Apicultorii încheie sezonul de vară dezastruos

Albinele au adunat miere doar o treime, în comparaţie cu recolta de anul trecut

 

În primăvară, albinele au ratat culesul la salicacee (salcie, răchită) în judeţul Hunedoara, iar multe au murit de frig. În plus, apicultorii se tem de importurile de miere Ucraina, însă care umplu pieţele românești și occidentale, la numai 60 la sută din preţul mierii româneşti. După ce, în lunile aprilie și mai, fluctuaţiile de temperatură au diminuat mult numărul de albine, vara a venit cu o nouă lovitură: culesul la salcâm a fost total neproductiv, din cauza ploilor reci şi a îngheţurilor târzii, repetate. Apicultorii spun că familiile de albine au început creşterea puietului şi au fost nevoite să iasă din stupi pentru polen şi pentru apă, iar când s-a ascuns soarele şi a dat frigul au rămas amorţite, la distanţă prea mare, ca să se mai poată întoarce şi au îngheţat. Mai mult, tot din cauza vremii proaste, anul acesta micile muncitoare, nu au putut valorifica salicaceele, salcia şi răchita, iar culesul la salcâm a fost un fiasco.

 

Loviţi de concurenţă şi de falsificatori

 

Singurele care au mers mai bine au fost culesul la tei şi la floarea soarelui, însă, chiar şi aşa, apicultorii spun că, dacă anul trecut un pavilion de albine a produs, în medie, 900 de kilograme de miere, anul acesta producţia totală (salicacee, salcâm, tei, floarea soarelui şi flori de câmp) nu a depăşit 300 de kilograme. În acest moment un kilogram de miere se vinde în pieţele din judeţul Hunedoara cu preţuri cuprinse între 20 şi 40 de lei. Apicultorii hunedoreni spun, însă, că piaţa externă este copleşită de miere din China şi din Ucraina. Ucraina, care înainte îşi vindea cu mierea pe piaţa din Rusia, a intrat acum pe piaţa europeană cu preţuri foarte mici: 5,2 lei kilogramul de miere, comparativ cu 9 lei, preţul mierii româneşti. Mai mult, şi în România a ajuns miere din Ucraina, aşa că preţurile au scăzut considerabil. Apicultorii au avertizat în repetate rânduri că mierea de import ar fi combinată cu miere românească, pentru a-i creşte aroma şi calitatea, apoi ambalată cu etichete non-UE. Apicultorii mai spun că mierea produsă în Uniunea Europeană trebuie să respecte nişte parametri de calitate, însă statele care nu sunt incluse în comunitate nu respectă aceleaşi reguli. De asemenea, au fost situaţii, menţionează ei, când marfa din alte state ar fi ajuns în magazine cu etichetă românească.

 

Pericol: siropul hidrolizat de porumb

 

Apicultorii din judeţ mai spun că în ţară nu există un laborator care să ofere 100% certitudine pentru calitatea mierii, aşa că sunt nevoiţi să-şi trimită produsele la testat în Germania. Ei adaugă că au introdus în loturi de miere curată, borcane cu sirop, când au trimis produsele la analize. pentru a verifica vigilenţa laboratoarelor, iar rezultatele ar fi arătat că borcanele cu falsuri au primit certificat de „miere proaspătă”. Stuparii cu experienţă spun că siropul hidrolizat de porumb trece drept miere naturală, iar preţul unui litru de sirop este de numai 1,8 lei, în timp ce un kilogram de miere e de cel puţin zece ori mai scump, aşa că tentaţia contrafacerii este foarte mare.  Ei adaugă că fără controale riguroase în hipermarketuri şi în condiţii de concurenţă neloială apicultorii autohtoni vor intra în faliment, din moment ce care tot mai mulţi producători sunt tentaţi să cumpere sirop de fructoză din Ungaria şi să „înmulţească” mierea de albine. Mai mult familiile harnicelor insecte sunt lovite şi de ierbicidele cu care sunt tratate culturile, unele chiar din stadiul de sămânţă. Apicultorii precizează că substanţele cu care sunt tratate culturile melifere se activează odată cu ploile, ducând la decimarea albinelor, care nu suportă chimicalele.

 

Cum apărăm albinele de foamete?

 

Crescătorii de albine spun că la intrarea în sezonul rece unele cuiburi trebuie reorganizate, pentru ca familia să fie mai concentrată. Pentru a învigora stupul unii stupari scot o ramă sau două goale, iar în locul lor se adaugă o ramă cu miere. Crescătorii de albine ar trebui şi să asigure rezervele de hrană, cu miere sau turte speciale, astfel încât albinele să nu piară de foame în perioada în care rămân închise în stup din cauza frigului. Cine a rămas fără miere are întotdeauna la dispoziţie zahărul. Siropul de zahăr destinat albinelor trebuie, însă, invertit, pentru ca albina să nu fie uzată de produsul industrial. Mai mult apicultorii vârstnici spun că adaugă în sirop plante medicinale: sunătoare, mentă, roiniţă, coada şoricelului, dar şi pelin.

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

19 + douăzeci =

ACTUALITATE
Numire la Prefectură. Dorel Bretean (ALDE) este noul subprefect al județului Hunedoara         Trei ani de la înființarea postului de jandarmi din Vața de Sus         Vizită inopinată a ministrului Transporturilor pe șantierele autostrăzii Lugoj – Deva         Peste 200 de proiecte vor fi finanțate prin PNDL în județ. Cele mai multe se vor derula în Hunedoara         Drumul spre cetatea Piatra Roșie va fi modernizat         Calea ferată Simeria – Curtici intră în modernizare         Povestea inedită a Târgului de fete de pe muntele Găina         Zilele Hunedoarei: fotbal și opera rock Zrínyi 1566         ŞASE LUNI DE CREŞTERE CONTINUĂ LA AEROPORTUL INTERNAŢIONAL SIBIU         MOMENT FESTIV. Nicu Covaci, cetăţean de onoare al municipiului Hunedoara         Tânăr în stare gravă după ce s-a prăbușit cu tiroliana         PE BANI EUROPENI. Drumul judeţean Sântuhalm – Hunedoara – Călan intră la modernizare         PROGRAMUL COMPLET. Festivalul Virșlilor – Piața Cetății, 28-30 iulie 2017         AVERTISMENT. Fermierii care dau foc miriştilor vor fi „arşi” la buzunar         Școala de Vară de Astronomie – ediția 2017         Drumul istoric din Pasul Vâlcan este transformat într-o șosea de poveste         Turiști blocați zeci de minute în telecabina Cetății Devei         Accident rutier. Doi răniți în mașina care a lovit un copac         Concert al orchestrei de tineret din Haga la Castelul Corvinilor         S-au scurs 435 de ani de la tipărirea „Paliei de la Orăștie”