„Cultura elitei o duce bine, dar cultura de masă s-a degradat înfiorător, infestată de grosolănie, sexualitate de mahala, umor grobian, „j”mecherie, agramatism, ignoranţă. În casele de cultură sunt cazinouri, în căminele culturale – crâşme. Cărţile sunt de 7 ori mai scumpe decât în 1989. Televiziunile oferă 0,01% cultură. Se urmăreşte, parcă, îndobitocirea acestui neam. Asta e situaţia”. Sigur, poate că această dezolantă constatare, resemnare de fapt, a lui George Pruteanu, nu mai este actuală sută la sută, ca-n 2004, când a scris-o. Poate nu toate casele de cultură sunt cazinouri și nici căminele culturale, dacă mai există, dacă au rezistat timpului, crâșme. Dar, sigur!, televiziunea la care el, Doamne iartă-l, că a supărat destui tâmpiți, avea o rubrică zilnică de cinci minute, „Doar o vorbă saț-i mai spun”(nu corectați!), TVR 1, contribuie la citatul reprodus cu… 70 la sută. Cel puțin!
Inclusiv cu emisiunea „Vorbește corect!”, tot cotidiană, dar de 15 minute! Adică, în cele cinci minute alocate, Pruteanu deșerta cu viteză uimitoare 10-15 greșeli în vorbire și/sau scriere, iar în cele 15 de-acum, două băgărețe, cu doi invitați și 20 de realizatori ai emisiunii, înșirați obligatoriu în genericul producției tv., „corectează” 2 (două) cuvinte! De pildă, cei patru, plus interogații stradali, trebuia să se pronunțe asupra corectitudinii expresiei „la anumit moment dat”- dacă e corect, ori ba?! După lungi deliberări, savanții constatau că e suficient „anumit moment”, sau „moment dat”. Cam așa se petrec lucrurile și cu „delicios”. Care nu poate fi foarte, mai sau super delicios! În primul caz era vorba de un pleonasm, în al doilea de un superlativ absolut, care nu are grade de comparație. Două expresii în 15 minute, cu 30 de participanți! Poate nu chiar 30…Pruteanu era singur, dar consistent! Substanțial. Însă nu „mai substanțial”- cum auzim, prea des, tot mai mulți… vorbeți (pluralul de la vorbete) pe la televizor.
Comentariul acesta își găsește loc în contextul în care din turnul TVR se aud țipete disperate după ajutor pentru bugetarea instituției, de acuzații la adresa autoritățiolr de stat. Dar nimeni nu vede că, încă, televiziunea publică mai are aproape o mie de salariați care nu se văd nici măcar în genericele tot de 20-25 de persoane ale emisunii săptămânale „Gala umorului”. Alcătuită exclusiv din reluări ale unor producții vechi de 30, 40, 50 de ani. Adică, un operator ia din raftul arhivei o casetă cu Nea Mărin, și o difuzează a „n”-a oară. Dar se cheltuiesc bani mulți cu doi prezentatori care se chinuie să pară simpatici, dar de cele mai multe ori sunt penibili, și cu menționata listă de realizatori…Sau, plătesc ani de zile un redactor care nu realizează într-un an mai mult de un material difuzat pe post, dar angajează colaborări scumpe pentru prieteni ai lui Stelian Tănase, în timp ce angajații pe profil stau și așteaptă leafa…Nici o aluzie la emisiunile lui Mircea Dinescu! Dar parcă îl iubeam mai mult când scria „Sunt tânăr, Doamnă”, decât împăcând varza cu capra…Căt timp nu face o… friptură politică.
Nicolae Stanciu
Pixul negru.Mai bine reluați și emisiunile lui Pruteanu !
