DE CITIT. Gabriel Liceeanu: Cel mai important aliat al lui Johannis

gabriel liiceanuMi-a plăcut „nonalogul” lui Vlad Zografi, privitor la lucrurile care rămân de făcut pentru turul al doilea. Mi-au reținut atenția și câteva dintre comentariile la textul său. Unele mă priveau direct.

Dezamăgiții turului întâi?

Mi s-a atribuit, prin inferență abuzivă, un comportament de alegător năzuros: de vreme ce am pierdut-o pe Monica Macovei după primul tur, înseamnă că acum, dezamăgit, la cel de al doilea poate nu mai am de gând să votez. Nu cumva tăcerea mea vrea să spună că, supărat pe Istorie, am de gând să stau duminică acasă? Pentru că, altminteri, de ce nu afirm răspicat că mă voi duce la urne pe 16 noiembrie pentru Klaus Johannis?

Dar de unde rezultă că, în fața situației create după prima rundă, nu mai putem să ne repoziționăm pe tabla de joc?

N-am crezut nici o clipă, desigur, că votând pentru Monica Macovei, ne vom muta în scurtă vreme cu toții în basmul democrației. Știam că aleg „un drum ocolit” la capătul căruia era firesc să-l întâlnesc pe Klaus Johannis. Nu înțeleg nici acum cu ce am păcătuit electoral făcând acest ocoliș. Optând atunci pentru Monica Macovei, am vrut să spun un lucru simplu: există în prezentul nostru ceva care poate coagula, devenind rampă pentru o alcătuire durabilă în viitor. Speranța nostră are un temei, născut din înseși exasperările noastre. Am sperat, susținând un candidat mai pe gustul meu, că scorul pe care-l va obține (cu cota de fraudare a votului cu tot) îi va permite să facă un partid care, în 2016, ar urma să intre în Parlament. Mi-am zis că trebuia căutat un nou început. Și că, iată, îl aveam. Am socotit că e bine să-i mulțumim, prin votul nostru, cuiva fără de care – continui să cred – normalitatea ar fi dispărut de pe harta opțiunilor noastre.

Votul nostru pentru Klaus Johannis

Așadar, îi asigur pe hermeneuții contrariați ai tăcerii mele că acum voi vota cu Klaus Johannis în cea mai bună dintre lumile care ne-au rămas. Și mai presus de toate voi vota cu Klaus Johannis, ca să „le-arătăm noi lor”:

1. că nu suntem ca tipii ăia din Matrix, drogați și agățați orizontal de tavan;

2. că Dumnezeu nu coboară în ograda lui Ponta și nu se lasă târât în alegerile din România, pentru că așa au decis slujitorii Lui autohtoni;

3. că România nu e moșia PSD-ului, iar sensul vieții noastre nu este să  umplem seifurile unor infractori din dijmele pe care le plătim anual.

Știu, l-am auzit pe Klaus Johannis spunând că n-ar vrea să câștige prin vot negativ, ci prin ceea ce reprezintă el. Cred însă în continuare că cel mai important aliat al lui Johannis în această campanie rămâne Ponta însuși. La capătul câtorva decenii de experimente sociale – comunismul a fost un uriaș laborator în care s-a pus în practică reducerea la absurd a ființei umane –, s-a reușit selecționarea unui personaj care, născut din „omul nou”, a făcut un pas mai departe. Victor Ponta este „supraomul nou”, care a reușit, prin rafinarea Răului, să depășească specia înaintașului său. Nici măcar nu e meritul lui că a obținut excelența în  negativ. Era programat să se nască. Ponta este un decoct, rezultatul fierberii îndelungate, în alambicurile comunismului autohton, a tuturor ierburilor otrăvite ale Istoriei noastre. Spectacolul simplei lui apariții, fie și în absența sonorului, îl catapultează pe orice om cu scaun la cap direct în brațele lui Klaus Johannis. Vrând-nevrând, Johannis a devenit refugiul nostru în fața primejdiei, fuga noastră democratică în munți.

