Aproape 8 milioane de lei împiedică salvarea activelor cu valoare istorică de la Mina Petrila, care sunt puse la pământ în aceste zile.
Sfârşitul anului 2015 aduce şi sfârşitul Minei Petrila. O istorie de peste 150 de ani pusă la pământ cu buldozerul şi asta din cauza încăpăţânării celor de la Ministerul Fianţelor care nu vor să cedeze cu titlu gratuit către administraţia publică locală nici măcar clădirile cu mare valoare istorică de la Mina Petrila. Le-au cerut edililor nici mai mult nici mai puţin de 7,5 milioane de lei dacă vor activele exploatării miniere. „cei de al Ministerul Finanţelor ne-au cerut 75 de miliarde de lei vechi pentru activele Minei Petrila. Este o sumă mult prea mare pe care nu o putem plătit nici eşalonată. Nu pot angaja bugetul Petrilei la aşa cheltuială pentru că şi aşa este sărac. Noi am cerut clădirile cu titlu gratuit, dar nu au vrut să ni le dea, dar în acelaşi timp avem de primit de la bugetul de stat 187 de miliarde de lei din eprioada 2000 – 2004”, a declarat Ilie Păducel, primarul oraşului Petrila.
Interesant este, însă, faptul că în loc să salveze istoria Guvernul preferă să investească în demolarea ei. Astfel, pentru închiderea şi ecologizarea Minei Petrila s-au prevăzut 20.538.550 lei, iar până la sfîrşitul lui 2015 pe unitatea extractivă se va pune lacătul. Potrivit datelor cuprinse într-un proiect de ordonanţă de Guvern publicat pe site-ul Ministerului Energiei, „până la 31 decembrie 2015 urmează a înceta activitatea de exploatare pentru unitatea Petrila”. Iar mai apoi, aşa cum s-a întâmplat la Mina Dâlja, de exemplu, zona va fi acoperită cu iarbă şi va aştepta, mult şi bine, investitori interesaţi de teren.
Aşa va lua sfârşit istoria celei mai vechi unităţi miniere din Valea Jiului, unde mai bine de 150 de ani a fost adus la suprafaţă cărbunele. Nimic nu i-a convins pe guvernanţi să schimbe proiectul sau să renunţe la demolarea unor clădiri cu valoare istorică şi asta chiar dacă şi un grup local de inițiativă, în frunte cu artistul Ion Barbu, a încercat din răsputeri păstrarea clădirilor de suprafață, unele în patrimoniul industrial național. Au existat proiecte detaliate realizate de arhitecții care au venit în sprijinul lui Ion Barbu ce demonstrează cum ar putea fi pus în valoare tot acest spațiu industrial, după modele deja existente la minele închise din Germania sau Franța, dar în zadar.
