PNL și succesul vagabondului

Drama identitară, la zi, a PNL, regăsită într-un fascinant fragment din marea literatură.

Nerka era numele unei cățele, buldog francez, pe care părintele Feodor o cumpărase cu douăzeci de ruble în piața Miusski din Moscova. Părintelui Feodor îi venise ideea să-și încrucișeze cățeaua cu cîinele secretarului Comitetului executiv județean, un cîine robust și cu botul mare, care strănuta tot timpul, iar puii perechii alese să-i ducă regulat la Moscova și să-i vîndă avantajos doritorilor.

La vederea cățelușei, preoteasa scoase un „Ah!” și anunță ritos că nu admite în casă „ferma de cai de prăsilă”. Dar n-aveai cum s-o scoți la capăt cu părintele Feodor. După o sfadă de trei zile, Katerina Aleksandrovna cedă și se începu educația Nerkăi. Mîncarea i-o dădeau în trei castroane. În primul puneau bucăți pătrate de carne fiartă, în al doilea – gris fiert și în al treilea părintele Feodor prepara o amestecătură scîrboasă care – spunea el – ar conține un procent mare de fosfor. Hrănită sănătos și înconjurată de afecțiune, Nerka înflori și ajunse la vîrsta potrivită să procreeze urmași.

Părintele Feodor supraveghea îndeaproape cățeaua, discuta cu cei mai de seamă iubitori de cîini din oraș, regretînd doar că nu poate să stea de vorbă și cu secretarul Comitetului executiv județean, despre care se spunea că ar fi un mare cunoscător în branșa creșterii cîinilor. În sfîrșit, veni ziua în care o gătiră pe Nerka cu o zgardă nouă și elegantă, cu pene, ce te ducea cu gîndul la brățările reginei Cleopatra. Katerina Aleksandrovna luă cu sine trei ruble și o duse pe logodnica plăcut mirositoare la logodnicul medaliat. Fericitul prinț o întîmpină pe încîntătoarea Nerka cu un lătrat tandru ce se auzea din depărtare. Părintele Feodor aștepta nerăbdător la fereastră întoarcerea acasă a tinerei doamne. În capătul străzii apăru silueta durdulie a Katerinei Aleksandrovna. Ea se opri cam la treizeci de stînjeni de casă, ca să stea puțin de vorbă cu o vecină. Legată cu un șnur, Nerka desena distrată, în jurul stăpînei, cercuri, opturi și parabole. Din cînd în cînd, mușina la temelia celui mai apropiat stîlpișor.

Dar o clipă mai tîrziu, mîndria de proprietar care umplea sufletul părintelui Feodor se transformă în indignare și apoi în groază. Marsik, un dulău mare și chior, vestit pe toată strada pentru firea lui desfrînată, veni în goană de după colț. Fluturîndu-și coada încovrigată peste spinare, nemernicul se repezi la Nerka, animat de intenții necurate.

Indignat la culme, părintele Feodor sări în sus de pe scaun. Prinsă în discuție, Katerina Aleksandrovna nu observa nimic din ceea ce se petrecea în spatele ei. Vostrikov fugi înspăimîntat în stradă, apucînd, în grabă, un băț din tindă. Scena care i se înfățișa ochilor era plină de dramatism. Katerina Aleksandrovna alerga în jurul celor doi cîini țipînd: “Marș! Marș! Marș!“ și îl lovea cu umbrela pe Marsik, pe spinarea-i viguroasă. Dulăului nu-i păsa cîtuși de puțin de loviturile primite. Era cu gîndurile în cu totul altă parte. Părintele Feodor se repezi să-și salveze avuția viitoare, dar era prea tîrziu. Snopit în bătaie, Marsik se depărta șonticăind în trei labe.

Acasă urmă o scenă de pomină, apăsătoare, garnisită cu multe detalii dureroase. Preoteasa plîngea. Părintele Feodor tăcea supărat, privind scîrbit la cățeaua pîngărită. Rămăsese o speranță infimă ca urmașii Nerkăi să urmeze, totuși, linia Comitetului executiv județean.

La timpul cuvenit, Nerka aduse pe lume șase cățeluși minunați, robuști și botoși, care ar fi putut fi buldogi din rasa cea mai curată, dacă n-ar fi intervenit și un mic detaliu: fiecare dintre ei avea coada mare, neagră, înfoiată și făcută covrig peste spate. Această coadă încovrigată distrugea orice posibilitate să fie vînduți cu ceva profit. Drept care au fost dăruiți cu toții. Apoi, părintele Feodor și preoteasa o supuseră pe Nerka unui sever regim de întemnițare și, încă o dată, așteptară să apară progeniturile. În fiecare noapte, dar și dimineața, în timpul zilei și seara, pe sub ferestrele părintelui Vostrikov se plimba alene depravatul Marsik, pironindu-și singurul ochi insolent în geamuri și urlînd a jale.

În pofida regimului de inchisoare și a celor trei ruble cheltuite pe cîinele secretarului de partid, a doua generație de pui aducea și mai mult cu Marsik, vagabondul. Ba chiar un cățeluș se născuse chior. Succesul dulăului vagabond era total inexplicabil. Cu toate acestea, cățelușii din a treia serie (doisprezece la număr) erau leiți Marsik, iar de la vizitele la medaliatul Comitetului executiv județean moșteniră doar labele strîmbe”.

Fragmentul este din volumul „Douăsprezece scaune”, scris de Ilf și Petrov, în traducerea lui Tudor Mușatescu.

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

optsprezece + șaisprezece =

ACTUALITATE
Ministrul Energiei: „Cea mai mare companie energetică din Israel va retehnologiza CET Mintia”         Ministrul Transporturilor l-a demis pe șeful CFR, la Deva, din cauza întârzierii trenului         Accident rutier pe DN 7, între Deva și Orăștie (FOTO)         Peste 3.000 de amenzi au fost aplicate pietonilor         Mini-jurnal de campanie electorală. Ce strategii, ce mușchiuleți, ce trufandale!…         Eugen Evu va fi înmormântat miercuri. Primăria va acorda un sprijin financiar familiei poetului         Ziua Porților Deschise la Tribunalul Hunedoara         Au încercat să înșele o pensionară cu 10.000 de lei         Sarmizegetusa Regia ar putea fi deschisă mai devreme         Circulația rutieră închisă pe Transalpina         Ministerul Dezvoltării va asigura finanțarea pentru cinci proiecte de infrastructură în Hunedoara         ÎNGRIJORARE PE PIAȚA MUNCII. Ce companii din județ anunță concedieri         Sindicaliștii de la BNS au pichetat Prefectura Hunedoara         S-au răsturnat cu mașina în Strei         Mașină condusă de un minor         Băut și fără permis auto, la volan         Cristian Litera a fost condamnat pentru amenințare și violențe         Restricții pe Drumul Național 76 Deva – Brad. Au loc lucrări la Autostrada A1         Mesajul dur al lui Train Berbeceanu, la patru ani de la arestarea sa         Lecție de viață. Povestea Roxanei Irimia, tânăra pictoriță fără mâini