Se știe că indivizii genetic anesteziați, care, când pun degetul pe plita încinsă, nu simt fulgerul arsurii, sunt handicapați în fața vieții. Instinctul lor de conservare este serios amenințat. Câți oameni din România, în clipa de față, mai posedă limpezimea privirii și spiritul de alertă care să le semnaleze pericolul? Câți au simțurile intacte pentru a simți „arsura Ponta”, focul care se apropie și care le va arde mâna? Vom afla asta în curând. Și de asta depinde ce se va întâmpla de luni încolo.

“Partea a doua și răzbunarea”

Și?, mă veți întreba. Și ce se va întâmpla, dacă majoritatea (calculată cu cota de fraudare a votului cu tot) nu va simți duminică fulgerul „arsurii Ponta”?

Când eram adolescent, rula pe bulevardul Elisabeta („6 Martie” se numea atunci) partea a doua a filmului Contele de Montecristo. Deși în comunism nu prea exista reclamă comercială, un angajat al cinematografului stătea pe trotuar și striga: „Contele de Montecristo! Partea a doua și Răzbunarea!”

Noica are undeva o splendidă analiză a cuvântului răzbunare. „Vremea se răzbună” înseamnă: „Vremea se face din nou bună”. Când în lumea oamenilor, și nu a naturii, te răzbuni cu-adevărat, înseamnă că faci în așa fel încât lucrurile să reintre pe făgașul lor bun. Nu depinde de tine ca vremea să se facă bună. Dar depinde de tine ca lumea în care trăiești să devină bună. S-o răs-buni. De luni încolo, chiar dacă „vom pierde”, nu va începe „partea a doua și disperarea”, nici „partea a doua și resemnarea”, ci, așa cum striga pionierul meu în ale marketingului în comunism, va începe „partea a doua și răzbunarea”. Vom încerca să răs-bunăm lucrurile și toate câte ni se întâmplă. Le vom face bune.

Ne vom bate, așadar, în continuare să scoatem țara din „fundătura Ponta” și s-o repunem în matca bună a lui „să nu furi”, „să nu ucizi”, „să nu minți”. În valurile mișcătoare ale istoriei, procentele nu sunt niciodată bătute în cuie. Dacă nu acum, atunci în curând va veni momentul în care peste 50% dintre noi vor simți în podul palmei fulgerul arsurii și al umilinței ce însoțește pomenile electorale, aruncate peste țară o dată la patru ani de către politicienii noștri metamorfozați în animale de pradă.

SURSA: www.contributors.ro

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

19 + 12 =

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

ACTUALITATE
PORTRET. Xenia, prinţesa războinică din ringul de box         Accident cu motocicleta, pe Transalpina         Accident pe autostrada A1, la Orăștie         Natura îşi face dreptate pe Defileul Jiului. Apele îşi recuceresc vechile albii         Se strâng ajutoare pentru sinistraţi         Muncitoarea care și-a atacat șeful cu un cuțit a fost reținută pentru 24 de ore         Primăria solicită fonduri UE pentru Cetatea Devei         Buget negativ pentru CEH. Pierderea e imensă         Școala veche de patru decenii intră în reabilitare         Incident grav în fabrica de cablaje: o angajată și-a înjunghiat șeful         Razie în Petroşani         Paznicii unităţilor miniere îşi cer salariile în instanţă         Magazinul fără vânzători, înființat de un devean, care funcționează pe încredere         Seminarul Mănăstirii Prislop, în topul școlilor din țară: aici nicio elevă nu a picat Bacalaureatul         În pericol după ce o maşină a rupt conducta de gaz         Geoparcul Dinozaurilor din Țara Hațegului va fi evaluat de UNESCO         Accident produs la beție         Cum s-a lucrat pe șantierul Autostrăzii Lugoj – Deva         Trei drumuri județene și un pod vor fi reabilitate         Treceri de pietoni cu material antiderapant în Deva