La Castelul Corvinilor

American din Chicago pasionat de science-fiction, înapoi în viitor, la Hunedoara

Prima oară a venit la Hunedoara acum opt ani, ca voluntar în Peace Corps. Avea să lucreze ca profesor de engleză la

În Polonia.

În Polonia.

Colegiul Tehnic „Matei Corvin” din Hunedoara. De fapt, misiunea lui era aceea de a se integra cât mai bine în comunitate, pe care ar fi urmat să o ajute să crească. Atât cât putea face asta un profesor de engleză american. „Să dai, dar şi să primeşti, cam aşa am putea spune, explică Michael. Pentru că voluntarii Peace Corps merg în ţările unde sunt trimişi să muncească şi ăşi oferă cunoştinţele, pe care le pun în serviciul comunităţii, dar, desigur, primesc şi ei ceva înapoi: învaţă o limbă străină şi ajung să cunoască mai bine cultura respectivă, îşi îmbogăţesc, practic, experienţa de viaţă.” A trăit printre români vreme de mai bine de doi ani, a încercat să-i înveţe pe elevii colegiului hunedorean puţin mai multă engleză, dar şi câte ceva despre cultura occidentală. Şase ani mai târziu a revenit în Europa, alături de tatăl şi de fratele său, reîntorşi din America, pentru a-şi căuta strămoşii plecaţi cândva peste Ocean, din vechile sate slovace şi poloneze. Şi, pentru că avea la Hunedoara prieteni pe care voia să-i revadă, dar şi curios să observe dacă s-a schimbat ceva aici în tot acest timp cât el a lipsit, Michael şi-a lăsat familia în Slovacia, a închiriat o maşină şi „a tras o fugă” până în oraşul care i-a ţinut loc de ACASĂ vreme de doi ani.

În Slovacia, la Obrucne.

În Slovacia, la Obrucne.

Rep: Ce ai găsit aici diferit, faţă de acum şase ani?

Michael Matsey: Am fost surprins să constat că toată lumea are smartphone. Când am plecat eu din Statele Unite acolo existau deja, dar la Hunedoara nu avea nimeni. Acum toată lumea are unul. Cred că acesta a fost primul lucru care m-a frapat şi cel mai diferit. De asemenea, am văzut că nu mai e aşa de mult gunoi cum era cândva pe străzi, iar românii au mai multă grijă de oraşe, de natură, de ecosisteme… Din Maramureş până la Deva şi Hunedoara, lucrul acesta se vede cu ochiul liber. De asemenea, drumurile sunt ceva mai bune.

  • Ai reuşit să vizitezi ceva în Maramureş?

  • Sigur. La prima mea sosire şi şedere în România nu am reuşit să ajung în Maramureş, aşa că acum am profitat
    La mănăstirea Bârsana, din Maramureş.

    La mănăstirea Bârsana, din Maramureş.

    de asta. Am fost la Cimitirul Vesel de la Săpânţa şi la închisoarea de la Sighet. La Cimitir, mi-a părut rău că nu am învăţat mai bine româneşte. Sunt acolo nişte ironii pe care numai un român le poate înţelege. Sau cineva care ştie foarte bine limba română. Din păcate, apropiaţilor mei li se părea aproape întotdeauna mult mai uşor să converseze cu mine în engleză. Părea prea greu să-mi tot explice cum se spune unui lucru sau altuia, aşa că nu am învăţat româneşte atât de bine pe cât aş fi vrut. Închisoarea de al Sighet e foarte tristă. Eu însumi sunt o persoană care a studiat artă, sunt interesat de literatură, de istorie, vreau să public un volum ştiinţifico-fantastic… Aici am putut să văd cum a trata regimul comunist artiştii şi i-am simţit cumva ca pe nişte oameni foarte asemănători mie. Cred că, dacă aş fi trăit în România, regimul comunist m-ar fi condamnat şi pe mine să fiu închis aici.

  • Schimbări în rău ai întâlnit în România?

  • Nu prea… Singurul pericol vine şi în România din partea tehnologiei. În Chicago, de exemplu, care este un oraş cu trei milioane de locuitori, dar care ajunge la 25 de milioane cu tot cu suburbiile(!), ajungi să te simţi foarte singur. Mergi cu metroul, intri pe telefon sau asculţi muzică şi toată lumea face la fel. Eşti destul de deconectat şi se întâmplă să te simţi foarte singur, chiar dacă în jurul tău sunt o mulţime de oameni. Niciodată nu te vei duce la cineva de pe stradă sau de pe marginea drumului să-l întrebi ceva sau să-i ceri ajutorul pentru a găsi… de exemplu cazare, aşa cum am văzut că se procedează în România!
  • Despre experienţa ta ca voluntar Peace Corps în România ce ne spui?

  • Călătorind prin Europa.

    Călătorind prin Europa.

