Albert Horopciuc, hunedoreanul care „scrie cu lumină” din scaunul cu rotile

Hunedoreanul a devenit cunoscut şi iubit în comunitate, ca un model de curaj şi rezistenţă, după ce, lovit de două boli teribile care l-au imobilizat în scaunul cu rotile, a continuat să lupte pentru o viaţă normală şi a continuat să facă fotografie.

Sâmbătă, la ora 17, Albert Horopciuc va vernisa o expoziţie de fotografie la Galeria de Arte din Hunedoara. Hunedoreanul a devenit cunoscut şi iubit în comunitate, ca un model de curaj şi rezistenţă, după ce, lovit de două boli teribile care l-au imobilizat în scaunul cu rotile (Parkinson şi mielită), a continuat să lupte pentru o viaţă normală şi a continuat să facă fotografie. Fotbalist şi iubitor de sport şi de mişcare, Albert a locuit o vreme în Germania, dar spune că astăzi ţara lui „de împrumut” nu mai este ce era cândva, din cauza nesiguranţei şi a haosului care o bântuie. „Sunt bucuros că m-am întors acasă, unde m-am îndrăgostit şi m-am căsătorit, sunt fericit că am doi copii minunaţi şi o soţie gladiator, care are grijă de trei, nu de doi copii! Expoziţia asta e un fel de «Adio» pe care eu îl spun fotografiei. Mi-aş dori ca hunedorenii care vor vrea să îmi fie alături, să vină „la papion”, pentru că şi eu le-am pregătit câteva surprize. Am multe fotografii pe care vreau să le vadă oamenii, să le ofer bucurie! De fapt, cam asta le-aş şi spune hunedorenilor: bucuraţi-vă că sunteţi sănătoşi şi nu depindeţi de cei din jurul vostru, bucuraţi-vă de familie, staţi lângă copiii voştri, exprimaţi-vă prin muzică, fotografie, scris sau orice vă aduce bucurie, arătaţi frumosul celor de lângă voi, iubiţi-vă!”, a declarat pentru Ziarul Hunedoreanului, într-o foarte scurtă declaraţie, modest şi discret, Albert Horopciuc.

Cum îl văd prietenii:

Sorin Țipcu: „Albert… Viața ne-a adus pe același drum când doar încercam să descifrăm timid inocența copilariei. Mi-l amintesc atat de bine, ca şi cum cei aproape 40 de ani care au trecut nu au însemnat aproape nimic… Nu a excelat niciodată la învăţătură pentru că nu se încadra în tipul celor care, dupa orele de şcoală, abia aşteaptă să umple caietele cu teme… Nu, pentru că Albert era pe atunci un altfel de lider… era liderul celor vivace, dinamici, plini de iniţiativă care-şi consumau energia pe terenul de sport, în sala de educaţie fizică sau, pur şi simplu, pe maidan… Aici Albert era incontestabil de neegalat, merit recunoscut de toţi, la vremea respectivă. Timpul a trecut… S-au întamplat atâtea… bune, rele… Albert a rămas acelaşi lider, chiar dacă a schimbat, să zicem, mingea, cu aparatul foto. Albert nu a învăţat fotografia… el a ştiut-o dintotdeauna. Drept dovadă, acum un an, aflându-mă la un curs de fotografie la Sibiu, curs pe care îl făcuse şi Albert cu ani în urmă, a fost dat ca exemplu ce „mână uşoara” avea… Că este un tip inteligent nu a fost niciodată un secret pentru mine şi nu am fost deloc surprins să descopăr atracţia lui spre artă şi frumos… Acum câţiva ani l-am văzut trecând încet pe stradă cu un aparat de fotografiat în mână… Eram în maşină… Nu-l văzusem de mulţi ani… Mergea încet şi adâncit în gânduri… Între timp am aflat mai mult… Mi-am dorit să îl regăsesc. Astfel, am descoperit creaţia lui pe internet… şi am fost fascinat şi mi-am dorit să iau cât mai repede legătura cu el. Este genul de om care nu a uitat de unde a plecat, care insufla oamenilor curaj şi ambiţie, care ajuta oamenii să-şi descopere şi să-şi urmeze pasiunile. De atunci, am petrecut multe ore împreună în studioul său foto sau pur şi simplu în natură, căutând să imortalizăm clipa… De fiecare dată m-a surprins bagajul lui de cunoştinte în ale fotografiei, spontaneitatea, siguranţa şi imaginaţia în a compune cadrele. M-am simţit alături de el ca şi în prezenţa unui frate mai mare, dispus să se facă înţeles şi să mă ajute să descopăr şi eu taine nebănuite ale scrierii cu lumina. În acele ceasuri petrecute împreună, am înţeles că el este omul pe care iîl aşteptam pentru a-mi da seama că puterea imaginaţiei stă în noi înşine şi el este cel mai elocvent exemplu că nimic nu este greu sau imposibil atunci când îţi doreşti ceva cu adevărat. Drumul său nu este şi nu a fost niciodată uşor, dar ambiţios fiind, reuşeste acolo unde mulţi alţii doar încearcă. El are un scop bine definit, acela de a deveni cineva, de a ieşi din mulţime, de a crea şi a-şi pune amprenta pe ceea ce face.”

