Normalitate. Să fie lăsați să își facă treaba. Să nu mai fie jigniți și striviți psihic, de parcă ar fi niște gândaci. Măsuri care ar trebui să luate de organele de control, sesizate de multe ori de-a lungul anilor. Respect. Și ajutor. Asta cer cei 23 de polițiști care au avut curajul ca, la mijlocul lui decembrie 2016, să îi facă rapoarte comandantului Dănuț Mocanu.
Cu jumătate dintre ei m-am întâlnit. Față în față. I-am ascultat povestind despre abuzurile asupra lor, despre cum, dacă cineva nu era pe placul lui Dănuț Mocanu, se trezea cu rapoarte făcute de ceilalți colegi, care conțineau acuzații false.
Menționăm că am cerut și punctul de vedere comandantului Dănuț Mocanu, acesta nerăspunzând solicitărilor noastre. Însă oficialii IPJ Hunedoara ne-au confirmat că a fost demarată o anchetă internă. Cum se va finaliza de data aceasta, rămâne de văzut.
Mai jos, redăm a doua mărturie a unuia dintre polițiștii de la Lupeni, care a dorit, sub protecția anonimatului, să ne vorbească despre modul de a se comporta al comandantului Mocanu. Mărturia este înregistrată, dar vom păstra confidențialitatea privind identitatea interlocutorului nostru.
Ziarul Hunedoreanului: De ce ați făcut raport împotriva comandantului Mocanu?
Polițist: Am făcut un raport care, din punctul meu de vedere, cuprinde realitatea. Din cauza faptului că s-au înmulțit problemele, stresul și tot ce suportăm din partea domnului comandant și nu cred că se mai poate munci în acel mediu. Pur și simplu nu ne putem face datoria de polițiști. În momentul de față situația este tensionată.
ZHD: Ce înseamnă situație tensionată?
P.: Tensionată în sensul în care am fost obligați de domnul comandant să întocmim tot felul de rapoarte sau hârtii interioare unii împotriva celorlalți.
ZHD: Cum vă poate obliga comandantul poliției să îi faceți raport colegului?
P.: Dânsul are o putere foarte mare, este comandant și crede că el decide în Poliția municipiului Lupeni. Și ne obligă să facem rapoarte. Să scriem. De exemplu, ”scrie de ăla că nu știu ce…”
ZHD: Ați fost obligat să faceți asemenea rapoarte de-a lungul vremii?
P.: Da, am fost amenințat să scriu asemenea rapoarte, atât eu, cât și majoritatea colegilor, nu numai împotriva colegilor, ci și să scriem fapte care nu s-au petrecut. E lupta dânsului, în care el dorește să fie stăpânul stăpânilor și se folosește de noi, obligându-ne să scriem tot felul de mizerii și de porcării care nu sunt adevărate.
ZHD: Iar acele ”porcării” și ”mizerii” trebuiau susținute mai departe în fața organelor de control?
P.: Sigur că da. Exact. Noi trebuia să întocmim niște rapoarte sau ce ne solicita dânsul sau să facem ce spune dânsul, chiar dacă erau nereale sau neadevărate.
ZHD: Puteți da un exemplu?
P.: Pffff! Nu pot să vă spun momentan. Am multe, dar deocamdată nu pot să vă spun, pentru că toate aceste aspecte sunt cercetate de corpul de control pe linia noastră internă, fapt pentru care nu pot să vă dau detalii în momentul de față.
ZHD: Ce se întâmpla dacă nu făceați ceea ce spunea domnul comandant?
P.: Dacă nu făceam ceea ce dorea domnul comandant, eram puși la zid. Nu știu dacă este vreun coleg care a putut să nu facă ceea ce a spus domnul comandant.
ZHD: Ce înseamnă ”pus la zid”?
P.: Adică erai jignit, umilit, erai făcut ”prost” în fața colegilor.
ZHD: Păi de ce îi permiteați? Sunteți bărbați în toată firea. Sunteți polițiști. De ce nu ripostați?
