NUMA’ DE BINE. Despre semeni

Dacă ai noroc, apare un moment în viaţă când SEMENI confuzie. Descoperi că nu eşti unic (cum ţi-ai imaginat), întrezăreşti un chip care te obligă să meditezi la noţiunea de „Alter Ego” (celălalt – al doilea? – eu) şi te întrebi dacă n-ai rătăcit cărarea, dacă locul şi rostul tău sunt acolo unde te afli.
După cum ştiţi, sunt un om norocos. Aşadar…
Fusei la Craiova să-l ascult pe fiu-meu susţinându-şi teza de doctorat în Teologie. (L-au trecut prin softul de detectare şi n-a plagiat. „Locurile comune” din lucrarea sa sunt în proporţie de sub doi la sută. Îngrijorător de original, când vine vorba de Dogmatică, unde prea multă „originalitate” bate a erezie, dar mi s-a spus că nu-i cazul.) La 28 de ani, Lucian e absolvent a două facultăţi (Litere şi Teologie) şi a susţinut trei masterate – unul în Elveţia, la Institutul Ecumenic Bossey. „Îi merge elicopterul”, cum ar zice Florin Piersic.
Pentru o clipă l-am revăzut copil, cu şapca căzută pe nas, convins că el a venit pe lume să ne ducă nouă gunoiul. Acum bag de samă că n-a smintit-o pe de-a-ntregul. Nu e menirea preotului să se ocupe de partea ne-curată a lumii?
Am fost copleşit de emoţie la eveniment. Mă jur că am trăit un moment de mândrie nevinovată, deşi cucernicii părinţi spun că eşti trufaş taman atunci când sesizezi că ţi-e străină mândria.
A fost, ce-i drept, şi o parte în care m-a atins păcatul trufiei, dar a venit dintr-o cu totul altă direcţie.
Abia intrai în curtea Facultăţii de Teologie că mă şi preluă unul dintre preoţii locului. „Ne bucurăm că aţi venit, Părinte Profesor”, îmi zice şi e gata să mă conducă spre sala de protocol. Din câteva vorbe lămurirăm situaţia – sunt „Părinte” numai pentru Lucian şi „Profesor” nici-de-cât. În mai puţin de o oră confuzia s-a produs de trei ori, în trei împrejurări diferite, până la cel mai înalt nivel – că mi-e ruşine să fiu mai explicit. Aşa am aflat că seamăn leit cu Părintele Profesor Nicolae Chifăr, decanul Facultăţii de Teologie din Sibiu. Să mă ierte Părintele, dar m-am simţit ruinat. Credeam că sunt unic. Nu neapărat „fără de asemănare”, dar măcar inconfundabil…
Am întors noţiunea de SEMENI pe toate feţele. Rudimentar vorbind, asemănarea asta izbitoare ar putea constitui un avantaj în înţelegerea poruncii lui Iisus: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”.
Totuşi, e nasol să treci drept dublura cuiva. Până la urmă, ca orice jurnalist cu ceva abilităţi, am reuşit „să mă scot”. Gândiţi-vă la orgoliul nemăsurat al unora dintre colegii gazetari în jurul cărora (cred ei) gravitează toată creaţia.
În definitiv, Părintele Profesor Nicolae Chifăr chiar seamănă un pic cu Mine!

Comentarii FB

comentarii




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

3 × 4 =

ACTUALITATE
Profesorul care le-a ținut elevilor săi o lecție despre famlia Ridzi a fost „achitat”         Patru monede antice au fost recuperate de Poliție         O piață din Deva se va numi a Regelui Mihai I al României         Colindători la primărie         Coroane de flori în memoria Majestății Sale Regele Mihai I         Cântecul măturătoarei de fluturi         Nicolae Furdui Iancu va colinda la Deva         Demers ciudat. Brandul Arsenie Boca a fost luat de un maghiar         Directoarea șpăgară din Petroșani a fost condamnată         Braconierul oprit cu focuri de armă de poliţistul Roman Murar         Risc de avalanșă în munți         Vânătoare ilegală         Povestea aeroportului InternaŢional sibiu continuă alături de voi         Lista drumurilor județene din Hunedoara modernizate în 2017         „Crăciunul Vienez” deschide sala mare a Centrului Cultural „Drăgan Muntean”         Polițiștii din Lupeni și-au reclamat șeful, întors la lucru după nouă luni de concediu medical         Bilațul investițiilor în spitalele din județul Hunedoara         A încărcat mai mult lemn decât trebuia         Transport ilegal de lemne         Bătaie cu urmări grave