trimis de Cetățeanul 13.14
Să dăm vileagului, ce-i al vileagului! Atenție: acest text nu este o „iluminiță”!
Ar fi liniște și pace în anesteziata Românie, cu recunoscutul Partid Social-Democrat-Național-Liberal, devenit, mai ales prin strădania foștilor purtători de trandafiri hunedoreni – mari amatori de băgat degetele prin cutiile poștale ale oamenilor -, Mk.0.21.16.17.
Totul ar fi mai simplu, mai exact, mai pe gustul alegătorului tip: candidat unic, listă unică, platformă-program unică, buletin de vot unic, de-o filă sau chiar jumătate, comisie de numărare a voturilor un om pe secție și tot așa.
La nivel politic național, totul ar fi perfect transparent: Liviu Traian Gorgiu ar candida singurel și ar deveni președintele PSDNL (Mk.0.21.16.17). Ar avea un singur prim-vicepreședinte, Alina Viorel Dragnea-Băsescu, și un vicepreședinte Victor Monica Blaga, iar comisia de cenzori ar fi constituită din nu mai puțin celebrii gemeni Vasile Macovei și Vasile Ponta.
Pentru că nu ar mai exista dispute pre-, prin- și post-electorale, programul de guvernare până la reapariția lui Zalmoxis (sau Genghiz Han) ar fi structurat, pentru prima dată, în esență pur națională, pe trei principii simple și vechi de când s-au ivit plăcuțele de la Tărtăria: unu – dacă ne este foame, furăm de la vecini, dar asta numai după ce, în fiecare zi, tăiem viile, otrăvim fântânile și ardem tot ce pare inflamabil, doi – dacă ne este sete, furăm de la vecini, pentru că am tăiat, otrăvit și ars în etapa precedentă, trei – dacă vrem locuri de muncă, furăm de la vecini, pentru că am tăiat, otrăvit și ars tocmai pentru a ne permite o vacanță prelungită. Cu un astfel de program de guvernare va fi de acord fiecare român, abilitățile pentru activitățile specifice fiind însușite genetic – de aceea Grădina Maicii Domnului, Caverna lui Platon, Butoiul lui Diogene, Buricul Pământului (cu tot cu cordonul ombilical), Centrul de Rezonanță Neuron cu Neuron și Cilul Esențial al Latinei Mama Tuturor sunt îngrămădite supărător pe românescul verde vale-deal de care nu ne mai săturăm urcând și coborând.
Cu un asemenea PSDNL (sau Mk.0.21.16.17, pentru a fi mai exacți și mai sinceri cu noi înșine), viitorul ar semăna bine cu trecutul, iar prezentul s-ar bucura de similitudinea esențială cu celelalte două capete ale funiei timpului.
Chiar și la Deva, de exemplu, ar fi mult mai simplu, Petru Mircia Mărginean-Stoica, zis și Emil Muntean (sau Mk0F19, ca să fie mai clar), stabilindu-se definitiv, după alegerea pe viață și dincolo de ea, în clădirea Primăriei, pe câte etaje vrea, de ce nu?, mai construim dacă trebuie, fără să mai fie nevoit să mai trudească pentru a avea locuință proprietate personală. Pentru a-l feri pe alesul definitiv de pârdalnicele atracții ale nelegiuirilor, s-ar folosi metoda simpatiei portofelice de retribuție. Pentru cei rămași în urmă cu tehnicile românești moderne (și totuși vechi de peste 7.000 de ani… sau opt mii?, nu mai știu), metoda simpatiei portofelice de retribuție constă în încasarea unui singur salariu globalizat pe municipiu – salariatul unic fiind, evident, primarul unic, pentru că restul e mulțime, iar salariul globalizat va fi folosit de edilul șef. Punct. Marele avantaj este reducerea la zero a birocrației, rezolvarea definitivă a problemei locurilor de muncă, dispariția ratelor la bănci (chiar a băncilor, de ce nu?) și dispariția impozitelor și taxelor – de unde rezultă o vioaie prezență la vot de sută la sută și voturi pentru candidatul unic așijderea.
Trăiască PSDNL! Mk.0.21.16.17-iști din toată țara, vă doresc F16 și WCxxx de viitor măreț!