P.: Păi, cum să dai într-un comandant de poliție? Că e comandant de poliție, plus că are prieteni foarte bine puși. Pur și simplu nu aveai ce să îi faci.
ZHD: Aveți idee cine sunt acei prieteni ”sus puși”?
P.: Nu am idee cine sunt prietenii lui. Dar sunt ”prieteni” din IPJ Hunedoara, plus minister, București, IGPR. Peste tot. Peste tot are prieteni. Noi suntem pioni, suntem simpli sclavi, din prisma domnului comandant.
ZHD: Înainte de a vă hotărî cu toții să îi faceți raport, ați mers vreodată la șefii domnului Mocanu, să reclamați toate lucrurile astea?
P: Eu personal nu am încercat să merg la șefii domnului comandant, pentru că știam că are prieteni oriunde. Și, în momentul în care ieșeam să spun ceva, a doua zi deja știam. Să dau un exemplu concret al unui domn coleg care, la fel, a vrut să facă acest lucru, s-a dus la conducerea Inspectoratului și, ulterior, domnul comandant i-a zis ”crezi că nu știu că ai fost acolo?”. Și atunci nu mai ai încredere în nimeni. Ne/a făcut în asemenea hal încât eram dezbinați toți. Nu puteam vorbi cu colegul meu de birou, pentru că îmi era frică. Chiar dacă îl cunosc de 15 ani, îmi era frică să îi mai spun ceva.
ZHD: Spuneați că vă jignea. Cum?
P.: Îmi spunea că sunt ”prost”, ”bătut în cap”.
ZHD: Și ce îi răspundeați când vă spunea lucrurile astea?
P.: Nu m-ați înțeles! Nu poți să îi spui nimic! Bagi capul în pământ și taci din gură. Aceste jigniri îmi erau adresate atât când eram singur, cât și în fața tuturor colegilor, în ședințele sau cafelele pe care le beam împreună. Pe care i se punea pata sau care nu a făcut ce îi spunea el, era băgat acolo. Și nu aveai ce să faci. Trebuia să taci și să înghiți.
ZHD: Să înțeleg că cel care scăpa în ziua respectivă era un om fericit?
P: Putem spune și așa. Dar noi eram deja obișnuiți. Nu mai puneam la suflet. Noi ne știam între noi. Știam că dacă îmi spune mie că este prost colegul meu, știam că omul nu e prost, dar i-a greșit ceva comandantului. A făcut el ceva ce nu i-a convenit.
ZHD: Cum vi s-au părut cei din Corpul de Control?
P.: Au fost doi domni care s-au speriat când au văzut că toți 23 de polițiști care am fost acolo. Domnilor, nu vă putem audia pe toți, aveți rreapoarte depuse la conducerea inspectiratului, o să luăm copii după aceste rapoarte și noi, acum, vom întocmi un proces verbal, că am discutat cu dvs.
ZHD: Ce sperați să se întâmple? Că până acum tot au fost controale și nu s-a întâmplat nimic.
P.: În momentul de față sper să ajungem la o normalitate, în sensul în care să vii la muncă de plăcere, să îți poți face treaba în mod corect, neîmpins de la spate și nedictându-se ce trebuie să faci, unde trebuie să faci și cum să faci. Vreau să intrăm în normalitate, pentru că am avut un colectiv foarte unit, dar de câțiva ani încoace a intervenit acest ”dezbină și condu”.
ZHD.: Cine sunt oamenii care îl susțin pe Dănuț Mocanu?
P.: Nu pot să vă spun nume, pentru că sunt un simplu polițist, dar știu că are oameni, dânsul se laudă în multe ”întîlniri la cafea”.
ZHD: Dar cine executa ordinele așa cum voia dumnealui, avea șanse de a fi promovat?
P.: Da. Bineînțeles.
ZHD: Adică, dacă faci ce vrea comandantul, poți fi promovat?
P.: Sigur că da! Te poate promova comandantul sau îți poate da să muncești mai puțin.