Alin Nuţ: „L-am cunoscut pe Albert în 2009, într-o conjunctură personală, când încă se mişca, părea un om sănătos… Apoi l-am văzut la Castelul Corvinilor, la evenimente, iar la un moment dat mi-a scris, spunându-mi că ar vrea să ne facă nişte fotografii, mie şi Andreei, prietena mea. Ştiam că acum era afectat de boală (n.r. Parkinson), dar când am ajuns la el în faţa blocului, a coborât fetiţa să mă roage să urc la el şi să îl ajut să coboare. Abia atunci mi-am dat seama în ce stare gravă era. Chiar şi la studio, el apasă declanşatorul cu o telecomandă… Aşa, privit din afară, nu prea îţi dai seama… Abia când îl cunoşti mai bine realizezi că toată durerea asta a lui se răsfrânge şi asupra copiilor şi asupra familiei. Oricum, ce face Albert în studio, mai ales în condiţiile în care o face, e ARTĂ! Reglajul luminilor îl ştia pe de rost, se vedea că e un profesionist! Au fost nişte prieteni care au şi făcut un filmuleţ, l-am distribuit şi eu şi am vorbit la toată lumea de el, în speranţa că se va găsi un tratament care să-l pună, din nou, pe picioare. Din păcate, nu sunt în măsură să îl ajut şi financiar. Mă bucur că face expoziţia asta. E un fotograf excelent şi aş vrea tare mult să aflu că există o speranţă de vindecare în cazul lui.”

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

nouăsprezece − 9 =

ACTUALITATE
Cetatea Devei la Forumul pentru turism         Propuneri pentru Consiliul Consultativ al Societăţii Civile         Reparații pe străzile din Bârcea Mică         Vursuri gratuite de limba chineză la Bibliotecă         Accident rutier provocat de un tânăr în Orăștie         Anchetă DNA la Spitalul Județean din Deva         ACUZAT DE ANI CĂ A SIFONAT BANI SPRE FRATE-SĂU. Senatorul PSD Cristian Resmeriţă, în aşteptarea verdictului         PRECIZĂRILE CASEI DE SĂNĂTATE. Medicamente fără aprobarea consiliilor de experţi         Poveștile celor mai frumoase gravuri din trecutul Castelului Corvinilor         Expoziții inedite la Muzeul de Arheologi, Istorie și Etnografie din Hunedoara         S-au împlinit 574 de ani de la nașterea lui Matia Corvin         Sala de ședință a primăriei a intrat în renovare         Prins la furat în pădure         A furat două inele de 15.000 de lei         Memoriu al poliţiştilor de la Lupeni: “A început să aibă față de întreg colectivul din acea perioadă un comportament necivilizat, un limbaj vulgar”         FLORIN ROMAN LA PRIMA SCRIITURĂ DEPUTĂŢEASCĂ. Proiect de modificare a legii funcţionarilor publici         PROMISIUNI USL. DIN 2012 La Mărtineşti s-au dat primele acte de intabulare gratuită         Abuzurile comandantului Mocanu. Mărturii (II). Polițist: „Am fost obligat să scriu rapoarte neadevărate împotriva colegilor mei”         Șapte monumente din Hunedoara care n-au au scăpat de furia vandalilor         Bilanțul Târgului de turism al României: Castelul Corvinilor, port-drapelul evenimentului care a avut peste 23.000 de vizitatori