    „The hardest job I ever loved!” (n.r. Cea mai grea muncă pe care am iubit-o!). Au fost şi bune, şi rele. Printre ele… am fost trimis să locuiesc într-un apartament grav afectat de mucegaiul negru (n.r. care poate provoca ameţeală, dezorientare, anxietate, dar mai ales dificultăţi de respiraţie, tuse, dureri în gât sau chiar hemoragii nazale şi pulmonare), iar un elev a dat foc la bancă într-o zi… dar au fost şi multe lucruri frumoase şi am cunoscut oameni minunaţi! Voluntarii Peace Corps nu sunt ddoar profesori de engleză. Ei pot fi specializaţi pe turism, dezvoltarea afacerilor şi merg în ţări din toată lumea, participând la viaţa comunităţii unde sunt trimişi şi făcând un adevărat schimb cultural. Când ne întoarcem acasă le vorbim celor de acolo despre exeperienţa noastră, iar asta e reciproc avantajos. Americanii nu ştiu despre România decât: Ceauşescu, gimnastică şi orfelinate… E foarte autocentrată America, dar aşa cum alţii pot să înveţe multe de la noi şi noi avem de învăţat la fel de multe de la oamenii altor ţări.

  • Ce ţi-a plăcut cel mai mult în România?

  • Oamenii! Oamenii sunt extraordinari! Am fost cu două prietene la Cazanele Dunării şi, după ce am căutat
    Dunărea la Cazane.

    Dunărea la Cazane.

    cazare mai bine de două ore, negăsind nicio pensiune disponibilă, ne-am opărit într-un sat, în mijlocul drumului şi am întrebat la o poartă. Proprietarii ne-au primit imediat. Aşa ceva nu vei face niciodată în Statele Unite. Până şi a lua pe cineva la ocazie este interzis. Niciodată nu poţi şti ce gânduri are străinul din faţa ta… De asemenea, sunt pasionat de istorie, iubesc castelele, vechile biserici, am fost fericit să pot să vizitez centrul vechi al Clujului, să văd mănăstirile fortificate din Transilvania, să merg la Biertan, cetatea Devei e complet schimbată!

  • Ce crezi că ar mai fi de schimbat în România?

  • Corupţia ştiu că încă există. Ştiu că nu mai e ce a fost, dar e clar că lucrurile pot fi îmbunătăţite. De data asta am avut ocazia să merg la Băile Herculane şi am văzut acolo nişte clădiri splendide, monumente istorice de pe la 1.800, aproape toate lăsate în ruină! E atât de păcat că se întâmplă asta! Dacă ar fi reabilitate, toată lumea ar avea de câştigat: nu doar financiar, ci şi în ceea ce priveşte schimburile culturale. Americanii sunt morţi după aşa ceva!
  • Cum te vezi peste cinci ani?

  • Sper să câştig mai mulţi bani decât acum (Michael lucrează ca specialist IT pentru American Heart
    La Castelul Corvinilor

    La Castelul Corvinilor

    Association), să public un roman SF şi să călătoresc şi mai mult! Încă nu am fost în Asia. Deocamdată, însă, vreau să ajung la Castelul Corvinilor, iar apoi voi pleca spre Budapesta, unde mă voi întâlni cu tatăl şi fratele meu, care au căutat prin arhivele slovace de la Obrucne, încercând să afle informaţii despre arborele nostru genealogic. Oricum, voi reveni la Hunedoara într-un timp mai scurt decât acum: mai puţin de şase ani. Românii sunt oameni tare cumsecade, „mişto”: amabili, generoşi, sunt în stare să-ţi dea cămaşa de pe ei! Nu toţi, dar cea mai mare parte a lor. Sper ca tehnologia să nu vă schimbe prea mult şi sper să înţelegeţi cât de importante sunt tradiţiile voastre, care vă diferenţiază de tot restul lumii atât de frumos şi în cel mai bun mod posibil!

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

doi + 5 =

ACTUALITATE
Imagini de poveste realizate pe un traseu dificil din Retezat         Sărbătoarea Greco-Catolicilor din Orăștie         Fii satului Văleni s-au strâns laolaltă         De jale și dor la Capela din Orăștie         FOTOGALERIE. Autostrada Lugoj – Deva: peste 170 de utilaje și 500 de municitori au fost mobilizați pe Lotul IV         Cine este tânărul condamnat pentru incendierea mașinilor șefilor din penitenicar         Motociclist rănit după ce a evitat un biciclist         Două femei rănite într-un accident rutier         A incendiat gospodăria vecinilor         FOTO. Carla’s Dreams a concertat în Hunedoara         DACFEST. „Sub semnul lupului” pentru a opta oară         DEZVOLTARE URBANĂ. Deva a primit bani europeni la mica înţelegere         JOCURI DE CULISE LA DEVA. Ovidiu Moş (PSD) a „premiat” consilierii PSRo care l-au făcut primar         Persoană rătăcită Pasul Vâlcan         Șeful Poliției Hunedoara despre cazul polițistului ucis în gara suceveană         Traian Berbeceanu, despre cazul șocant al polițistului ucis în gara suceveană         Accident pe Calea Zarandului         Adolescentă înșelată pe stradă         Prins la furat de cărbune         Căutări în noapte. O tânără s-a rătăcit în Masivul Retezat