cristalină a râurilor și pârâurilor de munte devine un amestec de noroi și piatră, în care orice formă de viață dispare”, atrag atenţia sursele citate anterior.
