[box border=”full”]Ştirea:
Dorin Oliviu Gligor a ieşit la cumpărături cu banii Consiliului Judeţean Hunedoara. Achiziţii publice făcute, nu-i aşa, cu „prioritizarea investiţiilor” pentru că filozofia lui Gligor e să spargă piştarii hunedorenilor pe chestii absolut IN-DIS-PEN-SA-BI-LE. Cum ar fi: televizor (plasmă) cu diagonala de minim 80 de centimetri, laptop, birou, servantă şi 40 de scaune simple. Stau pe ţeavă trei autoturisme Duster. Asfaltarea de drumuri e mai în coada listei, deşi şeful judeţului face şi drumuri. Drumuri dus-întors la Sibiu cu 21 de autocare plătite de Consiliul Judeţean. Şeful judeţului trimite o mie de elevi să vadă, în aprilie, cum cresc merele prin livezi săseşti. E adevărat că elevii din Hunedoara primesc la şcoală mere culese din livezile de la Călan. Dar când ai o viziune bazată pe „principii economice de eficientizare a investiţiilor” nu te-ncurci în fleacuri cum ar fi câteva sute de kilometri în plus.
Aici se termină ştirea.
În pamflet, Dorin Oliviu Gligor e mult mai îndrăzneţ. El, Şerpele Judeţului, îi va momi pe elevi cu o călătorie în grădina Edenului să culeagă fructul ce lui i-a fost interzis. Adică, voturi.[/box]
Dorin Oliviu Gligor are amabilitatea să se facă singur de râs. E nesăbuit, chiar prostesc, să te iei de el în pamflet. Campion pe sate la lozinci, şeful judeţului este preluat (în general şi nedrept) doar de publicaţii obscure, inconvenient ce lasă majoritatea hunedorenilor cu ochii-n soare. Păi, nu e bine…
Cracii din pomul cunoaşterii
Am auzit – a auzit şi Guvernul, mai informat decât noi – că sunt tineri pe la oraş care cred că merele cresc în lădiţe la supermarket. Alţi elevi, înscrişi la cursurile de religie, vor fi de părere că mărul aduce pe lume copii încă de la Adam şi Eva, doar că părinţii lor, instruiţi în comunism, ziceau că el (mărul) se numeşte barză.
Tocăniţa de informaţii i-a determinat pe dregătorii neamului să trimită copiii în livezi, să vadă cu ochii lor de unde vin merele pe care le primesc la şcoală. Ai noştri pleacă în aprilie. Când neobrăzatele livezi îşi palmează rodul în muguri de frunză. Excursioniştii lui Gligor vor avea ocazia să vadă nişte crăci mirosind a fruct interzis. Şi cum tinerii din ziua de azi nu mai pun „căciula” peste litere, la redistribuire, mesajul va suna în felul acesta: „Gligor ne trimite să vedem craci pentru fructul oprit”
Pielea Şerpelui din pădure
Dorin Oliviu Gligor îi trimite pe micuţii din Hunedoara la Sibiu să vadă cum cresc merele de la Călan pe care le primesc zilnic la şcoală. „O spun şi o repet: asta nu-i România lucrului bine făcut. Despre ce vorbim noi aici! (Şerpele Judeţului ridică tonul) La Călan, şi o spun cu toată responsabilitatea, există reţele mafiote de meri care produc mere în mod exclusivist şi clientelar. (Devine din ce în ce mai nervos, se răsteşte) În livada mea de la Brad – Rod Multifruct, ca să dau numai un singur exemplu de bune practici – merii fac tot felu’ de poame şi de spaţii de cazare tip vagon pentru pomanagii. (Tensiunea e la cote alarmante. Şerpele Judeţului zbiară gesticulând) Asta înseamnă să ai predictibilitate. În viziunea mea, şi mi-o asum, trebuie să dispară merii care fac, clientelar, doar mere. Eu voi schimba chestia asta ocultă, chiar dacă e pielea mea în joc. Sunt gata să o pun la bătaie”, urla ca din gură de şarpe Gligor.
Convenabil să te lepezi de piele când eşti şarpe. Şerpele Judeţului.
Judeţul trece pe pastile
Ultima ieşire a şefului de judeţ a trecut bariera politicului în sfera patologică. Cum se ştie, psihiatrilor le sare o doagă (după ani petrecuţi printre nebuni) şi lipsa de tact e ultima lor grijă. „Limba dumitale e mai lungă decât bunul simţ”, îi spune terapeutul fără menajamente. „Niciun om normal nu bate câmpii atât de des în lozinci. Urletele o să le scoatem din pastile, dar pentru ameţeli şi slogane nu am soluţii. Va trebui să dăm vina pe cineva. Doar suntem în România, ce mama dracului! Dă-i în judecată pe ăia care te-au numit pe funcţia prea sus-pusă. Să plătească, dacă te-au pus să te faci de ruşine”, i-a recomandat psihiatrul.
