…Și așa își începe societatea civilă românească mersul de-a bușilea. Ceea ce s-a întâmplat în ultima săptămână, reacția emotivă și puternică a oamenilor, în special tineri, împotriva unui sistem putred, corupt până la limita suportabilității, o reacție generatoare de cea mai mare neliniște pentru clasa politică, a scos la iveală fragilitatea societății civile românești. A scos la iveală ultimul sfert de secol în care manifestări specifice societății civile au fost doar apanajul unor mici structuri preponderent elitiste, care au structurat informații, au propus analize, ar nu au generat reacții publice de adevărată societate civilă.
Cetățeanul român a preferat să privească reacțiile critice la adresa sistemului corupt din România de departe, din liniștea căminului sau zumzetul de cafenea, deși sistemul l-a umilit până l-a îngenuncheat, până i-a luat toate speranțele. Cvasi-indiferența cu care cetățeanul a tratat toate agresiunile sistemului politic corupt asupra sa ca pe o boală fără leac, adaptându-se trist la o viață sub limita decenței, la perspectiva mereu sumbră asupra viitorului. Cetățeanul a preferat să-și consolideze abilitățile de adaptare la sistemul corupt, corupând la rândul lui, alimentând rețelele de șpagă, clientelare, eliminând total varianta implicării într-o formă de reacție tipică societății civile din sistemele democratice. Fatalist, cetățeanul român a renunțat la a se manifesta pe măsura drepturilor sale cetățenești, așteptând, păgubos, să rezolve „alții” problemele – ignrând faptul că este parte din „alții”.
Acum, surprins de ceea ce poate genera un sistem corupt până în măduva oaselor, cetățeanul român a descoperit că nu are exercițiul reacției concrete și eficiente la agresiunea sistemului, pentru că nu a făcut niciodată parte dintr-o societate civilă consolidată, cu lideri de opinie exemplari, cu soluții deja intuite, dacă nu chiar temeinic așezate. Cetățeanul român descoperă cât de mult contează coerența societății civile și cât de greu este să lupți cu sistemul corupt în formații dezlânate de masă, ușor manipulabile, incoerente, așadar fără putere și scop bine definit.
Una peste alta, totuși, era nevoie de un asemenea moment de început pentru constituirea societății civile românești, pas cu pas și conștient. Faptul că un asemenea pionierat democratic românesc se face cu „material tânăr” și cu o platformă de așteptări propusă din exteriorul clasei politice, nu poate fi decât benefic. Rămâne e văzut în ce măsură cei cu abilități de lideri și lipsiți de filiații în actuala clasă politică vor fi dispuși să își asume efortul voluntar de a da coerență pulsului civic în creștere. Pentru că pericolele sunt extreme, în condițiile în care sistemul corupt din România nu va ceda ușor și, în plus, are experiența manipulării, pervertirii și demagogiei sociale. Este o luptă inegală, periculoasă, dar fără de care nu se poate și, cu câteva sacrificii, poate fi câștigată de societatea civilă românească, obligată să se maturizeze într-o perioadă extrem de scurtă, cât altele în zeci de ani.
