Adriean Videanu stă 30 de zile după gratii, fiind acuzat de complicitate la abuz în serviciu.
Decizia Curţii Supreme a întors pe dos Marmosimul, firma din Simeria, patronată de fostul ministru!
Arestarea lui Adriean Videanu a picat ca trăsnetul la Marmosim. Fostul ministru al Economiei este acuzat de complicitate la abuz în serviciu, iar la baza arestării stă Titan Mar, compania fanion a lui Videanu şi a soţiei sale, Mioriţa.
Prin aceeaşi Titan Mar, Adriean Videanu deţine 96% din Marmosim, firma de exploatare şi prelucrare a marmurei din Simeria, în care 400 de oameni se luptă acum să-şi păstreze locurile de muncă. Unii se tem că vor rămâne pe drumuri, iar alţii încearcă să pară optimişti şi-şi văd în continuare de treabă.
Şefii îşi slăvesc patronii, angajaţii se tem să vorbească
Arestarea acţionarului majoritar al Marmosim a lăsat mută toată fabrica. Mai-marii firmei refuză să comenteze subiectul şi efectele pe care le poate avea decizia Curţii Supreme asupra companiei.
Managerul general, Felicia Sămăchişa, este ocupat, iar directorul de resurse umane îşi cântăreşte cuvintele şi îşi ridică în slăvi patronii.
„Problemele economice sunt acum mai importante. Doamna director general nu poate face declaraţii. Nu ştim nici noi mai mult decât am văzut la televizor. Este prea devreme să vorbim. Aşteptăm să vedem ce se întâmplă. Domnul Videanu e un om bun, aşa îl ştim noi. Eu cred că totul va fi bine”, speră Matei Opriţa.
De la înălţimea funcţiei, încearcă să pară convingător şi când e vorba de soarta celor 390 de angajaţi: „Oamenii îşi văd în continuare de treabă. Slujbele lor nu au de-a face cu patronul firmei!”.
Muncitorii se tem să stea de vorbă cu jurnaliştii.
„Avem multe comenzi pentru ţările arabe. Firma merge înainte, ca şi când nu s-ar fi întâmplat nimic”. Atât spune, din mers, o femeie grăbită, iar portăriţa îşi aminteşte de vremuri mai bune: „Cel mai bine a dus-o firma când lucra pentru Casa Poporului!”.
[wzslider autoplay=”true”]
Primarul Rîşteiu: „Nu e cazul să discutăm acum!”
Marmosim aduce anual la bugetul local încasări de 150.000 de lei, doar din taxele şi impozitele pe clădiri, terenuri, mijloace de transport şi publicitate. Soarta companiei nu-i pune însă, pe gânduri – cel puţin, deocamdată – pe edilii oraşului cu 12.000 de suflete. Aleşii par foarte siguri că angajaţii fabricii nu vor îngroşa rândurile celor aproape 300 de şomeri ai urbei, iar primarul Emil Rîşteiu (foto) bagă mâna-n foc că tradiţia de secole a prelucrării marmurei în zonă va fi în stare să ţină Marmosim în picioare.
„Nu e cazul că discutăm acum această situaţie. Sigur că trebuie să luăm în calcul orice disfuncţionalitate apărută în mediul economic al oraşului, dar nu este un fenomen care să ne pună pe gânduri. Videanu nu are legătură cu funcţionarea fabricii. Marmosim are o tradiţie şi un istoric care nu pot fi influenţate de el. Reva, de exemplu, se află în aceeaşi situaţie. Patronul Gruia Stoica este arestat la domiciliu şi uite că firma merge în continuare”, spune edilul şef despre companiile socotite încă puncte forte în economia oraşului.
Gurile rele de prin urbe taie în carne vie.
„Marmosim este ţinută de proprietari pe linia de supravieţuire. Cumpără scump şi vinde ieftin, iar muncitorii se spetesc pentru salarii de 600-1.000 de lei pe lună”, este părerea unui fost angajat despre compania pe care pietrarii o numeau cândva „Moara dracilor”.
În 2013, Marmosim a înregistrat o cifră de afaceri de 30,2 milioane de lei şi pierderi de 0,9 milioane de lei, conform datelor de la Ministerul Finanţelor.
Cioplitorii de cruci au făcut averi din „Moara dracilor”
Marmura din fabrica lui Videanu ţine în viaţă şi câteva SRL-uri din oraş. Firme cu 3-4 angajaţi care cioplesc cruci şi monumente funerare. După scriptele Poliţiei Locale, mai sunt doar 17 în toată Simeria. Au fost deschise după ‘89 – de foşti angajaţi ai Marmosim. Oamenii rămaşi fără locuri de muncă şi-au încropit la repezeală o afacere proprie, dar depind în continuare de fabrica de unde cumpără materie primă.
„Cine are gater, ia marmura direct din carieră, de la Ruşchiţa, că e mai ieftină – între 400 şi 1.200 de lei tona, în funcţie de calitate. Cine nu, o cumpără din fabrică”, explică Nicolae Boldea (foto), care se laudă cu primul atelier de prelucrarea marmurei deschis în Simeria.
Are 62 de ani, dintre care 25 a lucrat ca tăietor de marmură la Marmosim. Avea leafa 5.000 de lei înainte de ‘89, iar cioplitorii puteau cumpăra o Dacie pe patru salarii.
„M-a prins Revoluţia cu 300.000 de lei adunaţi numai din marmură. I-am băgat într-o casă şi în două kilograme de aur”, povesteşte bărbatul cu degetele pline de ghiuluri.
Afacerea cu cruci nu mai e însă la fel de rentabilă, chiar dacă grădinile caselor de pe DN7 arată şi astăzi ca nişte cimitire. În loc de pomi, sunt pline de cruci în aşteptarea clienţilor care încep să apară abia prin martie.
„Primele luni din an sunt moarte. Lucrăm mai mult pe stoc. La primăvară începem să vindem – cam două-trei cruci pe săptămână. Preţurile pleacă de pe la 300 de lei şi pot ajunge până la 4.000. Negociem cât putem, că nu mai are lumea bani”, se plânge Boldea.
Chiar dacă atelierele lor trăiesc de pe urma Marmosim, pietrarii nu se prea tem totuşi că fabrica s-ar putea închide, iar afacerea li s-ar duce pe apa sâmbetei.
„Iar dacă o fi să se întâmple, ne descurcăm. O să aducem marmura de la chinezi. Că noi, fără cruci, suntem morţi!”, mai spune Boldea.
Alţi „mărmurari” spun că nu mai stau de mult la mâna lui Videanu. Îşi aduc din import şi marmura, şi granitul. Or fi ele mai slabe, dar preţul mai mic le face vandabile şi le ţine în viaţă atelierele care trimit lucrări doar în cimitir.
